De la cap, despre diabet - Prof. dr. NICOLAE HÂNCU: "Cea mai importantă măsură este scăderea în greutate"

- Membru de Onoare al Academiei Române -

- Domnule doctor, diabetul este una dintre cele mai frecvente boli cu care se confruntă, la aceas­tă oră, populația planetei. Ce ar trebui să știm despre diabet, ca să îl putem evita?

- Diabetul de tip 1 și de tip 2 (asociat aproape întotdeauna cu obezitatea) au o frecvență enormă în populația planetei și se consideră că reprezintă cea mai mare epidemie de boli cronice din istoria umanității. Diabetul zaharat, când nu e tratat corect, e însoțit de foarte multe complicații. Costul diabe­tului în lume este de peste 1 trilion de dolari, iar pronos­ticul este și mai îngrijorător. Practic, fără o intervenție la ni­velul prevenirii acestor boli, se va ajunge la o epidemie extraor­dinară, pe care nici un sistem de sănătate din lume nu o va putea combate. Acesta este motivul pen­tru care există atâta preocu­pare în momentul de față pentru diabetul zaharat. În România, sunt peste 1 milion de persoane afectate, iar 25 la sută din­tre ele sunt dependente de insulină. Tratamentul diabetului încarcă enorm bugetul Ministerului Sănătății și se fac eforturi mari pentru ca în Ro­mânia să se gă­sească toate medi­camentele care există în lume, în tratamentul diabetului zaharat.

Obligatoriu - controlul glicemiei o dată pe an

- Se poate preveni diabetul?

- Diabetul zaharat poate fi pre­venit atâta timp cât se reușește depis­tarea lui într-o fază numită prediabet. Asta înseamnă că cei care sunt în zona de risc, obezi, supraponderali sau care au rude de grad 1 cu diabet în familie, să-și controleze măcar o dată pe an glicemia. În mo­mentul în care glicemia are valori pe care un medic știe să le interpreteze, pacientul fiind inclus în grupa de prediabet, se vor lua măsuri corespunzătoare. Cea mai importantă măsură este scăderea în greu­tate cât se poate de mult, și menținerea, pe termen lung, practic toată viața, a unei greutăți cât mai apropiate de normal.

- Care ar fi primul pas pe care trebuie să-l fa­cem pentru depistarea din timp a diabetului zaha­rat?

- Femeile trebuie să-și controleze funcțiile en­do­crine, ovarul polichistic și funcțiile tiroidiene. Atât bărbații, cât și femeile, când au probleme de glicemie, când apare diabetul zaharat, trebuie să se înregis­treze imediat în evidența unui medic specia­list, care știe exact ce fel de investigații trebuie făcute pentru evitarea complicațiilor. Măsura este valabilă și în cazul persoanelor supraponderale și obeze: când apa­re diabetul zaharat, marea majorita­te a persoa­ne­lor cu diabet zaharat 2 au deja compli­ca­ții pe dife­rite teritorii. Complicații care complică viața. Și nu e un joc de cuvinte întâmplător. Compli­ca­țiile - tulburări de vedere, infarct miocardic, hemoragie cerebrală, accident vascular cerebral, neuropatie, arteriopatie, lezarea rinichilor - nu doar că implică o creștere a costurilor, dar scurtează viața și, atâta timp cât trăiești, nu mai trăiești normal. Sar­cina medicului e să prevină diabetul și, dacă totuși acesta apare, pacientul să fie înregistrat, să fie ade­rent la pro­gramul de investigații care se fac pentru compli­cații, și la regimul dietetic.

"Se poate trăi liniștit cu diabet!"

- E suficientă alegerea unei diete restrictive pentru rezolvarea problemei obezității?

- Există câteva aspecte importante în trata­mentul obezității. În primul rând, scăderea caloriilor alimentare, care se poate realiza prin mai multe me­tode, cele mai apropiate de natura românilor și cel mai frecvent folosite fiind die­ta mediteraneană și regimul vegetarian. Cu o precizare im­portantă: dieta meditera­nea­nă trebuie aplicată corect, cu pu­ține calorii, căci, dacă nu sun­tem atenți la calorii și dacă ne dăm drumul la mâncare, ne pu­tem îngrășa chiar și cu aceas­tă dietă.
Un al doilea aspect ar fi creșterea nivelului de acti­vitate fizică. Asta înseamnă cel puțin o oră de activitate fi­zică pe zi, moderat. Nu trebuie nea­părat mers la sală, mai ales acum, vara și toamna, acti­vi­tatea fizică poate fi făcută afa­ră, e suficient să atingem nive­lul de 10.000 pași pe zi, care pot fi contorizați cu ajutorul unei aplicații a telefonului mobil sau prin­tr-o brățară specială. Aceasta e o măsură la înde­mâna oricui, nu e nevoie să mergi la sală, să cheltui bani sau să-ți rupi din timp.
Un al treilea aspect de care trebuie ținut cont în tratamentul obezității este un somn odihnitor și su­ficient, adică șapte-opt ore pe zi. Nu sub șase ore și nu peste opt.
Agravante în fenomenul obezității sunt abuzul de alcool și fumatul. Țigara nu ajută la slăbire, iar cei care fumează ca să-și mențină silueta fac o greșeală imensă și-și adaugă alt factor de risc enorm care favorizează apariția diabe­tu­lui, a bolilor cardiovasculare, ca să nu mai vorbim de cancer și alte tulburări.

