TĂRÂȚELE DE GRÂU
Expresia "scump la tărâțe și ieftin la făină" este pe cale să capete în ultimele decenii cu totul alte conotații decât cele inițiale, și aceasta datorită rezultatelor extraordinare obținute prin tratarea cu tărâțe de grâu a unor afecțiuni din cele mai variate și grave, de la obezitate și tulburări digestive, până la cancer și alte boli incurabile. "De vină" sunt vitaminele din complexul B, magneziul, fibrele alimentare și enzimele prezente într-o concentrație atât de puternică, încât un kilogram de tărâțe valorează mai mult decât un pumn de medicamente supersofisticate și scumpe. Dar să vedem câteva dintre întrebuințările lor.
Maceratul la rece (apa de tărâțe)
2-3 linguri cu tărâțe se pun într-un pahar cu apă și se lasă la temperatura camerei 8-10 ore, de seara până dimineața. Se consumă atât partea lichidă (care este foarte bogată în vitamine și enzime), cât și pasta de pe fundul paharului (care este foarte bogată în minerale și fibre alimentare). De regulă, se consumă un pahar cu macerat dimineața pe stomacul gol. Doar în anumite cazuri excepționale doza ajunge la 2-3 pahare pe zi, luate înainte de fiecare masă. O cură cu macerat cu tărâțe durează minimum două săptămâni, putând fi prelungită până la două-trei luni, fără efecte adverse.
Pulberea fină de tărâțe
Se obține prin măcinarea cu râșnița electrică de cafea a tărâțelor, vreme de jumătate de minut, obținându-se un praf care poate fi administrat ca atare, cu apă - câte o linguriță înainte și după masă - sau adăugat în mâncăruri (supe, ciorbe, salate de crudități etc.). De regulă se iau câte două lingurițe din această pulbere de tărâțe la o masă, fiind extrem de utilă pentru activarea și ușurarea digestiei, dar și în curele de slăbire. Tratamentul poate fi de lungă durată (6-12 luni), fără a apărea efecte adverse.
Indicații ale curei cu tărâțe
* Îngrășare și obezitate - se ia înainte de fiecare masă pulbere fină de tărâțe, câte o lingură minimum. În stomac, fibrele conținute de coaja bobului de grâu își vor mări foarte mult volumul, "tăind" pur și simplu foamea și dând senzația de sațietate. În plus, ele ajută procesele de eliminare, importante în tratamentul obezității.
* Digestie dificilă, indigestie - enzimele conținute de tărâțele de grâu sunt un neîntrecut activator al digestiei, ajutând la mistuirea alimentelor. Câte o jumătate de linguriță cu pulbere de tărâțe luată înainte și după masă "atacă" alimentele care cad greu și elimină indigestiile, balonarea și anumite forme de colită.
* Litiază biliară (prevenire, adjuvant în tratament) - se administrează pulbere de tărâțe, câte jumătate de linguriță înainte și după masă.
* Constipație, colită de putrefacție - în fiecare dimineață se consumă câte un pahar cu macerat de tărâțe, care are un efect laxativ și de curățire a intestinului. În cazurile cronicizate, refractare la tratament, se consumă încă un pahar cu macerat seara, înainte de ultima masă.
* Acnee, piele cu sensibilitate alergică mărită - se face cură cu macerat la rece de tărâțe, câte un pahar pe zi, vreme de minimum 30 de zile.
* Prevenirea cancerului - o dată pe lună se face o cură de 10 zile cu macerat la rece de tărâțe, vreme în care se consumă un pahar de preparat pe zi. Fibrele alimentare, vitaminele și mineralele din compoziția sa sunt un preventiv excelent pentru cancerul la stomac, ficat, intestin și rect, putând fi un adjuvant valoros și în tratarea acestor forme de cancer.
Aplicații externe cu tărâțe
* Piele ușor iritabilă - se pun comprese cu apă de tărâțe (obținută prin filtrarea maceratului descris mai sus) de două ori pe zi, dimineața și seara, vreme de 10 minute minimum.
* Psoriazis - pasta rezultată în urma macerării tărâțelor se învelește în tifon și se aplică sub formă de cataplasmă pe plăgile psoriazice. Se face o aplicație pe zi și își sporește eficiența dacă e corelată cu tratamentul intern pe bază de crudități și plante depurative.
