Stimată publicație "Formula AS",
Am fost sfătuit să mă adresez dumneavoastră, cu nădejdea că prin voia divină, voi găsi sprijin pentru a mai spera la viață. Mă numesc Mireuță Viorel, pensionar, singur și diagnosticat cu carcinom scuamos laringian. Boala m-a secătuit de puteri, rana urâtă de la gât abia o privesc chiar și medicii, dar eu cred încă în viață. Știți, cu siguranță, ce înseamnă să nu ai bani, să te lupți cu sistemul sanitar și cu ignoranța semenilor. Lunar ar trebui să cheltui câte 1500 lei pe supraviețuire la limită! Tratamente, drumuri la spitale, bandaje, leacuri naturiste, puțină hrană și multe altele. Nu am decât jumătate din această sumă - pensia, și nici un alt ajutor, decât din partea unui fost coleg, care mă susține și mă mai ajută. Aș vrea să am posibilitatea să cumpăr mai multe tratamente, să merg la alte clinici, să fac investigațiile care mi se recomandă de mai mult timp, să încerc tot ce se mai poate, dar sunt limitat de neputința fizică și cea financiară, în special. Nu știu câte zile mai am de la Dumnezeu! Unii doctori mi-au dat foarte puțin timp, dar eu, indiferent cum aș fi, merg înainte și cred și mă lupt cu durerea și neputința trupului, nădăjduind să am cele necesare la limită pentru tratament, supraviețuire și lupta cu boala. Aproape mi-am pierdut și vocea, dar încă mai am puterea să vă șoptesc cu durere și lacrimi: ajutați-mă, frații mei. Pe lângă programările și tratamentul gratuit pe care-l aștept la mila celor din sistem, am de făcut și unele investigații cu plată, de încercat unele tratamente naturiste pentru cancer, să îmi cumpăr ceva pentru iarnă de îmbrăcat și încălțat. Mă chinui să strâng măcar o mie-două de lei, pentru aceste mici planuri de viitor prin care visez, și eu, să mă agăț de viață, dar credeți-mă că rămân nemâncat uneori, și tot nu reușesc să strâng. Nu visez să ajung la clinici private și scumpe, ci să prind anul 2019 și să trăiesc cu demnitate, atâtea zile câte voi mai avea de Sus.
Am deschis conturi la Banca B.C.R., sucursala Dorohoi pe numele MIREUȚĂ VIOREL:
Cont lei: RO25RNCB0044160007220003
Cont euro: RO41RNCB0044160007220006
Cont dolari: RO14RNCB0044160007220007
(Vă las toate documentele medicale necesare, contactele medicilor de la oncologie Iași, care îmi cunosc starea, date de la primărie.)
Multă sănătate și bucurii! Le mulțumesc tuturor de înțelegere și ajutor, Dumnezeu să vă apere și să vă ajute!
MIREUȚĂ VIOREL
"La 79 și 84 de ani sunt greu încercați de viață"
Stimată doamnă Sânziana Pop,
Sunt o fidelă cititoare a revistei "Formula AS", încă de la apariția ei, și văzând nenumărate cazuri umanitare rezolvate prin bunătatea dvs. și a cititorilor revistei, mi-am luat inima în dinți și m-am hotărât să vă scriu despre cazul dramatic al unor bătrâni care trăiesc în cartierul Titan din București. Este vorba despre două persoane în vârstă de 79, respectiv 84 de ani, cu o poveste de viață extrem de nefericită și plină de greutăți. Sunt împreună de peste 40 de ani, s-au cunoscut în tinerețe și i-a unit trecutul fiecăruia, plin de lipsuri și de nevoi. Destinele lor parcă sunt copiate la indigo. Bărbatul, Gheorghe Cristea, orfan de ambii părinți, a venit din Moldova, de la Bacău, și după ce a fost căsătorit și a rămas văduv, a încercat să-și facă un viitor în Capitală, unde a lucrat la început ca muncitor necalificat, dar și ca zilier. Pe-atunci era înalt și chipeș, cu talent pentru dansurile populare, așa că a fost scos din producție și inclus în echipa artistică a fabricii unde lucra. Toate erau bune și frumoase la vârsta aceea, când nici nu-ți trece prin cap că anii trec, îmbătrânești, iar necazurile te pot cotropi. După Revoluție, a fost disponibilizat din echipa de dansuri unde activa, dar cum nu suporta să stea degeaba, a lucrat ca vânzător pe la diverși patroni, apoi fiind un om foarte credincios, a lucrat și ca paznic la o biserică. În majoritatea locurilor a fost acceptat fără carte de muncă (practică curentă în acei ani), astfel că bietul om nu are în prezent, oficial, decât 5 ani dovediți ca vechime în muncă. Arhivele fabricilor pe unde a lucrat ca zilier s-au desființat și nu a putut beneficia de niciun fel de pensie. Totodată, nu poate avea calitatea de asigurat, deci nu are nici card de sănătate și nu este luat în evidențele vreunui medic de familie. Ai zice că nu există, că este o fantomă vie. În prezent, situația este și mai tragică, căci Gheorghe s-a îmbolnăvit. Singura persoană pe care se poate baza este jumătatea vieții lui, Emilia, care încearcă din răsputeri să-l ajute cum poate. Și povestea vieții ei seamănă cu a lui Gheorghe. Emilia Lungu venea dintr-o familie dezmembrată și foarte săracă, încât nu a putut face prea multă școală; s-a mulțumit să lucreze într-o cofetărie, într-un coafor, apoi în urma unui accident, s-a ales și cu o infirmitate la un picior. A lucrat atât cât s-a putut la Cooperativa de Invalizi, de unde s-a pensionat medical. În prezent, ea are pensia minimă pe economie, în valoare de 640 lei. Gheorghe și Emilia s-au cunoscut, s-au plăcut și, neavând niciunul din ei vreo rudă de sânge, și-au alăturat destinele cu mulți ani în urmă, numai că, îmbătrânind, s-au jenat să-și mai oficializeze relația. Au trăit în concubinaj, așa încât el nu a putut dobândi calitatea de coasigurat la această pensie mizeră a ei. În prezent, el este grav bolnav, aproape paralizat la pat, și în urma unei spitalizări scurte, neavând calitatea de asigurat, a fost trimis acasă. În prezent, pentru că stă nemișcat, într-o singură poziție, a făcut escare. Situația este disperată! Nu au bani pentru medicamente, pansamente, unguente. Puținii bani sunt drămuiți între cheltuielile de întreținere ale garsonierei în care stau, și alimente. Prin bunăvoința vecinilor au fost ajutați cât de cât, dar situația se agravează de zi la zi. Nici ea nu este sănătoasă, are multe afecțiuni netratate, tot din lipsa banilor. Doamnă Sânziana Pop, vă rog din suflet să publicați chemarea mea de ajutor, în numele lor, și Bunul Dumnezeu să vă răsplătească bunătatea!
(Anexez alăturat copii după actele de identitate ale celor două persoane aflate în mare dificultate, și copia talonului de pensie minimă, din care încearcă cu disperare să supraviețuiască amândoi.)
Cu mulțumiri și speranță,
MARIANA NAFTAN - e-mail: mariana.naftan@gmail.com
Cei doi oameni în vârstă ar putea fi ajutați pe numele LUNGU EMILIA - București, str. Postăvarul nr. 22, bl. 12, sc. 1, etaj 10, ap. 100, sector 3, cod poștal 032425