Stimată doamnă director Sânziana Pop,
Numele meu este Florin Coconu, am 38 de ani și locuiesc în orașul Brăila. Sunt tetraplegic, ca urmare a unei fracturi de coloană cervicală (la nivelul gâtului). În anul 1995, am mers cu prietenii la Dunăre și, într-un moment teribil de neatenție, am plonjat în apă (cu capul înainte) fără să controlez adâncimea; am dat cu capul de fundul apei și în acel șoc, coloana a cedat. Urmarea... sunt de 23 de ani utilizator de scaun rulant și total dependent de însoțitor, în cazul meu fiind părinții. A fost foarte greu, este foarte greu și va fi în continuare, pentru ei și pentru mine, dar... viața este o luptă, pentru oricine. Duc o durere pe care greu o exprim în cuvinte și anume, faptul că în loc să fiu eu sprijinul și ocrotitorul părinților mei, situația este exact invers. Bătrânețile bat la ușă și groaza mă cuprinde ca o menghină.
Problema mea este că locuiesc la etajul 1 și nu pot să cobor pe scări. Până acum câțiva ani, reușeam cu tata (cu multă greutate) dar, datorită unei boli cardiace, acum nu mai are voie să depună acest efort. Mama are probleme cu coloana vertebrală, dar și cu tensiunea arterială. Pot spune că sunt prizonierul propriului corp, dar și cel al apartamentului în care locuiesc. Este incredibil de greu să nu poți ieși afară din casă cu săptămânile și, uneori, cu lunile...
Am tot căutat soluții pe internet și am găsit un elevator de transport pe scări. Practic, acest elevator se atașează sub căruțul rulant și, cu ajutorul lui, coborârea și urcarea treptelor devine mult mai ușoară și fără un efort deosebit. Problema e că nu avem capacitatea financiară să achiziționăm acest elevator. Ambii părinți sunt pensionari, pensii foarte mici, iar eu, ca persoană cu handicap de gradul 1, nici nu pot visa că voi reuși să-l cumpăr.
Astfel, îmi strig durerea și frustrarea către dumneavoastră și către oamenii buni care îmi vor auzi povestea, în speranța că voi reuși, în sfârșit, "să cobor și să urc niște simple scări".
Vă mulțumesc pentru orice ajutor și vă doresc Sărbători Fericite și un an nou bun! Doamne ajută!
Am deschis cont la Banca Transilvania, pe numele Coconu Florin:
RO55BTRLRONCRT0348492701.
Numărul meu de tel. 0728/89.80.44
COCONU FLORIN - Cartierul Obor, str. Hipodrom (colț cu Albinei), nr. 63, sc. 2, et. 1, Brăila
(Am atașat copii acte doveditoare: bilete ieșire din spital, certificat persoană cu handicap, buletin.)
"Ajutați-mă să mai trăiesc!"
Stimată doamnă Sânziana Pop,
Subsemnatul June Iosif din comuna Rapoltu-Mare, nr. 110, jud. Hunedoara, în vârstă de 75 de ani, vă rog cu lacrimi în ochi să publicați scrisoarea mea în cadrul paginii S.O.S., prin care fac apel la cititorii revistei din țară și străinătate, să-mi întindă o mână de ajutor. Eu sunt un om sărman și nenorocit. Din naștere sufăr de o boală incurabilă, numită maladia Obstein (oase de sticlă) și din cauza acestei boli nu am umblat niciodată pe picioare, decât ajutat de două cârje sau de un scaun cu rotile. În luna februarie 2018, am căzut și mi-am rupt piciorul stâng, și nu mai pot umbla, sunt imobilizat la pat și nu am copii să mă ajute. Soția este și ea bătrână și bolnavă de Parkinson și de diabet. Pe spate și pe picioare mi s-au făcut niște bube numite escare, care mă dor îngrozitor. Zilnic plătesc două persoane să mă panseze, să mă îngrijească și banii din pensia mea de handicap nu îmi ajung. Fac apel la oamenii care au inimă bună să mă ajute cu ceva, nu neapărat cu bani, ci măcar cu medicamente, pamperși nr. 4. Am nevoie de spray Menalind, unguent Menalind, șervețele Menalind. Mulțumesc anticipat celor ce se vor îndura să mă ajute și îi rog pe Dumnezeu, pe Sfânta Fecioară Maria și pe domnul Iisus, să le răsplătească fapta.
Anexez și un certificat medical și vă mulțumesc pentru înțelegere. Cu multă stimă,
JUNE IOSIF - com. Rapoltu-Mare, nr. 110, jud. Hunedoara, cod 337365, tel. 0254/26.40.03
"Nu mai pot să umblu în cârje"
Dragă redacție,
Stimată d-nă Sânziana Pop,
Mă numesc Măriuța Dumitru și sunt în vârstă de 48 de ani. În urmă cu trei ani, am făcut un accident stupid, căzând dintr-un pom. Mi s-a fracturat laba unui picior. Nu i-am dat importanță, rana a făcut infecție care a urcat pe picior, ajungând la genunchi. Până la urmă am mers la spital, singura soluție fiind amputarea piciorului stâng. De atunci, viața mea a devenit un chin. Marea mea dorință este de a-mi procura proteză, ca să pot merge și fără cârje. Acesta este motivul pentru care am apelat la această prestigioasă revistă, care ajunge în toată țara și în străinătate. Am anexat scrisorii toate analizele și operațiile pe care le-am suferit.
Îi rog pe cei care vor să mă ajute să-mi trimită prin poștă câți bani îi lasă inima. Venitul meu este de 380 lei, pe care îi primesc lunar.
Cu stimă și respect,
MĂRIUȚA DUMITRU - sat Poiana Mărului, com. Mălini, str. Principală nr. 380, jud. Suceava, cod 727353, tel. 0747/56.89.77
"Îmi este din ce în ce mai rău"
Mă numesc Munteanu Vasile, sunt din Câmpina, am vârsta de 66 de ani și am o pensie de 655 de lei. Soția mea nu are niciun venit. Sufăr de tumoră la cap pe partea dreaptă, pareză pe partea dreaptă, glandă cu noduli. Am fost internat la București, la Spitalul Bagdasar Arseni, mi s-a recomandat să merg să fac RMN-uri, care mă costă 600 de lei, și tratament, timp de 6 luni, dar nu am posibilitatea să le achit. Doamnă directoare, ultima mea speranță este la dumneavoastră și la cititorii revistei. Pe cei care pot îi rog să mă ajute cât de puțin, ca să pot merge la control, la București. Îmi este din ce în ce mai rău, nu pot să mă mai dau jos din pat, să mai fac efort. Vă mulțumesc din tot sufletul, cu speranța că mă veți ajuta.
MUNTEANU VASILE - Câmpina, str. Prundului nr. 36, jud. Prahova, tel. 0730/22.93.31