Dr. VICTORIA HĂLMAGI - "Donarea de sânge este donare de viață"

- directorul Centrului de Transfuzii al județului Hunedoara -

Fabrica de sânge din inimă

- Doamnă doctor, de ce este important să do­năm sânge în mod constant?

- Donarea benevolă de sânge este, în primul rând, un gest umanitar, de salvare a unei vieți, dar este și un gest cultural și educațional. E foarte sim­plu: trebuie să ne gândim că nu poa­te fi donator de­cât o persoană al­truis­tă, care se gândește la semeni, care-și iu­beș­te aproapele. E un gest edu­ca­țio­nal, pentru că trebuie să fii infor­mat ca să știi în ce condiții poți să donezi sânge și, de ase­me­nea, care sunt beneficiile pen­tru propria ta sănătate. În pri­vința informației, cred că aici avem niște deficiențe. Nu sunt informați tinerii, nu se prea face nimic în școală, pentru a se con­știentiza importanța donării de sânge. Noi, la nivelul județului, am încercat un protocol cu Inspectoratul Școlar Jude­țean Hune­doara, astfel încât putem presupune că într-un viitor nu prea îndepărtat vom avea niște lecții edu­caționale la nivelul liceului, știut fiind că donarea de sânge începe de la 18 ani.

- Ce ar trebui să înțeleagă cei care pot și vor să doneze sânge?

- Potențialii donatori trebuie să înțeleagă și să conștientizeze că sângele este acel produs și țesut deosebit de prețios, pe care omul nu-l poate crea, l-a creat Dumnezeu, este o parte din viață, pe care noi, donatorii, îl dăm semenilor noștri. Nu există alte fabrici de sânge decât inimile noastre, deci dăm din inimă pentru inimă. Cu sângele pe care-l do­nezi, cu picătura ta de sânge, se pot salva trei bol­navi. Dintr-o dată, ai o mare deschidere către oa­meni. Și eu am spus mereu, din proprie ex­pe­ri­ență, că, dacă fiecare persoa­nă sănătoasă din Ro­mânia ar dona sânge măcar o dată pe an, nu am mai avea de ce să vorbim despre crize de sânge.

"N-au scăzut donatorii, ci s-au înmulțit bolile"

- Criza e cauzată, deci, de nu­mărul mic de persoane dispuse să doneze sânge?

- Nu. Criza de sânge nu e cauzată atât de scă­derea numărului de donatori, sunt zone, și pot să mă refer la județul Hunedoara, unde, față de 2016, numărul donatorilor a crescut cu peste 30 la sută. Doar că numărul bolilor a crescut și el, pacienții sunt mult mai nu­meroși, cazuis­tica s-a diversificat, iar necesarul de sânge e aproape sută la sută. Acce­si­bilitatea la mijloace mo­der­ne de tratament și chirurgie a fost extin­să și în spita­lele jude­țe­ne, tera­pia oncologică s-a dezvol­tat și, astfel, toți pacien­ții oncolo­gici care fac terapie cu citostatice au nevoie de suplimen­ta­rea cu sân­ge, știut fiind că cito­sta­­ticele au și aceste efecte se­cun­dare, pro­vocând scăderea trom­bo­citelor și a leucocitelor. De aceea, trebuie să-i ajutăm cu aceste produse pen­tru a putea să-și continue terapia. Am văzut succese în urma transfuziilor de sânge, și o spun cu bucurie, există pacienți pe care-i transfuzăm peri­odic, de 5-10-20 de ani, ceea ce înseamnă evident un progres al medicinei. Ce s-ar întâmpla dacă nu i-am mai putea ajuta cu produse de sânge? Au fost și situații în care s-a amânat terapia, pentru că nu aveam destul sân­ge, or, asta este clar în detrimen­tul stării de sănă­tate a pacientului.

- Ce se poate face pentru a se îmbunătăți oferta?

- Cel mai important pas ar fi să lărgim baza edu­cațională, să încercăm să promovăm mai agre­siv, cu ghilimelele de rigoare, donarea de sânge. Legea 282/1995 permite acest lucru, pentru că are un capitol în care se spune că promovarea donării benevole de sânge este gratuită. Tot aici se pune pro­blema im­plicării factorului ad­mi­nistrativ, a politicilor locale. În­tr-o măsură mai mare sau mai mică, dacă ne-am uni eforturile în mod mai con­cret, lucrurile s-ar putea remedia. Ar trebui lărgită această conștien­tizare a ce se întâmplă cu noi, cu pacienții, de ce trebuie să ne im­pli­căm, de ce tre­­buie să fim per­ma­nent în alertă cu donarea de sân­ge. Pentru că s-ar putea ca azi să avem mult sânge, iar peste două zile să nu mai avem deloc. Sau sunt persoane care donează când are nevoie o persoană cu­nos­­cută, o rudă, un coleg, dar sunt atâția alții care nu au rude, cunoș­tințe, cu ei ce facem? Am cunos­cut foarte mulți donatori care au venit pentru cineva anume și au revenit la do­nare, punându-și toc­mai această problemă, că sunt mulți pentru care nu are cine să se mobilizeze, să doneze, dar și pentru că nu știu­seră până atunci cât e de important gestul lor sau cât de mult bine se poate face cu acest simplu gest. Pentru o per­soană sănătoasă nu e nicio pro­ble­mă să doneze în mod con­stant sân­ge. Noi facem triajul, facem analize. Așa cum spuneam, dacă fiecare per­soană sănătoasă din România ar dona sânge măcar o dată pe an, ar fi extraordinar.

