"Mulți dintre noi cred că România nu mai are economie"
- Mai există economie românească, domnule profesor? Viața politică este zguduită de atâtea cutremure, încât nu ne mai gândim cine pune pâinea țării pe masă...
- Economia românească nu numai că există, dar și funcționează. Din păcate, încă își păstrează imaginea nostalgică a unei economii concepute cândva pe baza principiului de sorginte sovietică al "dezvoltării cu precădere a industriei grele, cu pivotul ei central - industria constructoare de mașini". Poate acesta este motivul pentru care mulți dintre noi cred că România nu mai are economie. Dacă, astăzi, nu ne mai măsurăm potențialul prin cantitatea de fontă, oțel, beton sau laminate pe cap de locuitor, așa cum se întâmpla în perioada economiei socialiste centralizate, România merge pe alte direcții: a depășit, în 2017, pragul de 10.000 de dolari pe cap de locuitor, iar în acest an, va trece, probabil, de această cifră. Sunt șanse să atingă chiar pragul de 12.475 de dolari, în funcție de cursul dolarului. România rămâne, deci, cea mai dinamică economie dintre toate țările UE.
- Nu sunteți prea optimist, domnule profesor? Dacă este adevărat ce spuneți, cum se recepționează această creștere?
- Cifrele nu pot fi ignorate. Deși la data aderării, România se afla pe ultimele locuri, după zece ani se situează la jumătatea clasamentului țărilor din Uniunea Europeană din punct de vedere economic. Produsul Intern Brut al Uniunii Europene s-a ridicat, în anul 2017, la 15.300 miliarde euro, la prețuri curente, iar PIB-ul României a fost de 187,8 miliarde euro, echivalentul a 1,2% din PIB-ul UE, arată datele comunicate de Eurostat. Conform acestor date, PIB-ul României este puțin mai mare decât cel al Greciei, 177,7 miliarde euro, dar mai mic decât cel al Cehiei, 192 miliarde euro. Totuși, deși există și funcționează corect, economia românească are o mare problemă - aceea a tipului de economie în care se încadrează și care face ca, oricât de mult și de bine ar crește, decalajele dintre România și marea majoritate a țărilor europene să se mențină.
"România are un rău structural: lipsa cronică de resurse financiare"
- Batjocorim cincinalele dinainte de '89, dar ele dădeau, totuși, o perspectivă dezvoltării economiei. Ce strategii folosesc conducătorii noștri de azi?
- Nu există o strategie! Ca urmare a efectelor conjugate ale lipsei de strategie și a infuziei haotice de capital străin, guvernanții au accentuat caracterul de economie "manufacturieră de asamblare", în dauna caracterului de economie "de inovare și cercetare". România are un "rău" structural, care determină majoritatea dificultăților și neajunsurilor pe care le avem. Acest rău structural poate fi explicat simplist, prin lipsa cronică de resurse financiare. Altfel spus, România suferă de o decapitalizare structurală, din cauza faptului că are o structură a economiei neadaptată cerințelor actuale, care produce valoare adăugată sub media europeană. Mai grav este faptul că, în cea mai mare parte, această valoare adăugată este capitalizată în exterior, fie prin transferul profiturilor, fie prin tezaurizarea unor sume ilicite. Suntem într-un moment al evoluției cadrului economic global în care, dacă nu trecem urgent la regândirea politicii economice, cu accent pe restructurarea industrială și prelucrarea superioară a resurselor interne, ne vom consolida în poziția de economie subdezvoltată. Deci, economia românească actuală funcționează, dar nu ne dă garanția viabilității ei și în viitor.
"Rolul statului în economie nu se reduce, ci se modifică"
- Mai există în România economie de stat, având în vedere că aceea de pe timpul lui Ceaușescu a fost distrusă? Ce mai funcționează în ziua de azi?
- Companiile cu capital majoritar de stat există și nu văd niciun motiv să fie dizolvate. Contrar unor interpretări fixiste ale principiilor economiei liberale, rolul statului în economie nu se reduce, ci se modifică. Experiența economiilor europene avansate demonstrează modul din ce în ce mai pertinent, dar și mai sofisticat, de intervenție a statului în reglementarea unor aspecte ale mecanismului concurențial, atât la nivelul pieței interne, cât și al celei internaționale. Conform unei analize realizate de INACO (Inițiativa pentru Competitivitate), doar patru companii cu capital majoritar românesc se află în topul primilor 100 de exportatori ai României, față de șapte, anul trecut, din care două cu capital privat integral românesc, iar una este în insolvență. E vorba despre Rompetrol Rafinare SA - activă în industria prelucrării țițeiului în Constanța (locul 3), Aramis Invest SRL - producătorul de mobilă din Maramureș (locul 51), Oltchim SA - acum în insolvență (locul 73) și Compa SA - fabricarea de piese și accesorii pentru autovehicule (locul 92). Dacă extindem lista la care ne raportăm, lucrurile nu se îmbunătățesc semnificativ. Între primii 500 de exportatori, sunt doar 45 de companii cu capital sută la sută privat românesc. În primii 1000 de exportatori, regăsim 167 de companii cu capital sută la sută privat românesc. În acest context, este interesantă poziția actualei coaliții de guvernare față de situația și viitorul acestor companii aparținând majoritar statului. Răspunsul este dat de două măsuri. Prima este aceea a hotărârii de a apela din nou la companiile de stat, în vederea atragerii de bani la buget, dezechilibrat masiv de majorările salariale. A doua este aceea a înființării Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții. Parlamentul a adoptat proiectul de lege privind înființarea Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții (FSDI), al cărui capital social se ridică la 9 miliarde de lei. Proiectul de lege prevedea că din FSDI vor face parte 33 de companii centralizate și, implicit, sub autoritatea actualei puteri PSD-ALDE.
