Cu scriitorul DAN LUNGU, despre politică și literatură - "Am intrat în politică pentru a sprijini cultura"

Dan Lungu este vârful de lance al ge­ne­rației sale de scriitori. Succesul literar nu l-a îndemnat, totuși, să se închidă în turnul de fildeș, ci a luptat pe baricadele ma­nagementului cultural, iar acum este pe meterezele politicii, fiind parlamentar al Partidului Uniunea Salvați România. Vă propunem un interviu despre locul de întâlnire dintre artă și politică.

"Important e să te pui în slujba binelui"

- În ultimii ani, ați dat literatura pe politică. Ce v-a convins să faceți acest pas?

- Nu e propriu-zis un schimb, fiindcă nu am re­nun­țat la literatură, chiar dacă nu mai am la fel de mult timp de scris ca înainte. Mai degrabă am re­nunțat - momentan - la managementul cultural, deși mă tentează ideea înființării unei fundații cul­tu­rale puternice, cu programe vii, după model euro­pean. În politică am intrat din mai multe motive. După experiența FILIT (Festivalul internațional de literatură și traducere) și cea de la Muzeul Național al Literaturii Române din Iași, am realizat că foarte puțini oameni politici înțeleg cultura și fac ceva pentru ea. Cel mai adesea e văzută ca instrument politic sau naționalist-ideologic, scăpând sensul profund al libertății de creație și de exprimare. Am in­trat, deci, în politică, pentru a sprijini cultura. Pa­sul spre politică l-am făcut, de asemenea, pentru că niște oameni în care aveam încredere mi-au propus asta și m-au susținut, pentru că am găsit un loc în care mă pot simți relativ confortabil sub aspectul valorilor îm­părtășite și al libertății individuale.

- A meritat să deveniți politician tocmai în aceste vremuri atât de tulburi?

- Vremurile nu ți le alegi, important e să te pui în slujba binelui. La limită, vremurile mereu sunt tulburi, chiar dacă nu întotdeauna bătălia e atât de vizibilă ca acum.

"Fără penali în slujbe publice"

- Ce cuprinde, de fapt, munca de parla­men­tar?

- Ca parlamentar, ai o parte de muncă în cir­cums­cripție, iar o alta în plen și în comisii. Opoziția are o contribuție importantă, deși mai puțin vizibilă, în dezbaterile din comisii, în discuțiile pe amen­damente, în susținerea inițiati­ve­lor legislative, dincolo de ceea ce se vede în plen, un­de dezbaterile sunt mult mai vizibile. Desigur, de foarte multe ori, votul este strict politic, ceea ce înseamnă că o idee, oricât de bună, dacă vine din partea opoziției, are șanse mici să treacă. Toate bune și frumoase până aici. Problemele încep să apară atunci când prin subterfugii birocratice ești îm­pie­dicat să-ți faci treaba, când se încalcă regu­lamentul în favoarea puterii sau când, pur și simplu, îți este tăiat în mod abuziv microfonul, deși parla­mentul este locul pre­dilect al dezbaterilor. Varie­ta­tea mo­dalităților de a pune pumnul în gură opoziției este mare și, uneori, destul de sofisticată, astfel încât nu poate fi întot­deauna simplu explicată. Ei bine, când tot acest arsenal este folosit pentru că trebuie schim­bat Codul penal în favoarea unor condamnați aflați în vârful puterii, nu numai că indignarea atinge cote maxime, dar ești obligat să găsești forme creative de protest, pentru a nu-ți trăda mandatul în fața alegătorilor. Este clar că aritmetica este de partea puterii atunci când e vorba de vot, dar dincolo de asta, trebuie transmise indig­narea și revolta. Când nici lupta în parlament nu e suficientă pentru a apăra țara, susții și sprijini lo­gistic o inițiativă cetățe­neas­că precum "Fără penali în funcții publice".

"Când îți taie microfonul, scoți portavocea"

- Pare că duceți o luptă de gherilă în Par­la­ment. Vă simțiți ca un Che Guevara al politicii românești?

- Uneori, seamănă cu o luptă de gherilă, e drept... În fața abuzurilor și a unui mod discre­ționar de a folosi puterea, trebuie să reacționezi prompt, cre­ativ și foarte transparent. Când îți taie microfonul, scoți portavocea, e mai eficient. Când te reduce abu­ziv la tăcere, doar fiindcă e la butoane, cuplezi boxele și pui "Partidul, Ceaușescu, România", pen­tru a le aminti originea practicilor folosite. Le faci cadou "Ferma animalelor" a lui Orwell. Scoți banne­­rele și pancartele și protestezi atunci, pe loc. Susții in­de­pendența justiției, susții Roșia Montană, să nu fie scoa­să de pe lista UNESCO. Vii la plen cu tricou inscripționat "Fără penali în funcții publice". Nu reu­șești să schimbi soarta votului, dar îți arăți atitu­dinea. Exprimi revolta și indignarea. Aritmeticii îi opui emoția. În cazurile cele mai grave, cum a fost cu ordonanța 13, am apelat la mișcare de tip #ocuppy în Parlament. Aș numi asta mai degrabă happening politic și aș lega faptul de arta contem­porană. Asta e noutatea pe care o aduce USR-ul în materie de opoziție, fiindcă vine cu o altă cultură și altă sensibilitate. Odată cu USR, opo­ziția parla­mentară se reinventează: cu mijloacele artei con­temporane, transmite revolta, și cu noile tehnologii, cultivă transparența într-o manieră fără precedent - de la postări detaliate pe rețelele de socializare, la live-uri de dincolo de tribună, de pe hol sau din culise.