- Bolnavii de diabet trebuie să ur­meze și un regim alimentar special?

- Regimul dietetic trebuie să fie centrat pe scăderea în greutate, căci marea majoritate a bolnavilor de diabet sunt supraponderali. Nu există o dietă pentru persoanele cu diabet, acest aspect trebuie subliniat și chiar doresc ca în revista dvs. să accentuez acest lucru: persoanele cu diabet au exact același regim ca persoanele care nu au diabet. Nici persoanele sănătoase, care nu au diabet, nu trebuie să mănânce zahăr, să bea alcool în exces sau să aibă o alimentație haotică și nesănătoasă. În diabet, legat de dietă, trebuie mare atenție la core­larea acesteia cu modalitatea de tratament, mai ales pentru cei ajunși la tratamentul cu insulină. Aici tre­buie atenție: conținutul dietei este același, dar tim­pul în care se mănâncă, corelat cu timpul în care se administrează insulina e o problemă care depășește cadrul discuției noastre.
Dar insist să subliniez expres acest aspect: nu există o dietă pentru persoanele cu diabet! Persoa­nele cu diabet trebuie să urmeze o dietă prescrisă de medic, în primul rând în funcție de greutatea cor­porală, de aici pornește totul. Pacientului i se indică un număr de calorii, iar dieta trebuie să conțină alimente sănătoase într-un meniu sănătos, exact ca pentru un om sănătos. Alimentației i se adaugă medicația și este foarte important ca persoanele cu diabet să respecte toate astea.
Din păcate, s-a constatat că, la nivel mondial, persoanele cu diabet nu prea sunt aderente la reco­mandările medicului, ceea ce, pe de o parte, în­seam­nă că medicamentele se aruncă la gunoi, iar, pe de altă parte, se așteaptă să apară efecte pozitive care n-au cum să existe. Atunci apar complicațiile, care costă enorm de mult și, pentru că nu există aderență suficientă la tratament, pe plan mondial deficitul este estimat la miliarde de dolari, pentru că nu se respectă tratamentul, nici dieta, nici me­dicația.

- Se poate trăi normal, suferind de diabet?

- Toate persoanele cu diabet trebuie să urmeze un program de educare, adică să fie instruite. Per­soana cu diabetul zaharat care știe mai multe despre boală trăiește mult mai bine. Tot ceea ce se face în diabet în momentul de față se face pentru evitarea complicațiilor și pentru ca persoana cu diabet să trăiască o viață cu boala, fără să fie bolnavă. Poți trăi liniștit cu diabetul. Dacă nu apar complicații, nici nu știi că-l ai. Abia când apar complicații devii bolnav. Noi și spunem că persoana cu diabet fără complicații este un sănătos condiționat. Condiționat de un stil de viață sănătos și de aderența la progra­mul de tratament.

- Ce se întâmplă în cazul diabetului zaharat la copii?

- În România există 3500 de copii cu diabet zaharat. Dacă diabetul zaharat de tip 2 este o problemă populațională, diabetul zaharat de tip 2 la copii, pe lângă faptul că trebuie tratat cu mare aten­ție, include și o componentă emoțională fantastică. Dacă apare la o vârstă la care copilul nu se poate îngriji singur, practic dezechilibrează o familie în­treagă, necesitând supraveghere permanentă. E o problemă de mare sensibilitate, de mare importanță. Alimentația e aceeași ca a unui copil sănătos, dar tre­buie respectați timpii de administrare a insulinei, să se verifice permanent valorile glicemice. La foar­te mulți copii, injecțiile de insulină se înlocuiesc cu un aparat mic, o pompă de insulină. Dar asta e doar pentru copiii peste 10 ani, care știu să-și gestioneze singuri această pompă. Și în România, posibilitățile de a trata copiii cu diabet zaharat s-au înmulțit, se pot asigura metodele cele mai moderne pentru toți, dacă familiile vor și conștientizează acest lucru.

