Cunoaștem piața și supermarketurile din orașe. Oriunde mergi, dai de roșii importate din Turcia, Italia sau Spania. Unele sunt chiar roșii, altele galbene, altele negre sau vinete, și aproape toate sunt lipsite de gust și de aromă. S-au pierdut "pătlăgelele" noastre din grădina casei, crăpate de prea mult soare, comoară de "miroase" și gust, din care mușcai ca din măr. Prin 1980, eram reporter într-un autocar de canadieni care trecea prin Mărășești. Pe marginea drumului, câțiva țărani vindeau roșii. "Oprește!", au strigat cei din față șoferului. Au coborât și s-au aplecat peste lăzile încărcate. Miroseau și se minunau. Au cumpărat câte un kilogram, să aibă ce mirosi până la Suceava, unde se duceau. Canada lor nu avea așa ceva. De unde să știm, săracii de noi, că și România noastră va ajunge în aceeași situație peste 20-30 de ani? Iată de ce știrea agenției Mediafax mi se pare un eveniment. Ce pregătesc profesorii timișoreni? Roșia românească perfectă, gustoasă, mare și productivă! Conduși de profesorul Radu Șumălan, de la Universitatea de Științe Agricole, cercetătorii au adunat de la țărani peste 300 de soiuri. Le-au încrucișat încă din anul 2012. Au făcut hibridări, au creat o bază de gene și au reușit! Profesorul Șumălan explică: "Una dintre caracteristicile pe care le urmărim la acești hibrizi este gustul lor. Iar gustul acestor roșii este extraordinar". Au fost create mai multe soiuri, dar cinci dintre ele au fost trimise spre omologare. În acest caz, le putem găsi pe piața din Timișoara, chiar în această toamnă! Prof. Radu Șumălan vorbește despre țăranii care au oferit soiurile din propria grădină: "Țăranii români sunt unii dintre cei mai buni amelioratori, pentru că întotdeauna au luat sămânță de pe o roșie productivă, gustoasă și sănătoasă, și fac acest lucru an de an". Este limpede că, în cursul cercetării, nu au fost folosite îngrășăminte chimice, ci gunoi de grajd. Ambiția timișorenilor este mare: "Roșia perfectă trebuie să fie foarte gustoasă, să aibă toleranță la boli și la dăunători, astfel încât să nu fie stropită, și trebuie să fie productivă, să dea o producție care să poată să susțină ferma și fermierii". Iată o veste extraordinară! Promit că plec la Timișoara, în ziua primei recolte! Ar fi un semn de respect, atât pentru țăranii bănățeni, cât și pentru profesorii de la facultatea agricolă. Și-ar fi și-o bucurie nebună să mușc dintr-o "porodică" adevărată.