"Am intrat în politică pentru a repara orașul"
- De ce un om de afaceri renunță la un domeniu în care are satisfacții majore, pentru a intra în administrația publică, un loc care concentrează nemulțumirile tuturor și care nu se lasă ușor reformat?
- Orașul ăsta era stricat rău și mi-am propus să-l repar. De asta am intrat în politică și în administrație. Poate că e un clișeu, poate sună ipocrit, dar ăsta-i adevărul. Nu am avut altă motivație. Mulți ani n-am realizat cât de adânc căzuse Reșița. Când faci antreprenoriat la cel mai înalt nivel, n-ai vreme de plimbări prin oraș, pentru a constata ce merge și ce nu merge, ești plecat de dimineața până seara. Iar când ai un moment de respiro, îți găsești un refugiu în care să-ți reîncarci bateriile. Eu mi l-am găsit în Semenic, iarna la schi, iar vara pe lacul Văliug, în care îmi place să înot ore în șir. Abia după ce mi s-au născut copiii, deci relativ de curând, căci băiatul are 9 ani, iar fetița 6, am început să înțeleg ce se întâmplă cu orașul. Am ieșit cu pruncii la plimbare și am constatat că nu avem trotuare și căi de acces pentru cărucioare, că traficul este aiurea, că e zgomot și praf, că blocurile-s urâte, că nu sunt locuri de joacă și așa mai departe. Apoi am cercetat mai amănunțit și am constatat întreg dezastrul. A mai durat câțiva ani până să decid să intru în politică, pentru că familia s-a opus, din dorința de a mă proteja. Până la urmă, am primit acordul familiei să candidez la primărie.
- Ce legătură există între o afacere cu paste și dorința de a reface un oraș?
- Probabil că a lucrat în mine chiar nevoia de a răspunde acestei provocări: ce, nu sunt în stare să repar un oraș? Pentru că noi, antreprenorii, avem acest orgoliu, de a primi provocările, cu atât mai mult, cu cât sunt mai mari. Folosesc acest moment pentru a face o chemare către antreprenorii de mare calibru: să se implice în problemele țării, căci este o datorie morală. Avem obligația să întoarcem comunității ce ne-a dat. Cei care facem afaceri în România ne folosim de oportunitățile oferite de și pe banii comunităților. Nu e onest ca, odată ajunși sus, să ne luăm o casă la Viena sau la Londra și, la revedere, să nu ne mai intereseze ce lăsăm în urmă. Și ar mai fi un motiv pentru care am intrat în politică. Am fost sus! La nivelul a milioane de euro, am văzut tot, nu e nimic acolo. Sincer! Unii încă sunt în faza în care se cațără să vadă ce e acolo, sus. Nu e nimic!
- Dar ce ar fi de căutat?
- Unii cred că e ceva special la nivelul ăla. Și nu e. Tot un pat, tot un blid de mâncare, tot o casă, tot o mașină folosești. Nu ți se împlinește altceva. Nu ai mai multă siguranță, nu primești satisfacții sufletești reale... Menirea omului este să crească în primul rând spiritual și asta nu se întâmplă dacă efortul tău este țintit pe zona materială. O bucurie reală este să simți că ai pus și tu, cât de puțin, umărul ca lumea să meargă mai departe...
"Fondurile UE sunt singura șansă a unui oraș cu venituri mici"
- Au ajuns vești bune până departe, despre ce-ați făcut până acum ca primar. Cum ați început?
- În primele trei luni, am făcut radiografia instituției și a orașului. Am încercat să înțeleg ce și cum funcționează, ce și de ce nu funcționează. A trebuit să găsesc soluții ca să aduc oameni noi, potriviți, care să mă ajute. Nu a fost ușor, pentru că există Agenția Națională a Funcționarilor Publici, care e o castă închisă și care nu te lasă să aduci un om bun din exterior sau să dai afară unul care nu performează. Am găsit însă breșe și mi-am făcut o echipă de 15 oameni. Pe urmă, am început să căutăm bani, căci suntem un oraș sărac. În primul rând, scriem proiecte europene, fiindcă Fondurile UE sunt singura șansă a unui oraș cu venituri mici. La această oră, avem 40 de proiecte aflate în diferite faze, care însumează peste 150 de milioane de euro. Dacă le-am face din bugetul de investiții al orașului, ne-ar trebui 60 de ani. Mai departe ne-am concentrat pe creșterea calității vieții. Oamenii pleacă din Reșița, ca și din România, nu doar din motive financiare, ci mai ales pentru că trăiesc în condiții proaste. Sunt români care câștigă mulți bani și totuși hotărăsc să părăsească un oraș, pentru că nu le oferă nimic. Trebuie să aibă locuri de distracție, de ieșit cu familia, de petrecere a timpului liber... Am făcut un skate-park, în centru, care e extrem de apreciat de tinerii care se dau cu skateboardul, cu trotinetele, cu patinele cu rotile... În decembrie va fi gata un loc de joacă pentru copii, cel mai mare din Vestul țării. Vom face și loc de promenadă pe malul râului...
- Știm că ați încercat să aduceți investitori străini în Reșița. Cu ce-i puteți tenta?
