Că guvernanții se tem de manifestația din 10 august a miilor de români obligați de situația gravă a țării să-și câștige pâinea în străinătate, știe toată lumea. Că administrația PSD-izată încearcă totul pentru a o împiedica, nu este o noutate. Noutatea, în declarația Rovanei Plumb, este recunoașterea pe față, că adevăratul conducător al țării, cel care impune tot ce vrea în "partid", guvern și celelalte instituții ale statului, este șeful PSD-ului, condamnatul penal, Liviu Dragnea. "Gura păcătosului adevăr grăiește!". D-na Plumb a recunoscut, probabil fără să vrea, că tot ce merge sau nu merge în România oficială depinde de capriciul "marelui lider". PSD-ul a devenit un "partid pentru șef", Parlamentul s-a transformat într-un "cor de țuțeri" al "conducătorului", guvernul a devenit un fel de alter-ego colectiv al stăpânului "cu mână de fier". Orice stăpân, după cum se știe, își alege slugile "după chipul și asemănarea lui". Într-adevăr, după alegerile greșite, Grindeanu și Tudose, prim-miniștrii dați jos din carul guvernării, pentru că, de la un anume moment, au refuzat să fie "păpușile" șefului, d-l Dragnea și-a găsit sluga perfectă în doamna Viorica Vasilica Dăncilă. Numită prim-ministru prin voința "suveranului", d-na Dăncilă are toate capacitățile cerute de acesta, mai puțin una esențială: nu poate gândi singură și, în consecință, nu se poate exprima, nu poate comunica. Comunicarea se realizează pe suportul gândirii, în cazul ființelor umane, fiind - după cum poate arăta orice psiholog debutant - principalul mijloc de socializare, principalul instrument prin care omul devine, după cum spune Aristotel "zoon politikon", adică ființă socială, om prin definiție.
D-na Dăncilă a demonstrat, după șase luni și ceva de guvernare, că habar nu are pe ce lume se află. A aterizat într-un loc și a susținut că se află în alt loc (probabil pentru că atât capitala Muntenegrului, Podgorica, cât și cea a statului Kosovo, Pristina, încep cu litera P), a confundat - cu ocazia zilei Imnului Național - Câmpul lui Horea, de la Alba Iulia, cu Câmpia Libertății de la Blaj, a uitat numele unor invitați străini de marcă, cu care trebuia să poarte "discuții la nivel înalt", a încurcat protocolul specific guvernului etc. Dacă ar fi fost o gospodină oarecare, vecinii și cunoscuții ar fi zâmbit cu înțelegere, socotind-o excedată de trebăluiala zilnică din bucătărie. D-na Dăncilă este însă șefa Administrației Naționale a României și "gafele" ei (termenul fiind blând în raport cu "prestațiile") afectează grav imaginea țării și relațiile ei internaționale. Când un prim-ministru nu poate comunica liber, discursurile lui reducându-se la citirea (cu dificultate) a unor "materiale" puse la dispoziție de "consilieri", e firesc să te întrebi dacă nu cumva cel ce a numit-o în această funcție a vrut să-și bată joc de ea. Nefericirea noastră este că "gluma Dăncilă" este o bătaie de joc la adresa întregii comunități. D-na Dăncilă a fost "promovată la vârf" pentru docilitatea ei. Și ceilalți 27 de miniștri din cabinetul pe care îl conduce au fost impuși pe același criteriu. Ca niciodată, toți au fost parcă atinși de "boala" d-nei Dăncilă, gura vorbind singură (în propoziții agramate), în diverse împrejurări în care trebuiau "să ia atitudine", să-și dezvăluie "poziția". Petre Daea compară incinerarea porcilor atinși de pestă cu masacrul de la Auschwitz, Carmen Dan mută localitățile țării după bunul ei plac, în alte spații geografice decât cele reale, și "filosofează" pe marginea inevitabilității destinului uman, Mihai Fifor plasează "rachete balistice" (arme de atac) în locuri în care acestea nu există, Lucian Șova explică lipsa de autostrăzi prin nevoia de salarii mari de la multinaționale, care altfel ar părăsi România, Valentin Popa (cunoscut și drept "ministrul-pamblică") le cere elevilor să învețe după manualele "care este". Exemplele sunt prea numeroase pentru spațiul acestui editorial. Dar chiar și un cetățean obișnuit nu poate să nu se mire când aude că un ministru, precum Cosmin Butuza, vrea să serbeze "Centenarul" imprimându-l pe "tricoaie", ori precum Ioana Bran, care dorește să mențină sportivii "supli", cu diurne mizerabile. Dacă toți acești oameni nu ar fi titulari în guvernul României, ai putea crede că sunt actori în stand-up-uri comice.
"Mâna de fier" a d-lui Dragnea i-a "selecționat" fără a ține cont de pregătirea și expertiza lor, docilitatea și fidelitatea față de "conducător" fiind argumentul suficient. "Boala" d-nei Dăncilă o aveau, de fapt, cu toții, și au transformat-o în molimă, prin promovarea, în sectoarele administrative subordonate fiecăruia, a unor indivizi tot după chipul și pregătirea lor. Administrația României a devenit locul în care se desfășoară scenarii absurde, plătite "din banii contribuabilului". Secvența desfășurată în fața unui public uluit, cu șefii Poliției justificând inculparea unui șofer care a avut "obrăznicia" să-și pună la mașină plăcuțe de înmatriculare cu un slogan ireverențios (și cam vulgar) la adresa PSD-ului este de pomină. Numai ecoul internațional care i-a făcut de râs, demonstrând că nu cunosc convențiile și legile europene, i-a obligat să dea înapoi. Situații de acest tip întâlnește cetățeanul obișnuit, în raporturile sale cu administrația, zi de zi. "Virusul Dăncilă" a contaminat România și, în ciuda măririlor de lefuri și pensii (bazate pe îndatorarea totală a țării), nu există nici spitale moderne să îl trateze, nici școli dotate să îl prevină și să îl combată, nici infrastructură pe care să vină ajutoare sau produse care să îl blocheze.
Comedia tragică desfășurată în România zilelor noastre își are cauza în aspirația "mâinii de fier" de a scăpa de dosarele penale ce-i sunt puse în seamă. De aici vine ofensiva continuă împotriva Justiției, de aici este generat asaltul împotriva "serviciilor", de aici s-a început tăierea atribuțiilor prezidențiale. Slugoii lui Dragnea nu mai știu ce să inventeze pentru a-și "albi" stăpânul, unii dintre ei fiind conștienți că "virusul Dăncilă" nu poate, totuși, atinge întreaga comunitate românească. Vaccinul este tocmai la cei care, asemeni șoferului rebel, ies în stradă, socotind că așa nu se mai poate. România nu mai vrea să fie bătaia de joc a Europei.