"Lupta anti-corupție, o amintire?"

Redactia
- La zece ani de când Radio Europa Liberă și-a închis redacția din București, am fost anunțați că vor fi reluate emisiunile pentru România. S-a speculat că decizia SUA, finanțatoarea postului, are legătură cu starea politicii românești. Ce înseamnă acest eveniment, care îi sunt resorturile?

- În esență, decizia Congresului SUA este o palmă dată actualei coaliții de guvernare de la București, pentru devierea de la valorile și practicile democrației. Creat în plin război rece pentru a asigura corecta informare a cetățenilor din statele comuniste asupra situației reale din Occident și din propriile țări, Radio Europa Liberă și-a închis birourile din România și Bulgaria, după ce aceste țări au aderat la NATO și la UE. Redeschiderea acestor bi­rouri acum atestă dezaprobarea SUA față de recentele evoluții politice, nocive pentru democrație în cele două state. Nu este vorba de un război rece propriu-zis, ci de o în­cercare de a recupera doi aliați importanți prin poziția lor la frontiera estică a NATO. În comunicatul oficial de la Washington se vorbește, de altfel, de "îngrijorarea" ex­pri­mată de oameni politici, reprezentanți ai societății civile și ziariști, că "dezinformarea, corupția și divizările sociale sunt pe cale să submineze sistemele lor politice." Este vorba, așadar, de un gest politic menit să corecteze derapajele politice din România și din Bulgaria. Con­dam­natul penal Dragnea și slugile lui, la rândul lor cu dosare penale, nu mai pot acum sugera, în mod pervers, că po­litica lor în domeniul justiției are girul SUA, de vreme ce Con­gre­sul American le transmite că, în viziunea sa, România se îndepărtează de cerința întăririi statului de drept și a com­baterii corupției, ambele esențiale pentru o alianță cre­ată pentru a apăra democrația occidentală de agre­siu­nea totalitarismului de sorginte sovietică. Totodată, ame­ri­canii știu mai bine decât oricine (chiar decât euro­penii) că un sistem democratic funcțional presupune nu nu­mai afirmarea formală a libertății de expresie, ci și cre­area condițiilor practice pentru existența unor mass media in­de­pendente, care să asigure informarea corectă a ce­tățenilor și să reflecte pluralitatea punctelor de vedere. Or, de aproape doi ani, în România, statul de drept se află nu nu­­mai sub asaltul politicienilor din PSD, ALDE și UDMR, ci și al televiziunilor private, deținute de condam­nați penali, ostile pe față independenței justiției și com­ba­­terii corupției, maestre ale dezinformării și propa­gan­dei, care domină spațiul mediatic și sunt tratate cu în­gă­duință de un CNA extrem de politizat. Doar două tele­vi­ziuni de știri se desprind de plutonul propagandiștilor puterii, ceea ce este destul de puțin. Dezbaterile autentice și echilibrate între politicieni cu viziuni diferite lipsesc aproape cu desăvârșire. Totodată, trecerea posturilor pu­blice de radio și televiziune în subordinea guvernului nu va fi fost bine primită la Washington, unde o astfel de subor­donare politică este de neconceput. Decis să stâr­peas­că orice voce critică la adresa sa, Dragnea ar putea încerca să șicaneze și chiar să blocheze postul de radio Eu­ropa Liberă. El nu va putea însă schimba mesajul lim­pede de dezaprobare transmis de Congresul SUA la adre­sa politicii PSD-ALDE-UDMR. Depinde de societatea civilă să valorifice acest mesaj.

- Ministrul Justiției, Tudorel Toader, i-a respins pe toți cei patru procurori înscriși la concursul pentru șefia DNA, deși sunt profesioniști recunoscuți, unul pro­ve­nind din Parchetul General, iar ceilalți chiar din DNA. Ministrul a declarat că se va relua procedura de selecție, fără să spună de ce i-a respins pe cei care și-au depus pînă acum dosarele. Care pot fi motivele lui de ne­mul­țumire? Care să fie profilul candidatului preferat? 

- Am asistat neputincioși la o demonstrație de voință politică a ministrului Toader, decis să subordoneze justiția față de interesele politicienilor. El i-a blocat pe cei patru candidați din DNA și de la Parchetul General, înainte să ajungă la CSM, unde toți aveau șanse să fie aprobați. Totuși, din simulacrul de justificare publicat ulterior de mi­nisterul justiției, putem deduce criteriile domnului Toa­der. Astfel, candidaților li s-a reproșat că nu au reflectat corect în proiectele lor manageriale situația ac­tuală din DNA și nu au prezentat măsuri de îmbunătățire. Având în vedere faptul că Marius Iacob a fost ani de zile adjunctul doamnei Kövesi, iar celelalte două candidate din DNA au instrumentat dosare grele de corupție, era de așteptat să susțină continuarea activității DNA, pe coordonatele de independență și exigență de până acum. Să nu uităm că DNA a fost singura instituție apreciată de rapoartele MCV și de cele elaborate anual de Departamentul de Stat al SUA. Ca atare, ea nu are de ce să-și schimbe cursul sau să-și modifice practicile. Sigur că poate să-și îmbu­nă­tățească activitatea, dar nu să renunțe la principiile sale fundamentale. Din justificarea ministrului desprindem însă o echivalare a DNA cu "statul paralel", care, în câr­dă­­șie cu serviciile, ar fi comis abuzuri la adresa bieților po­liticieni nevinovați. Ca atare, după decapitarea sa, prin revocarea doamnei Kövesi, ne așteptăm ca ministrul să ma­sacreze ce a mai rămas din DNA, cu ajutorul viitorului procuror șef. Nu este greu să ghicim tipul de personalitate preferat de Tudorel Toader pentru o astfel de poziție, dacă ple­căm de la precedentul de la DIICOT, unde tronează acum alesul puterii psd-iste, Felix Bănilă, lipsit de ex­pe­riența și cunoștințele elementare pentru a conduce o ins­tituție atât de complexă. Cum Bănilă i-a fost student lui Tu­dorel Toader, probabil că ministrul caută acum alți dis­cipoli de același calibru pe care să se bazeze în proiectul de destructurare a DNA. Ne așteptăm ca pre­ședintele Iohannis să nu se opună unei astfel de numiri, oricât ar fi de scandaloasă, cum nu s-a opus nici în cazul lui Bănilă. Astfel, prin efortul conjugat al Parlamentului, dominat de PSD-ALDE-UDMR, al CCR și al ministrului Toader, lupta anti-corupție în România riscă să devină o amintire, iar statul de drept, o caricatură. Victoria infrac­torilor va fi deplină, iar marginalizarea noastră pe plan inter­național certă. Nu ne rămâne decât să exclamăm, odată cu Cara­gia­le: bravos națiune, halal să-ți fie!