Cazuri de extremă urgență

Redactia
"Greul vieții m-a terminat"

Stimată doamnă Sânziana Pop,
Condițiile inumane ale vieții pe care o duc m-au de­ter­minat să vă implor ajutorul. Pe lângă rugăciuni, altceva eu nu am mai știut să fac, ca să ies din acest impas, decât să mă adresez dvs.
Vă mulțumesc pentru că existați, vă mul­țumesc că dați o șansă oamenilor să ceară și să obțină ajutorul prin intermediul revistei dvs.
Mă numesc Mihaela O., și actual­mente locuiesc într-un sat din județul Cluj. În urmă cu ceva ani, soțul meu m-a părăsit, lăsându-mă cu foarte multe datorii, cu doi copii de crescut și fără un loc de muncă. Am fost ne­voită să-mi vând apartamentul (locuiam în Târgu Mureș), un apartament confort I, cu trei camere, fiecare având spațiul lui. Am venit la Cluj, împreună cu cei doi copii în casa mamei mele, care se află într-un sat mărginaș și care nu are lumină. Aș­teptând să punem un picior în oraș am încercat să facem câte ceva. Ne-am ocupat de mica gospodărie care există aici, am înmulțit caprele, am înmulțit găinile, am vrut să încep chiar o mică afacere cu ele, pornisem să vindem ouă... Chiar dacă era încă greu, ne bucuram că por­nisem la drum. Dar bucuria nu a fost de lungă durată, vulpile și uliul ne-au terminat păsăretul și, pentru că nu am mai avut bani să investesc într-un gard de plasă, am mai rămas cu câteva găini. Atât eu, cât și copiii, am încercat să facem și alte lucruri, dar totul merge foarte greu pentru că totul se rezumă la bani, care ne lipsesc. Între timp, fiul meu s-a îmbolnăvit, dar nu doresc să discut despre această proble­mă, fiica mea s-a angajat în Cluj și și-a reluat facultatea pe care o întrerupsese și așteptăm să ne urnim cumva în oraș. Eu nu am bani ca să lichidez gospodăria, locuiesc într-o cameră îm­preună cu fiul meu (podelele camerei au fost puse provizoriu, așa că se zărește printre ele be­ciul și mă trezesc complet înghe­țată dimineața, nu mai am putere să întrețin cu­rățenia, cărând gă­leți cu apă pen­tru casă, pentru animale, pentru tot necesarul. Vă scriu la lumina unei lumânări, nu mă mai simt bine deloc, iar medicul meu de familie este la Târgu Mureș. Foar­te multe v-aș mai putea scrie despre viața și ne­cazurile de aici, dar mă gră­besc să ajung la scopul acestei scri­sori: vă rog, dacă vă stă în putere, ajutați-mă cu o casă în Cluj, fie ea și mai veche, dar să fie locuibilă. Am o carte de identitate de Cluj, vreau să-mi reiau viața de orășancă, să ajung să trăiesc în condiții umane, să îmi refac sănătatea și să muncesc cât de mult. Am nevoie de un loc de muncă, m-am gândit dacă mă puteți îndruma cum să-mi caut un job, să lucrez pe calculator, dar lucruri sim­ple, pentru că nu am studii în acest domeniu. Aud mereu cum alții fac lucruri foarte simple pe calculator și câștigă destul de bine. Vreau să fac un curs pe calculator când ajung la Cluj. Aici pare deja a fi iarnă și eu nu sunt pregătită pentru acest sezon (nu am îmbrăcăminte pentru mine și fiul meu, lemne pentru sobă, hrană pentru animale etc.). Efectiv nu am mai știut ce să fac ca să produc un bănuț să îmi rezolv anumite probleme, ca să pot pleca de aici.
Atât îmi este de greu, încât aș pleca pe loc. Sunt complet izolată de lume, nu prea am făcut casă bună cu mentalitatea oamenilor de aici, abia am sperat că îmi voi cumpăra o tabletă sau un laptop să mai vorbesc cu oamenii, să caut in­formații, să ci­tesc, dar nu am reușit. Mi-a tre­cut prin minte să îmi caut și un loc de muncă în Elveția doar că mai întâi trebuie să îmi revi­zu­iesc sănătatea. Sunt foarte ne­că­jită. Proble­mele și lipsurile m-au terminat. Mi-am "pier­dut" soțul, casa, să­nătatea, mai am și necazuri cu fiul meu, une­ori mă rog foarte mult, uneori nu mă mai rog de­loc, că nici nu mai știu pe care sfânt să-l in­voc.
Trăiesc cu speranța că mă veți ajuta. Vă mulțumesc că mi-ați citit scrisoarea. Aștept ziua în care să citesc "Formula AS" în casa mea.
Din cauza răutății oamenilor o să vă rog să-mi păstrați confidențialitatea. Celor care vor să mă ajute le las numărul de telefon: 0740/79.37.62.
MIHAELA O.

"Poate face Dumnezeu o minune pentru ginerele meu..."

Stimată d-nă Sânziana Pop,
Mă numesc Părărescu Ana, sunt din com. Dră­gotești, jud. Gorj, abonată a revistei "For­mu­la AS" și fidel cititor al ei. Am crezut și cred în această revistă, gândind că bunul Dumnezeu își va îndrepta mila să facă o minune pentru Gheorghe Lucian, ginerele meu, în vârstă de 43 de ani. În anul 2011, a început să-și tragă picioarele după el, uneori căzând în stradă sau când urca o scară. Cine îl vedea zicea că e beat. A luat trimitere de la medicul de familie și a mers la analize la București, foarte costisitoare, dar zadarnice. O doc­toriță i-a spus că-i mușcătură de că­pu­șe și l-a distrus cu antibiotice, to­tul zadarnic. Pe unde a auzit, pe aco­lo a mers fata mea cu el. A întâlnit și șarlatani, promițându-le că-l fac bine și luându-le banii. A fost și la Târgu Mureș, dar i s-a spus că era o boală fără leac (scleroză laterală amio­tro­fică flasco-spasmodică, insuficiență respiratorie curentă cu ventilație mecanică). Are 5 ani și opt luni de su­ferință. Au cheltuit mult, me­di­ca­mente, doctori. În prezent nu-și poate mișca mâinile și picioarele, îi dă fiica mea mâncare în gură cu lingurița, durează și o oră și jumătate o masă. Trebuie întors de pe o parte pe alta, ne­cesită medicamente, hrană naturistă, pamperși, ceai băut cu paiul. I-a venit rău pe 6 ianuarie 2016 și a fost dus la spital, la Târgu Jiu, a fost ți­nut la aparate, apoi a fost trimis acasă, dar are nevoie permanent de ventilator, pentru care plă­tesc la o firmă. Acum nici nu mai poate vorbi. Fii­ca mea are un carton cu literele alfabetului, for­mează pe el cuvinte și propoziții, ca să știe ce vrea. Îi este deosebit de greu, este slăbită, are palpitații, nu știu cât va mai putea rezista și ea.
Vă rog din suflet, dacă puteți să o ajutați în chinul ei. Se numește Vâlsan Alexandrina-Co­rina, are numărul de telefon 0741/54.06.98.
Cu stimă și respect, mamă și soacră,
ANA PĂRĂRESCU
Adresa fiicei: VÂLSAN ALE­XAN­DRI­NA-CORINA - com. Drăgotești, sat Dră­go­tești, jud. Gorj, cod 217220