- În prima săptămână când am venit la primărie, m-am trezit cu o delegație de la ICCO Brașov, care trebuia să facă o hală de producție în parcul industrial, pentru Autoliv. Autoliv este unul dintre cei mai mari producători de airbaguri, centuri de siguranță și volane din lume, care are vreo 4000 de angajați la Brașov, 2000 la Lugoj, alți 4000 la Sfântu Gheorghe și în cele două centre de inginerie și dezvoltare din Brașov și Timișoara, iar în Reșița vor o fabrică de 1000 de locuri de muncă. Mi s-au plâns că, de câteva luni, sunt pasați de colo-colo. Le-am dat autorizația de construcție în 16 ore. În trei luni au făcut hala și s-au apucat de treabă. Deci, pe investitori îi putem tenta cu bunăvoința noastră mai întâi de toate. Cu eficiență în aplicarea proiectelor. Asta a fost prima investiție în Reșița pe care am sprijinit-o. De atunci sunt nelipsit de la orice seminar, conferință, congres, forum pentru antreprenori care se desfășoară în România, oriunde ar fi, la Cluj, la Brașov, la Timișoara, la București... Le prezint orașul potențialilor investitori.
- Ce atuuri are orașul pentru a atrage investitori?
- Cele două mari platforme industriale, Combinatul Siderurgic și Uzina Constructoare de Mașini au avut câteva sute de hectare de pământ, din care mare parte stă nefolosit. Avem deci mult teren industrial abandonat, care oriunde în lume înseamnă aur. În plus, avem know-how, Reșița fiind părintele industriei românești - căci aici s-au format nucleele de specialiști care au dus la constituirea fabricilor mari de siderurgie și construcții de mașini din Galați, Hunedoara, Târgoviște... Avem și o Universitate care pregătește ingineri mecanici și siderurgiști... Pe lângă aceste avantaje, am creat, acum doi ani, școala duală, după modelul Școlii Profesionale Germane Kronstadt de la Brașov. În primul an am avut 130 de elevi și în al doilea 260 de elevi. După terminarea școlii, elevii sunt angajați de fabricile în care au făcut practică. La Reșița, caz unic în România, Primăria plătește cazarea și trei mese pe zi pentru fiecare elev. Sunt multe familii de la țară care și-ar trimite copiii la școală, la oraș, dar nu le pot suporta cheltuielile. Noi le dăm masă și casă, iar cursurile le sunt plătite de stat și de agentul economic, așa încât nu-i mai costă nimic și vin încoace. Astfel, rezolvăm o problemă socială și, de asemenea, creăm specialiști de care are în mod real nevoie piața.
"Două mandate de primar uzează și demobilizează pe oricine"
- Ați declarat undeva că vă propuneți doar două mandate de primar, în care să rezolvați ce este mai greu, și apoi vă veți întoarce în sistemul privat. La jumătatea primului mandat, mai credeți că sunt suficienți opt ani?
- Am două motive pentru care îmi mențin această hotărâre. Prima, subiectivă, căci atât am promis familiei că voi sta în administrația publică. A doua, obiectivă, căci am înțeles din mica mea experiență de primar, că mai mult de două mandate uzează și demobilizează pe oricine. Indiferent cât de inteligent și bine intenționat este un om, după ce petrece prea mult timp pe o poziție, nu mai poate fi la fel de eficient, căci intervine saturația, plafonarea și chiar orgoliul celui care le știe pe toate... Și asta se vede la majoritatea primarilor cu multe mandate. Mai bine este să stai primar un timp mai scurt, în care fiecare zi să fie o provocare, în care să vrei să dai tot ce ai mai bun, să ai energie și optimism. Iar în al doilea mandat, e musai să-ți pregătești un succesor capabil să-ți continuie proiectele și să facă altele conform aceleiași viziuni.
- Sunteți un om tonic, energic și ambițios. Totuși, nu vă încearcă uneori îndoielile sau fricile?
- Vă spun sincer că, în primele trei luni de mandat, am vrut să-mi dau demisia de o sută de ori. Am găsit aici o nenorocire atât de mare, încât m-am îndoit că mai pot face ceva. Dar am avut inteligența să las deoparte pasivul și să mă concentrez pe viitor, pe ce pot face fără să mă mai uit în urmă. Sigur că toți avem demonii noștri, iar în unele momente ne vizitează mai des. Și eu îi am pe ai mei. Dar demonii ăștia trebuie stăpâniți, alungați, că nu avem timp să ne plângem, ci doar să mergem înainte.
"Când mă fac mare, vreau să fiu Ilie Bolojan"
- Aveți vreun model de primar care să vă inspire acțiunile?
- Absolut! Am și spus-o, mai în glumă, mai în serios: când mă fac mare, vreau să fiu Ilie Bolojan. (Râde) Primarul Oradei a dovedit ce poate face un edil adevărat. Nu e singurul, mai sunt câțiva. Din nefericie pentru țărișoara asta, majoritatea primarilor buni sunt în partea de Vest. Exemplele de bună practică le găsești la Cluj, Timișoara, Alba Iulia, Sibiu, Brașov... În afară de Iași, nu mai văd vreun alt primar priceput în Vechiul Regat.
- Inevitabil, orice oraș este dependent de contextul național. Cum vedeți evoluția României?
- Depinde cum privim lucrurile. De foarte aproape, vom identifica foarte multe probleme. Dar dacă vedem ansamblul, putem fi optimiști. Privind indicatorii economici pe ultimii zece ani, e clar că România se află pe drumul cel bun, că suntem în creștere, chiar dacă viteza de înaintare nu este cea dorită. În mare, orizontul este promițător.