Un oltean în lumea bună - Doctor Constantin D. Angelescu

Dumitru Badita
Lipită de peretele din spate al Hotelului Lido din București (hotelului i se spunea odi­nioară "Palatul Lido"), o casă de epocă atrage imediat privirea prin arhitectura ei elegantă și prin ornamentica minuțioasă. E Casa Doctor Constantin D. Angelescu, transformată în prezent în restaurant cu specific italian. Altădată, când era locuită de proprietari, adăpostea o bi­bliotecă formată din 40.000 de volume, medicul chi­rurg, om politic renumit totodată, fiind un colec­ționar avid de cărți rare, aflat în concurență per­manentă cu savantul Nicolae Iorga.

Prim ministru pentru câteva zile

Obârșia medicului Constantin D. Angelescu (n. 22 iunie 1869) era oltenească, fiind fiul negus­to­rului craiovean Dumitru Angelescu și al Teo­dorei, născută Geblescu. Băiatul a studiat la cele mai bune școli din capitala Olteniei, apoi s-a înscris la Facultatea de Medicină din Paris. După absolvire, s-a angajat ca medic într-un spital parizian, a publicat articole în reviste de specialitate, a ajuns atât de apreciat, încât i s-a propus să rămână în Franța, dar tânărul Angelescu a ales să se întoarcă în țară. Probabil ar fi ajuns și în Hexagon un medic renumit, dar în România interbelică, a ajuns una dintre cele mai remarcabile figuri ale vieții publice, unul dintre cei mai bogați români, a fost deputat și senator, ministru și chiar prim ministru, ce-i drept, numai pentru câteva zile. La București a fost numit chirurg, mai întâi la Spitalul Brâncovenesc (clă­direa nu mai există în prezent), apoi la Spitalul Fi­lantropia. Considerându-se chemat să joace un rol important și în viața publică, s-a înscris în 1901 în Partidul Național Liberal. Căsătoria cu Virginia Mon­teoru l-a făcut stăpân peste numeroase pro­prietăți din județul Buzău, dar și din București. Cele două opțiuni, una politică, cealaltă matrimo­nială, l-au propulsat pe medicul oltean în lumea bună a Capitalei României interbelice. Desigur, calitățile sale personale (inteligența, chipeșenia, educația, ambiția) au contribuit din plin la succesul său în cariera publică.

Piscina cu nimfe și muzică de jazz

Casa pe care o admirăm astăzi a fost construită de un alt proprietar bucureștean, Dimitrie Butcu­les­cu. Probabil din cauza unor datorii ale acestuia, imobilul a ajuns să fie deținut de Societatea Dacia-Română, instituție de la care doctorul a cumpărat clă­direa în 1904, împreună cu grădina încon­ju­rătoare. În același an, Angelescu a mai cumpărat și un teren de la Primăria București, cu deschidere la bulevardul Colței, actualul Bd. Magheru. În 1913, familia Angelescu a mai cumpărat un teren din ve­ci­nătate cu deschidere către str. Benjamin Franklin (așa se numește și în prezent), astfel încât Ange­leștii au ajuns proprietarii unui mic domeniu bucu­reștean, dominat de casa care, între timp, fusese reconstruită după planurile celebrului arhitect Ion Socolescu. Banii fuseseră împru­mu­tați de la Creditul Funciar Urban, astfel încât doc­torul cu funcții publice a fost plătitor de rate timp de peste zece ani. Era aici un colț de București atractiv și rafinat, în marginea unui mare bule­vard. Arborii grădinii lăsau în jur o umbră bine­făcătoare, iar în saloanele casei, doctorul Ange­lescu aducea opere de artă și cărți rare, tot mai numeroase. Peste locul acesta idilic a năvălit brusc modernitatea. În 1930, o firmă numită "So­cietatea în Nume Colectiv Lido" i-a propus lui Angelescu să construiasă pe te­renul său un hotel cu restaurant. Doctorul a bătut palma cu investitorii și așa a apărut în peisajul Bucu­reștiului interbelic "Palatul Li­do", dotat cu piscină (nu­mită "Ba­zi­nul Lido"), unul dintre cele mai frec­ventate locuri de agrement din acele timpuri. Bucureștenii avuți se în­ghe­suiau aici să ia masa și să ad­mire fe­mei frumoase, sosite din ma­rile orașe ale Europei, să se răsfețe ca niște nimfe, în piscina cu valuri pro­vocate de un mecanism ingenios. Se­rile, cli­enții ascultau trupe de jazz so­site din Occident.

