De-ale fotbalului și "momentul zero"

Ciprian Rus
Momentul zero: asta inventaseră, acum niște ani, greii îmbătrâniți în rele ai fot­balului românesc, cei da­to­rită cărora suntem și azi un­de suntem, de nu mai avem, nu doar Națională sau echipe de club care să răz­bească cu Albania sau Lu­xemburgul, dar nu mai avem nici ga­zoa­ne, de credeau austriecii de la Rapid Vie­na că s-au întors în timp, pe la 1900, când fotbalul se juca pe maidan.

Momentul zero: asta invocau Jenică, Romică și Mitică, după fiecare furăciune care intriga lumea fotbalului. "Dom'le, așa e, s-a furat, au fost cumpărați arbitri, s-au trucat meciuri, dar, uite, de mâine nu mai facem! Mâine va fi momentul zero, de mâine încolo nu mai facem aranja­men­te!". Președinții de cluburi din celebra Coo­perativă își puneau cenușă în cap, se ju­rau că nu mai fac, și-apoi, desigur, se în­torceau, imperturbabili, la ale lor. Au fost zeci de momente zero în fotbalul ro­mânesc, atât de multe, că fotbalul nostru a ajuns el însuși zero până la urmă! Sim­țeau marii președinți de cluburi că e groa­să, simțeau pulsul microbiștilor, simțeau mirosul de scandal, și atunci ieșeau primii și se căinau că așa nu se mai poate, că e tim­pul pentru un nou moment zero, e tim­pul să lăsăm deoparte certurile și duș­mă­niile, că oameni suntem!, și să punem cu toții umărul la - ați ghicit! - propășirea fot­balului românesc. Credeam bine în­gropată în obsedantul deceniu X, în anii aceia tulburi de după Revoluție, când col­căia societatea de foști securiști, deghizați în mari împăciuitoriști, acest gen de re­torică. Dar iată că ea revine cu atâta forță, că-i face de rușine pe foștii șefi de clu­buri, azi niște pensionari cumsecade. Iar tipul acesta de retorică nu vine de la niște golănași din fotbal, ci tocmai din cercurile puterii politice. Nu i se mai zice momentul zero, i se zice... Centenar. Cen­tenarul ar fi un bun prilej pentru o am­nistie, fie pe­nală, fie fiscală, ne su­ge­rează Darius Vâl­cov, eminența cenușie din spa­tele politicii guvernului Dăncilă. Ce poate fi mai fru­mos decât ca, de Cen­tenar, să fim cu toții egali și liberi, unii mai egali decât alții, de­sigur, chit că unii au punga goa­lă, iar alții, conturi pline de furăciuni! Și doam­na premier Dăncilă o dă cu Cen­tenarul, când vine vorba de de­zas­trul pestei por­cine. Măcar acum, de Cen­tenar, să nu ne enervăm, cum să stri­căm mo­men­tul zero cu vociferări și pro­tes­te?! Și apropo de proteste: Sebastian Cucoș, șe­ful Jandar­me­riei, ne aduce și el aminte, după ce a bă­tut și gazat niște sute de oa­meni nevi­novați, că e anul Cen­te­na­rului, anul Marii Uniri, și că ar fi prilejul cel mai bun să ne așezăm la calm și mo­de­rație. S-ar în­toarce în mormânt părinții Marii Uniri, dacă ar vedea cum e luat în deșert mo­men­tul istoric de la 1918! După ce că nu a fost în stare să celebreze cum se cu­vine marele eroism de acum 100 de ani, pu­terea o dă acum pe împă­ciu­i­­torisme, un centenar pentru hoții. Mă­car Jenel și Ro­mel aveau decența să își pună cenușă în cap după câte o prostie, nu-și drapau mi­zeriile cu aniversări...