"«Baba comunistă» lasă viitorul deschis"

- Cum se văd în Parla­ment protestele din stra­dă?

- Protestele din stradă sunt erupția unor ne­mulțumiri acumulate, a unor tensiuni sociale profun­de, nu pot fi ignorate. La urma urmei, ține și de mandatul cu care ești învestit să le auzi, să le înțelegi, să cauți soluții. USR-ul a fost adesea ecoul sau purtătorul lor de cuvânt în Parlament. Asta, nu doar fiindcă e în opoziție, ci și prin faptul că mulți membri și parlamentari USR vin din astfel de miș­cări civice, ale căror idealuri le reprezintă, acum, în mod natural. Acest spirit al protestatarilor poate fi găsit adesea în ceea ce reprezentanții puterii nu­mesc cu suficiență și dispreț "circ în Parlament".

- Experiența de politician va folosi cândva scrii­torului Dan Lungu? Vă bate gândul să scrieți ceva pornind de la întâmplarile trăite în Parla­ment?

- Pentru mine, literatura nu ține de întâmplările reale din Parlament sau din altă parte. În acest sens, nu cred că voi scrie un roman "cu cheie", în care să se recunoască personaje sau situații. Pe de altă parte, multe din experiențele semnificative pe care le-am avut apar în cărțile mele, iar sub acest aspect, ceea ce trăiesc în Parlament se va regăsi, sunt convins, în ceea ce voi scrie.

- Faimosul dvs. personaj, "baba comunistă", pe ce parte a baricadei s-ar situa azi? Ar fi o babă PSD-istă sau dimpotrivă?

- La finalul cărții, vedem că bătrâna ia decizia să nu se prezinte la vot. E modul ei de a-și gestiona conflictul interior, iscat de confruntarea dintre propriile nostalgii, cu îndemnurile fiicei, Alice, de a nu vota cu foștii comuniști. E un echilibru precar, trebuie să recunoaștem, care în perioadele de criză economică basculează către spațiul securizant al trecutului, dar sub influența unor evenimente emo­ționale puternice - cum ar fi reprimarea vio­len­tă a unui miting al diasporei (așa cum s-a întâm­plat de curând, n.n.), la care ar fi putut participa și Alice - poate bascula în celălalt sens. Genul de echilibru volatil pe care îl găsește "baba comunistă" în carte lasă viitorul deschis.

- "Baba comunistă" nu doar că a făcut în­con­jurul lumii, fiind tradusă în multe limbi, dar a de­venit și personaj de film și de teatru. Cum vă ex­plicați succesul ei?

- Fiind vorba de propria mea carte, mi-e greu să vorbesc despre succesul ei. Presupun că e o temă care a apărut într-un context favorabil receptării, tratată cu echilibru și umor. Succesul ei se definește în primul rând în raport cu receptarea.

- Cum vi s-a părut ecranizarea regizorului Stere Gulea?

- Cum glumeam cu Stere Gulea, filmul este volumul doi al cărții, în sensul că vine mult încoace temporal și introduce o temă nouă, cea a crizei eco­nomice. Este redată bine atmosfera cărții, cu o dis­tribuție excelentă, iar Luminița Gheorghiu face o "babă comunistă" pe cinste.

- Dintre spectacolele de teatru care au avut ca sursă de inspirație romanul dvs., care v-a plăcut cel mai mult?

- Din păcate, la montarea din Olanda și la cele do­uă de la Sibiu, nu am reușit să ajung... Montarea de la Iași a fost reușită. La Budapesta, la teatrul "Ka­tona Jozsef", a avut loc a o suta reprezentație, o mo­nodramă cu Judit Csoma într-o formă de zile mari, cel puțin la spectacolul la care am reușit să ajung.

"Un festival care nu se mulțumește cu puțin"

- Sunteti mândrul "părinte" al celui mai im­portant festival de literatură și traducere din țară, celebrul FILIT, eveniment cultural care a adus la Iași laureați de Nobel și nume de primă mărime din literatura mondială. Festivalul a trecut și prin momente dificile. Ce se întâmplă cu el?

- FILIT-ul e o colaborare în trei, au fost mereu alături Lucian Dan Teodorovici și Florin Lăză­rescu. E un proiect finanțat de Consiliul Județean Iași și or­ganizat prin Muzeul Național al Literaturii Ro­mâ­ne din Iași, deci are o puternică amprentă insti­tuțională, cu avantajele și dezavantajele ce decurg de aici. A trecut de momentele dificile iscate de tensiunile politice locale și e pe drumul cel bun, se apropie de a șasea ediție, care se va desfășura între 3-7 octombrie. Cea de anul trecut a fost una foar­te reușită, semn al revenirii complete după problemele avute. În fiecare an, FILIT-ul vine cu surprize, și la nivel de tipuri de evenimente, nu numai de nume de autori; e un festival viu, care nu se mulțumește cu puțin.

- Ce aveți acum pe masa de lucru și care va fi viitoarea dumneavoastră carte?

- Tocmai am pus punct unui roman la care scriu de vreo cinci ani, în care încerc ceva nou. E atipic, se numește "Pâlpâiri" și va apărea la Editura Po­li­rom.