Să fugi după un autobuz care tocmai pleacă din stație, să te piepteni sau să desfaci capacul unui borcan - nicio problemă pentru oamenii cu articulații sănătoase. O fac, pur și simplu. Dar pentru pacienții cu artroză avansată, astfel de "mărunțișuri" zilnice reprezintă o adevărată provocare. Pentru că simt dureri la fiecare mișcare a încheieturii respective. Artroza este o boală populară. Un studiu efectuat recent arată că doar în Franța sunt afectate 8,5 milioane de persoane. Cel mai mult "suferă" genunchii, urmați de umeri, mâini și șolduri.
Un proces care evoluează lent
Dar ce este, mai exact, artroza? O afecțiune ce poate fi ilustrată în felul următor: cartilajul poate fi comparat cu o anvelopă de mașină care se tocește pe dinăuntru și care se rotește, în cele din urmă, direct pe jantă, adică pe os. Factorul declanșator poate fi o componentă genetică, o solicitare defectuoasă sau o suprasolicitare a cartilajului - prin ruptură de ligamente, deteriorarea meniscului, picioare strâmbe (în formă de O), sportul practicat dincolo de limite, obezitate.
La început, articulația afectată doare numai când este resolicitată după o pauză prelungită. Dar odată cu descompunerea progresivă a cartilajului, problemele se pot înrăutăți, iar uneori se ajunge chiar la inflamații și hemoragii la nivelul articulației.
Încheieturile au nevoie de hrană
Indiferent dacă escaladați munții fără probleme sau dacă încheieturile dvs. "scârțâie" deja, articulațiile trebuie puse în mișcare, altminteri, "amortizoarele" lor devin fragile și casante. Cartilajele nu au o alimentare cu sânge proprie și substanțele nutritive din lichidul sinovial ajung la ele doar printr-o activitate fizică. La un genunchi deja vătămat sau la un șold dureros sunt ideale sporturile mai puțin solicitante, precum plimbarea sau înotul. În plus, experții recomandă antrenamentul țintit al acelei musculaturi care susține (sprijină) articulația - de exemplu prin gimnastică medicală sau exerciții speciale de rezistență.
Și pentru că suprasolicitarea este la fel de dăunătoare ca lipsa completă de solicitare, dozarea este foarte importantă. Pot evita suprasolicitarea nu persoanele ce devin active fizic doar ocazional, ci cele ce se antrenează în mod regulat, de 2-3 ori pe săptămână.
Slăbitul vindecă supliciul
Fiecare kilogram în plus pe care-l cărăm cu noi, împreună cu sacoșele grele, doldora de cumpărături, înrăutățește situația. Reduceți, deci, caloriile și slăbiți. Studiile arată că scăderea în greutate contribuie din plin la calmarea durerilor. Dar kilogramele în plus nu se rezumă doar la amplificarea presiunii asupra articulațiilor. În țesutul adipos se formează substanțe semnalizatoare, care favorizează procesele de descompunere din cartilaj.
Persoanele cu un index de greutate peste 30 prezintă un risc de artroză de 4 ori mai mare decât cele cu greutate normală.
Auto-tratament la dureri ușoare
De regulă, artroza evoluează lent, pe parcursul multor ani. La început, când încheietura trosnește doar și se "poticnește" ușor, evoluția bolii poate fi încetinită sau chiar stopată, prin mișcare bine dozată. În cazul durerilor ușoare, se recomandă aplicarea locală de cataplasme cu brânză de vaci și comprese reci. Dar și arnică, sub formă de gel sau de granule. În cazul durerilor cronice, mai puțin acute, remediul ideal este căldura, pentru că stimulează irigarea sangvină și, deci, procesele de vindecare proprii organismului.
Următorii pași terapeutici
Dacă procesele inflamatorii produc dureri chinuitoare, atât în stare de repaus, cât și la solicitare, se recomandă tratamentul cu antireumatice nesteroidiene, precum Ibuprofenul sau Diclofenacul. Aceste medicamente trebuie luate numai după mese și sunt dozate de medicul curant, în funcție de greutatea corporală. De regulă, se administrează 3 sau 7 zile, iar în evoluțiile cronice, este posibil și un tratament prelungit, de câteva luni, sub control medical.
În cazul unor inflamații puternice, cu hemoragii, se poate apela la injecții cu cortizon în încheietura afectată. Dar numai de trei ori, pe parcursul tratamentului, deoarece cortizonul poate provoca procese de descompunere în oasele aflate în imediata apropiere.
Un supliment reușit: acupunctura
În cazul artrozei la genunchi și la articulațiile vertebrale, terapia convențională poate fi completată, cu succes, cu acupunctură. Utile sunt, de asemenea, și injecțiile cu acid hialuronic, în cazul artrozei la genunchi. Împotriva artrozei la șold, în schimb, acestea stau, încă, sub semnul întrebării.
Și fizioterapia este bună
În funcție de gravitatea bolii, fizioterapia poate fi un ajutor de nădejde. Drenajele de limfă ajută la dezumflarea încheieturii. Electroterapia amplifică procesele de metabolism și, deci, influențează pozitiv regenerarea. În plus, pentru a cruța articulația, se recomandă gimnastica medicală și terapia manuală, în vederea evitării solicitării și mai mari a articulațiilor. Deși nedemonstrată încă științific, terapia cu câmpuri magnetice s-a dovedit a fi utilă în numeroase cazuri, favorizând reducerea inflamațiilor și o ameliorare a mobilității articulare.
"Reparații" minimal invazive
Și dacă tratamentul convențional nu e suficient? Vătămările mai ușoare ale cartilajului pot fi rezolvate prin intervenții chirurgicale - la genunchi, de pildă, prin transplantul de cartilaj. Se prelevează celule cartilaginoase de la pacient, se realizează culturi în laborator și se reimplantează. În cazul unor deteriorări mai serioase ale amortizorilor, se apelează la microfracturare: chirurgul îndepărtează cartilajul deteriorat și străpunge osul aflat dedesubt. În felul acesta, celulele stem ajung din sânge în locul deteriorat pe care îl umplu cu țesut fibrocartilaginos. Acest cartilaj "de înlocuire" nu rezistă la solicitări mari, precum cel original, dar mai poate proteja genunchiul vreme de câțiva ani.
Ultima soluție: încheietura artificială
De regulă, procedeele amintite anterior nu se pot aplica persoanelor mai vârstnice, cu articulații afectate pe suprafețe mari. În cazul acesta, soluția o reprezintă proteza. Și există o regulă: implanturile se fac cel mai bine după 60 de ani.
Autoterapie neinvazivă
Pentru calmarea durerilor ușoare se recomandă:
* Bandaje: Solicitarea unei articulații bolnave nu poate fi evitată permanent. Bandajele o susțin.
* Plasturi: Se lipesc ușor și calmează durerile produse în timpul mișcării. Pentru că susțin funcționarea mușchilor și a articulațiilor și activează sistemul limfatic.
* Homeopatia: Preparate combinate cu rododrendon și ruginare (Ledum palustre) calmează durerile. La fel și Rhus toxicodendron D6.
* Alifii: Gelul cu ibuprofen are efect antiinflamator și calmant. Celor care preferă fitoterapia li se recomandă o alifie cu tinctură de flori de arnică sau de brustur. Dar și cataplasmele calde cu argilă vindecă.
* Stimulare electrică: Poate fi făcută acasă, cu ajutorul unei benzi cu electrozi mici, care se aplică pe articulație. Impulsurile cu frecvență redusă sunt transmise fibrelor nervoase hiperactive din stratul superior al pielii și calmează durerea.