Marele colecționar

Doctorul Angelescu a fost un co­lec­­ționar vorace, trebuind să-l în­frunte pe un alt colecționar neobosit, pe Ni­colae Iorga. Pentru cei doi, anti­ca­riatele Bucureștiului formau un ade­­vă­rat câmp de vânătoare, fiecare ur­­mă­­rind să pună mâna pe prada cea mai ispi­titoare. Într-un pasaj din "Bucureștii de altă­dată", istoricul George Potra i-a făcut un mic portret: "Dr. C. Angelescu umbla mai mult după cărți de artă, cărți medicale rare, din secolele trecute, «călători străini» ce ne-au vizitat țara - și al­bume cu gravuri negre sau colorate referitoare la București și la Principate. Adesea se interesa și de tablouri mai bune, străine sau românești, care se întâmpla să fie aduse odată cu cărțile, sau mai târziu, la cere­rea lui. La tocmeală, însă, era mai cârcotaș, oferea prețuri foarte mici și se tocmea mult până cumpăra ceva, bombănind totdeauna la plecare și spunând regulat că a plătit mai mult decât face. Totuși, cum­păra destul de mult și, câteodată, cu toată zgâr­ce­nia lui, lăsa destui bani în buzunarele anti­carilor". Cu alte oca­zii, însă, doc­torul Ange­les­cu s-a dove­dit un om ge­neros: a bo­tezat zeci de copii în sa­tele de pe mo­șiile sale din județul Bu­zău. Într-un drept la re­pli­că dat unui site de in­ves­tigații, o ne­poată a omu­lui politic enu­­meră o sea­mă de rea­lizări ale acestuia: "Mii de copii, elevi și stu­denți, au avut posibili­ta­tea să în­vețe datorită sis­te­mului de burse instituit de Doc­torul Angelescu. Ca refor­mator al școlii ro­mâ­nești, a avut dificila mi­­siune de a unifica în­vățământul din Romania reîntregită, iar pachetul său legislativ a fost consi­derat unul din cele mai bune din Euro­pa...".

Moștenirea Dr.Angelescu

Angelescu a fost prezent în câteva momente-cheie ale politicii românești din sec. XX. Iată-l, de pildă, în calitate de mi­nistru al Ins­trucției Publice, la Consiliul de Co­roană din 21 iulie 1914, când Re­gele Carol I a dezbătut împreună cu oamenii politici decizia pe care trebuia să o ia România în condițiile declanșării Primului Război Mon­dial. Iată-l apoi, în 15 ianuarie 1918, la Washington, pre­zentându-i preșe­dintelui SUA, Woodrow Wilson, scri­sorile de acreditare în calitate de trimis extraordinar și mi­nistru ple­nipotențiar al Majestății sale, Rege­le Ferdinand. În acest fel, Ange­lescu devenea primul conducător al unei ambasade românești pe terito­riul american. În timpul regimului carlist a fost consilier al lui Carol al II-lea. Timp de 24 de ani (1923-1947) a fost preșe­dintele, aș spune și vecinul, Ateneului Român. S-a numărat, de asemenea, printre fon­datorii Acade­miei de Științe, dar funcția sa repre­zentativă a fost aceea de ministru al Instrucției Publice, fiind cel care a introdus în România examenul de baca­laureat. Privim cu nostalgie, astăzi, un asemenea om care, deși nu și-a neglijat binele personal, a luptat energic pentru binele public, deviza sa fiind: "Școală cât mai multă! Școală cât mai bună! Școală cât mai româ­neas­că!". Mulți dintre cei care de­țin astăzi înalte funcții publice au rămas, din păcate, numai la interesul personal sau de grup. Doctorul Angelescu a murit în 1948, la spitalul Vincent de Paul din București, când lumea în care trăise și activase în plan public dispărea, la rândul ei, sub loviturile noilor forțe politice. Averile i-au fost naționalizate și așa au rămas până după 1990. Oricum, mare parte din colecția sa impresionantă a dispărut deja în timpul războiului. Începând cu 1993, urmașii doctorului (doctorul a avut cinci co­pii), s-au angajat într-un proces istovitor cu afa­ce­riștii care ajunseseră proprietarii casei și ai ho­te­lului din Bd. Magheru, finalmente, aceștia reu­șind să redobândească imobilele, deși o răsturnare de situație nu este pe deplin exclusă. Ca să-i fie ui­tat numele cu totul, casei sale i s-a spus în timpul co­mu­nismului "Casa Lido", loc unde lucrători ai Securității obișnuiau să mai tragă câte un chef. Așa cum am spus, astăzi funcționează aici un restau­rant cu specific italian, dar pe peretele dinspre stra­dă al casei nu am văzut nicio placă de marmură ca­re să-i amintească trecătorului că aici a locuit prestigiosul om politic interbelic Constantin D. Angelescu.

Foto: adevarul.ro, ziarulfaclia.ro