"Siguranța transfuzională începe la cabinet"

- Care e situația personalului medical din acest domeniu, a bazei materiale cu care lucrați?

- Baza noastră materială, rețeaua de transfuzie este foarte bună, cei care lucrează aici sunt persoa­ne devotate, instruite, generația tânără e chiar deo­se­bită, sunt foarte optimistă din acest punct de ve­dere. Aici, dacă ai greșit o analiză și ai etichetat greșit punga, ea se duce așa spre bolnav, iar conse­cin­țele sunt mai grave. Au înțeles cu toții și, din 1990, de când lucrez aici, nu am avut niciun fel de inci­dente regretabile. Avem trei cen­tre de transfu­zie, cu trei labo­ratoare mari, în municipiile Deva, Hune­doara și Petroșani, și puncte de lucru la Simeria, Brad, Hațeg, O­răș­tie, Vulcan și Lupeni, unde mer­gem periodic. Și, to­tuși, nu fa­cem față necesarului de sânge, în mod clar e nevoie de mult mai mulți donatori.

- A existat vreo pe­rioadă în care re­zervele dvs. de sânge donat să fie mai mari decât cererea?

- Da, în 1999-2000, când s-a introdus plata efectivă a sângelui, a fost mai mult sânge decât necesar. Atunci, spitalul tre­buia să ni-l plătească, să ne ramburseze prețul concret al sângelui, de aceea, con­sumul s-a mai raționalizat puțin.

- Azi e mai rău ca înainte de 2000?

- Au fost vremuri când erau donatori mai mulți, mai mult sânge decât solicitări locale. Acum facem eforturi supraomenești pentru bolnavii noștri care au nevoie de sânge, sunt foarte mulți pacienți, sunt cazuri complexe, patologia e foarte diversă. La trom­­bocite, de exemplu, am avut o cerere explozi­vă: dacă până în 2017 erau aproximativ 280/an, în luna iunie 2018 am avut 480. Aces­ta e un produs ca­re se folosește în cazuri foarte grave - leucemii, scădere de trom­bocite după cito­statice sau boli foar­te grave, iar aici nu există altă variantă.

- Există un profil al donato­rului ideal?

- Noi ne străduim să-i fideli­zăm pe cât mai mulți. Ne bazăm pe oameni seri­oși. Sângele se testează la fiecare do­nare, pentru hepatită B, C, HIV, virusul leucemiei, sifilis ș.a. În plus, începi să cunoști tot mai bine profilul psihologic al a­ces­tei per­soa­ne, donările sunt mai si­gure și ai mai multă siguranță trans­fuzio­na­lă. Da­că, de exemplu, donarea de sânge s-ar face pe bani, atunci ar exista tendința de a ascunde multe boli, crescând riscul de in­fecție a sângelui. De aceea este extrem de im­portantă calitatea do­natorilor, selecția acestora, ­promovarea donării. Si­guranța transfuzională începe aici, la cabinet.

Cât donezi:
La o donare se recol­tea­ză 450 ml-500 ml de sânge, can­titate ce se reface, ca volum, în 24 ore, iar celu­lar, în apro­ximativ 12 săp­tă­mâni. Frec­ven­ța do­nă­ri­lor de sânge nu poa­te de­păși: 5 donări pe an pentru bărbați și 4 do­nări pe an pentru femei. Inter­va­lul în­tre două donări es­te de cel puțin 8 săptămâni.

Beneficii pentru organism:
* Crește imunitatea or­ga­nis­mului.
* Scade nivelul coles­te­ro­lului în sânge.
* Riscul de paralizie și ac­­cident vascular cere­bral se reduce cu 30%.
* Se ard calorii: o do­na­re = 420 ml sânge = 650 kcal.
* Ajută la regenerarea ce­lulei sanguine.

În ce condiții se poate dona sânge:
* Cetățenia română, cu domiciliul în România, sau cetățean al Uniunii Europene, cu reședința în Româ­nia.
* Vârsta cuprinsă în intervalul 18-60 ani.
* Greutatea între 50-100 kg femeile și 60-110 kg bărbații.
* Tensiune arterială sistolică între 100 și 180 mmH.
* Să nu fi suferit în ultimele luni intervenții chirur­gicale.
* Femeile să nu fie însărcinate, în perioada de lăuzie sau în perioada menstruală.
* Să nu consumați grăsimi sau băuturi alcoolice cu cel puțin 48 de ore înaintea donării.
* Să nu fi urmat vreun tratament cu medicamente (aspirină, anticoagulante, antibiotice etc.).
* Să nu ai afecțiuni cardiovasculare, ale sistemului nervos central, ale tractului gastrointestinal sau geni­to­urinar, afecțiuni hematologice, renale, metabolice, endocrine sau ale sistemului respirator, afecțiuni reu­matologice, imunologice sau dermatologice, ten­dința pa­tologică la sângerare, alergii, boli profesio­nale, infecțioase sau parazi­tare, afecțiuni maligne, ence­falopatie spongiformă transmisibilă.

E bine de știut:
* Trusa utilizată pentru fiecare donare este sterilă și de unică folosință.
* Nu există riscul contaminării cu HIV sau alte virusuri.
* Senzația de leșin sau de oboseală după donare este întâlnită rar.
* Poți dona doar dacă starea de sănătate îți permite și te simți bine.
* După donare este recomandat să nu faci efort fizic, să nu ridici greutăți în mâna din care s-a recoltat, să crești consumul de lichide în primele 24 de ore după donare.