"Vă doresc să continuați lupta pentru apariția acestei minunate reviste"

Cititor Formula AS
Stimată doamnă Sânziana Pop,

Dragă redacție a revistei "Formula AS",
Fac parte din miile de cititori ai revistei dum­nea­voastră, publicație care m-a influențat și pot spune că mi-a schimbat obiceiuri, mentalități, în­grijire de trup și spirit, fără să mai vorbim de opi­niile și informațiile pertinente acumulate în timp. De ceva vreme mă tot gândesc să vă împărtășesc așa, ca unui vechi și înțelept prieten, gânduri și preo­cupări, și ele acumulate în timp. Pe scurt: de câțiva ani, echipele deosebite ale Formulei AS au cutreierat lumea asta în lung și în lat, pe ur­me­le fabuloșilor noștri strămoși și înaintași, "vechii valahi", ferestre deschise, rând pe rând, în trecutul nostru, despre care știm puțin, trun­chiat și, mai cu seamă, rău interpretat. Trecut de care ești din ce în ce mai surprins și mai mândru și care mai ales îți conferă o siguranță, un temei în relația cu oricare om, cu oricare popor din ori­ce țară, prin care umblă acum oricine vrea și poate. Cum s-ar spune țărănește, ai "o spinare", o siguranță, nu te simți în inferioritate față de ni­meni, din contră. Mă gândesc la faptul că repor­tajele (ce reportaje!) despre acești strămoși, des­pre extraordinara lor cultură și obiceiuri, despre tot și toate, contactele cu oameni și locuri, infor­mațiile din țară și străinătate cuprinse în aceste scrieri ar trebui strânse și publicate într-un vo­lum, din mai multe puncte de vedere. Informația ar pune la dispoziția publicului larg, și mai ales a tineretului, documentări, comentarii pe care nu le găsești nici în cărțile de istorie și nici în alte publicații; ar dezvolta un spirit patriotic normal, fi­resc, bazat pe obârșia noastră și locul pe care îl merităm și ocupăm în lume. Chiar dacă opiniile aparțin unor jurnaliști (ce jurnaliști!), ele pot cons­titui o bază de discuție serioasă, pusă în sluj­ba adevărului, și nu discuții savante, ex cathedra, care nu duc nicăieri. Ar încuraja tineri istorici să cerceteze și alte surse de informație, arhive re­cent deschise, muzee etc., care nu au făcut obiec­tul unei abordări mai largi, mai "altfel", și nu triumfaliste a realităților istorice. Și argumentele ar putea continua.
La origine sunt sălăjan din Zalău, am co­pi­lărit în Bocșa (Sălaj), comuna de baștină a lui Simion Băr­nu­țiu, "Bărnuț" cum îi spuneau boc­șenii. Am asis­tat după război, ca elev, la des­hu­marea osemin­telor lui din curtea bisericii ridicate de bunicul meu, Simeon Barboloviciu, preot greco-catolic, și în care se află și azi, într-o criptă la intrarea în biserică, împreună cu străbunicul meu, Alimpiu Barboloviciu, vicar greco-catolic de Șimleul Sil­va­niei, colaborator apropiat al acestuia. Bocșa es­te vecină cu Bădăcin, cu Ip, cu Treznea, cu fap­­­te și întâmplări despre care bunicii mei poves­teau adesea. Spun asta, pentru că am crescut în acel spirit de respect și drag de țară. În pofida tu­tu­ror realităților, Sălajul este leagănul multor băr­­­­bați și femei, care în ani și ani au luptat cu ade­­­vărat pentru păstrarea ființei noastre na­țio­nale. Și cu ce sacrificii!
Nu pot să nu vă doresc din suflet, stimată doam­nă Sânziana Pop, dumneavoastră, celor din redacție, colaboratorilor, să continuați cu per­se­ve­rență și abnegație munca și lupta pentru apa­riția acestei minunate reviste, singulară în peisaj, mai ales în realitatea aceasta a noastră de zi cu zi. Dar, "speranța moare ultima"! Și eu sper, cu încredere și optimism!
Vă doresc sărbătorile cu bine și un an nou cu speranță și sănătate, dumneavoastră și familiilor dumneavoastră.
Cu stimă și respect,

Arh. SEVER RUSU - Mediaș