- Sindicatele au dispărut. Nu mai au muncitorii nimic de revendicat?
- Din punctul meu de vedere, sindicatele au devenit un element de "butaforie" politică, necesară pentru străinătate, prin crearea unui "decor" pe scena democrației. Pe plan european, sindicatele sunt concepute ca un element indispensabil al tripartitismului democratic: guvern-patronat-sindicate. Deci, ele trebuie să existe și la noi, chiar dacă impactul lor în negocieri este extrem de modest sau chiar nul. Explicația decăderii sindicalismului în România este în mare parte dată de reducerea importantă a numărului de salariați din domeniile pretabile activității sindicale. Numărul mare de personal din privat și din multinaționale nu are o reprezentativitate sindicală pe măsură. A apărut o nouă categorie socio-profesională, aceea a liderilor sindicali de profesie, cu veleități de vedete TV și multiple privilegii materiale și sociale.
"Capitalul privat românesc chiar există!"
- Să vă referiți, vă rog, și la economia privată, la marile corporații criticate permanent la nivel guvernamental și politic, că își exportă profitul etc. E corect?
- Pentru a răspunde la această întrebare fac apel la Patronatul Investitorilor Autohtoni din România (PIAROM), care a publicat recent un studiu privind capitalul românesc în economie. La nivel general, firmele străine au, din punctul de vedere al cifrei de afaceri, o cotă de piață de 50%, companiile cu capital privat autohton au 46%, iar restul de 4% din cifra de afaceri revine firmelor de stat.
- Care sunt domeniile economice în care predomină capitalul autohton?
- Construcțiile, cu o pondere de 70%, un domeniu care, însă, a înregistrat rezultate financiare modeste anul trecut; industria turistică (hoteluri și restaurante), cu o pondere de 80% a capitalului românesc, care anul trecut a înregistrat recorduri de încasări; industria alimentară, cu o pondere de 66%, care a avut și ea un salt ca urmare a scăderii TVA și a creșterii consumului persoanelor fizice. Investitorii autohtoni mai domină și sectorul transporturilor și cel al serviciilor de sănătate. În schimb, capitalul străin este majoritar în special în sectoarele industriale care contribuie la exporturile României, precum rafinarea țițeiului, într-o proporție de 97%, industria de automobile, 96%, fabricarea de mașini și utilaje, 80%, industria metalurgică, 81% și telecomunicații, 84%. Analiza calculează și gradul de îndatorare al companiilor. Astfel, firmele autohtone au un grad de îndatorare de 69%, iar cele străine de 63%. În concluzie, analiza PIAROM ne arată o stare mult mai echilibrată între capitalul autohton și cel străin. În pofida a ceea ce ne-am obișnuit să credem, capitalul românesc chiar există! În funcție de cifra de afaceri, în anul 2014, capitalul românesc reprezenta 47%, iar cel străin 49% din economia românească, ceea ce înseamnă un neașteptat echilibru. În ceea ce privește numărul angajaților, companiile cu capital străin au 1.183.000 de salariați, iar în companiile cu capital autohton sunt angajate 2.441.000 de persoane.
- Ca să vezi către cine se îndreaptă criticile și suspiciunile partidelor de la guvernare!
- Trebuie precizat, apropo de reproșurile care vin dinspre alianța politică aflată la guvernare, că toți acești angajați plătesc impozitele și contribuțiile aferente salariilor pe care le primesc. Se vorbește mult la nivelul coaliției de guvernare despre faptul că multinaționalele aduc prejudicii bugetului, prin practicarea politicilor prețurilor de transfer, prin care trimit profitul în afara țării. Este adevărat, dar această problemă ar trebui tratată mai nuanțat. În primul rând, companiile străine trebuie privite mai mult decât prin prisma impozitului pe profit pe care îl plătesc către buget. Este vorba despre plata taxelor și impozitelor centrale și locale, despre contribuțiile sociale și impozitele pe venit plătite pentru salarii. Apoi, trebuie remarcat că firmele străine au venit în România și cu lanțurile de finanțare, și cu cele de vânzare. Cea mai bună dovadă este faptul că, din cei mai mari 500 de exportatori, numai 50 sunt companii cu capital privat românesc. Ceea ce demonstrează cât de dependentă este economia românească de firmele cu capital străin. În al doilea rând, dacă există o problemă a optimizării fiscale, făcută de companiile străine, guvernul nu are decât să o rezolve. Toate pârghiile sunt la dispoziția sa. Fiscul poate controla prețurile de transfer, o cale prin care sunt exportate o parte din profiturile obținute în România. Dar este mult mai ușor să vorbești decât să iei măsuri concrete.