"Nu putem elimina stresul!"

- Stresul poate fi considerat factor agravant în apariția diabetului și a obezității?

- Toată lumea se leagă de stres. Cu toată respon­sabilitatea vă spun: noi nu putem să eliminăm stre­sul din viața noastră. Și atunci trebuie să coabităm cu el, ceea ce înseamnă un stil de viață sănătos. Alimentația, despre care v-am vorbit, activitatea fizică, abandonarea fumatului, categoric astea fac parte din lupta antistres.

- Ne-ați vorbit despre alimentația sănătoasă, dar ce facem cu consumul ocazional de alcool și cu cafeaua de fiecare zi? Ne fac ele chiar atât de mult rău pe cât se spune?

- Alcoolul nu face parte din alimentația sănă­toasă, dar chiar dacă suntem tentați, că suntem oa­meni, atunci e preferabil vin sau bere, la masă sau după-masă. Băuturile tari trebuie excluse cât de mult posibil. Cafea se poate bea, două, trei, chiar patru cești pe zi, dar neîndulcite. Cafeaua trebuie să fie amăruie, căci aceasta e savoarea ei. Amăreala se poate reduce cu un vârf de linguriță de zahăr sau puțină miere, nicidecum s-o transformăm într-o băutură dulce. Asta este împotriva filozofiei cafelei, iar marii cafegii știu asta. Sănătoasă e cea făcută la filtru sau expresor; s-a constatat că, făcută la ibric, cafeaua are o serie de substanțe care afectează inima și arterele și care, prin pro­cedeele moderne de preparare (filtru etc.), se elimină.

Măsură în toate

- Ca expert în nutriție, credeți că există anu­mite alimente care ar trebui excluse din alimentația omului modern, a omului sănătos?

- Nu excludem nimic. Este interzis să in­ter­zicem. Dar trebuie o măsură în toate. Din când în când, se poate bea și cola, dar nu câte cinci zilnic. Aristotel spunea că trebuie să existe mo­derație în toate și asta se-ntâmpla în antichitate. Moderația și lucrurile făcute cu măsură trebuie să coordoneze viața fiecăruia. Poți să mănânci slănină cu ceapă sau cu roșii, dar nu în fiecare zi și nu multă. Și, apropo de slănină, vă spun cu toată responsabilitatea, că prefer o slănină arde­lenească, decât mezelurile de tip parizer, în care nici producătorul nu mai știe ce pune. Am avut multe confruntări cu producătorii din acest punct de vedere. Un producător de mezeluri mi-a spus: "Dacă aș face parizer cum se făcea acum 40 de ani, aș da faliment!". Și atunci, pen­tru a nu intra el și alții ca el în faliment, ne pun nouă la dispoziție ali­mente despre care ei știu clar că nu sunt sănătoase. Cei care promovează astfel de lucruri se încadrează în ceea ce se cheamă "nutriția comercială", pe care o combatem cu toate mijloa­cele, sub toate aspectele și cu toată fermi­ta­tea.

- Ați putea sintetiza, pentru cei bolnavi de dia­bet, câteva recomandări?

- Trebuie să se știe că diabetul trebuie tratat la un medic diabetolog și, oricât ar suna de ciudat, tre­buie să fie tratat cu foarte mult respect. Pe scaunul pe care stați dvs. a stat marele actor Mircea Albu­lescu, care spunea: "La diabet, trebuie să-i spui Dum­neavoastră și nu Bă!". Cu alte cuvinte, îl res­pecți, și el te respectă, dacă nu... Lipsa de respect reciprocă duce la dezastrul biologic al persoanei cu diabet. La Mircea Albulescu s-a produs acest de­zastru, după 35-40 de ani de diabet. Într-un fel, e ca o căsnicie. Te obișnuiești cu celălalt, apoi aproa­pe uiți că-l ai, iar această uitare duce la a uita de anu­­mite măsuri de care ar trebui să ții cont, de aceea, contactul permanent cu medicul este foarte im­por­tant. Și controlul, controlul, controlul, mo­nito­­ri­zarea glicemiei! Asta înseamnă ca fiecare per­soa­nă să aibă acel aparat de măsurare a glicemiei, să știe să-și interpreteze valorile, sau cabinetele me­dicale să aibă posibilitatea unor examinări ale gli­cemiei din timp și permanent, o monitorizare con­tinuă. Am fost foarte încântat să aflu că tocmai s-a luat o decizie la nivelul Minis­terului Sănătății, ca să existe mai multe centre în România, în care aceste monitorizări să poată fi făcute gratuit, în cadrul unui program național.