RODICA CULCER despre... Frica de explozia populară

Redactia
- "Reforma" Justiției în varianta "Iordache - Toa­der" a întâmpinat o primă opoziție serioasă de unde se aș­­tepta mai puțin, din partea Curții Constituționale. Cum vă ex­plicați decizia CCR prin care a declarat ne­cons­ti­tuționale peste 60 de articole din legile Justiției, în con­dițiile în care Curtea este, așa cum știm, colo­rată politic ma­joritar PSD?

- Să precizăm că este vorba de Codul de procedură penală (CPP), nu de legile care reglementează funcțio­narea justiției, care au fost deja promulgate. Modificările CPP au fost considerate de la bun început măsuri în favoarea in­fractorilor, fie că era vorba de politicieni co­rupți sau in­fractorii de drept comun - hoți, violatori, uci­gași etc. Toți deopotrivă beneficiau de schimbările me­nite să în­greuneze, sau chiar să facă imposibilă, munca anchetatorilor, echi­valând cu un atentat la siguranța ce­tățeanului. A fost, pro­babil, prea mult, chiar și pentru o Curte Constituțională aproape în totalitate aservită intere­selor clicii conduse de Liviu Dragnea. Poate că a jucat un rol și scrisoarea prim vicepreședintelui Comisiei Eu­ropene, Frans Timmermans, în care era semnalată în­căl­ca­rea a cel puțin trei directive europene privind fraude cu banii UE și protecția victimelor infracțiunilor, mai ales că domnul Timmermans avertizase deja că nu va ezita să acționeze România în judecată la Curtea de Justiție a UE, pentru încălcarea directivelor. Se știe, de asemenea, că Parlamentul European și Comisia Europeană pregătesc sancțiuni la adresa României, pentru subminarea statului de drept. Acestea pot însemna blocarea fondurilor eu­ro­pene și pot afecta posibilitatea României de a se îm­pru­muta ieftin pe piața internațională, pentru a-și finanța cheltuielile cu pensiile și salariile. Toate acestea ar fi putut conta și ele în decizia CCR, pe lângă pericolul ge­nerat de modificări la adresa siguranței cetățenilor. Să nu ne grăbim însă să ne bucurăm. Specialiștii avertizează că CCR nu a desființat decât parțial cele 64 de articole. Totodată, cum am văzut zilele trecute că a procedat cu legile justiției, guvernul poate, printr-o simplă OUG, să transforme din nou CPP, chiar și după ce va fi corectat și promulgat, într-o unealtă pentru apărarea infractorilor, poate chiar mai nocivă. Ar fi în logica restaurației anti-democratice la care asistăm.

- Protestele spontane au fost interzise în România, prin ordonanță de urgență. Cum va afecta acest act normativ viața socială și cum va fi el perceput de către democrațiile consolidate? Are coaliția de guvernare motive să se teamă că protestele spontane vor reîncepe și cu mai multă forță?

- Dacă motivarea ÎCCJ nu va clarifica statutul pro­tes­tului spontan, atunci va fi limpede că am făcut un pas înapoi în domeniul drepturilor civice. Decizia instanței supreme anulează practic o excepție introdusă în legea adunărilor publice (60/1991) în 2004, când ne pregăteam să intrăm în UE și trebuia să ne armonizăm legislația cu stan­dardele europene. Ca atare, s-a introdus posibilitatea de a nu declara protestele care se desfășoară în exteriorul insti­tuțiilor. De acum înainte însă, spune ÎCCJ, orice pro­test trebuie declarat, ceea ce înseamnă că protestele spon­tane sunt excluse, sau poate chiar ilegale. Ca atare, ins­tan­țele nu vor mai putea anula amenzile aplicate cu vo­luptate de jandarmi, celor care protestează spontan în fața gu­vernului sau a Parlamentului. Drept consecință, unii se vor te­me să mai iasă în stradă, spre satisfacția PSD și ALDE, ca­re au salutat decizia ÎCCJ. O organizație din mișcarea #rezist a anunțat, însă, că va contesta la CEDO decizia ÎCCJ, iar PNL pregătește un proiect de lege pen­tru liberalizarea regimului protestelor, ceea ce va ține pro­blema pe agenda dezbaterii publice, chiar dacă șan­sele ca un astfel de proiect să devină lege sunt aproape nu­le, având în vedere actuala majoritate PSD-ALDE-UDMR. Avem deci toate șansele ca statutul nostru de țară care sfidează valorile și normele europene să se conso­lideze în mod nefericit. Deja facem obiectul unei rezoluții a Parlamentului European, pentru violențele comise de jandarmi la protestul - legal și apro­bat - din 10 august și ris­căm sancțiuni severe, pentru modi­ficarea legislației pe­nale și, foarte probabil, pentru recenta OUG care des­fiin­țează practic anticorupția. Motivele pentru proteste ci­vi­ce, organizate sau spontane, se în­mul­țesc așadar, ceea ce sporește și teama guvernanților de o explozie popu­lară. Poate că acum mai mult ca oricând este momentul să ne amin­tim că revoluția din decembrie 1989 nu a fost un pro­test anunțat la Primărie.