* Tumori benigne (chisturi, fibroame, adenofibroame) - tărâțele amestecate cu apă se lasă 4 ore să macereze la temperatura camerei, după care se învelesc într-un strat de tifon și se aplică pe piele în zona afectată, unde se lasă minimum trei ore. După îndepărtarea cataplasmei, pielea se lasă să se usuce, după care se aplică un unguent de tătăneasă.
ORZUL
Puțini știu că această cereală cu boabele tari și cu gustul destul de aspru este printre primele plante cultivate pe Terra, cu 4000 de ani în urmă ea fiind întâlnită pe mari suprafețe, din Egipt și până în India. În China, este considerată una dintre cele cinci plante sfinte, fiind folosită atât ca aliment, cât și ca bază pentru o gamă impresionantă de medicamente naturiste. În Europa, orzul e consumat în cantități tot mai mari, în ultimii ani ca suc, obținut prin centrifugarea plantelor tinere, și sub formă de fulgi, obținuți prin presare la rece. Acești fulgi sunt foarte digerabili și păstrează practic nealterate proprietățile terapeutice ale boabelor de orz, proprietăți care vom vedea că nu sunt deloc de neglijat:
* Hepatită de toate tipurile, sechele posthepatice și hepatită cronică evolutivă - fulgii de orz au efect drenor hepatic și ajută la regenerarea celulelor din ficat. Au un efect foarte bun mai ales preparați cu miere de albine și fructe, cum ar fi afinele, cătina, merele, gutuile.
* Hipotensiune - consumul regulat de fulgi de orz mărește pe cale naturală tensiunea arterială, fără a apărea riscul hipertensiunii, tensiunii arteriale oscilante sau al palpitațiilor. În plus, orzul previne ischemia cardiacă.
* Diaree, dizenterie și febră tifoidă (adjuvant) - se consumă fulgi de orz în amestec cu infuzii îndulcite din mentă, busuioc sau ceai negru.
* Atonie gastrică și intestinală, probleme de digestie și apetit la persoanele sedentare - se consumă dimineața și seara câte o farfurie cu fulgi de orz combinați cu fructe acrișoare, tăiate mărunt (mere, grepfruit, afine, cătină, coacăze) și miere.
* Tuberculoză, bronșită cronică - fulgii de orz sunt amestecați cu lapte fierbinte, miere și un vârf de cuțit de pudră de ghimbir. Se consumă această combinație ușoară, hrănitoare și cu efecte de stimulare a imunității, la micul dejun și cină.
OVĂZUL
Într-o scriere antică se arată că dacii și germanii erau printre singurele popoare care foloseau această cereală ca aliment de bază. Mai târziu, în Evul Mediu, populațiile nordice din Europa au adoptat și ele ovăzul, care este un excelent energizant în perioadele cu vreme rece și umedă. În prezent, el este larg folosit sub formă de fulgi, care sunt mai digerabili și mai gustoși decât cei de orz, fiind recomandați cu precădere pentru:
* Hipotiroidie - ovăzul este un excelent stimulent al funcției tiroidiene. Fulgii de ovăz vor fi introduși pe termen lung în dieta persoanelor suferinde de această afecțiune. Suplimentar, se bea pe parcursul unei zile un "ceai" obținut din 7 linguri cu boabe fierte vreme de jumătate de oră într-un litru de apă. Acest preparat are efecte stimulente foarte puternice, fiind recomandat și în stările de astenie, surmenaj și somnolență, pentru tratarea pietrelor la rinichi și a gripei.
* Adjuvant în sterilitate și impotență - studii recente arată că la popoarele care consumă cantități mari de ovăz, vârsta medie la care bărbații ajung la andropauză este mult mai ridicată, iar fertilitatea se menține până la vârste impresionante.
* Sensibilitate la răceli la persoanele meteosensibile - consumul regulat de fulgi de ovăz mărește rezistența la variațiile bruște de climă, mai ales la răcire, întărind sistemul imunitar și conferind un tonus psihic foarte bun.
* Nisip (microlitiază) la vezica biliară și rinichi - 4 linguri rase cu fulgi de ovăz se fierb la foc mic într-un litru de apă vreme de 20 de minute, după care se filtrează. Se consumă acest decoct pe parcursul unei zile, o cură durând 14 zile. Acest tratament este util și în diabet, gută și hepatită, ca adjuvant.