- Când te gândești la o băutură bună din Sălaj, imediat îți vine în minte, fie o țuică de prune, fie o palincă de foc. Ei bine, trebuie să știți că în Sălaj se face și cea mai bună șampanie din România! Într-un mic sat din nordul Transilvaniei, Carastelec, unde peisajul îți taie respirația prin frumusețea și sălbăticia lui, cinci prieteni și-au pus ambiția și experiența împreună, pentru a crea o șampanie mai ceva ca a francezilor. Povestea lor cu final fericit ne-a spus-o doamna Edit Leitersdorfer, cea care astăzi are în grijă Cramele Carastelec -
Cinci pentru eternitate
- E aproape de necrezut, că într-un sătuc din nordul extrem al țării, ați reușit să creați o șampanie care azi cucerește Europa. Ce rețetă misterioasă ați folosit?
- Am reușit să facem vinuri speciale și să reprezentăm România la Campionatul Mondial de Șampanii și vinuri spumante din Londra, unde am obținut, nu una, ci două medalii de argint, pentru două dintre spumantele noastre: Carassia Blanc de Blancs și Carassia Brut Rose. Sunt spumante de cea mai înaltă clasă, obținute exclusiv prin metoda tradițională, cu a doua fermentație în sticlă. Ne mândrim foarte mult cu aceste premii. Ele completează palmaresul nostru, în care mai avem o medalie de aur obținută la WineUp Selection Cluj, sau o altă medalie de aur, la Concursul Internațional de Vinuri București. Premiul din Londra ne-a bucurat în mod special, pentru că acolo este o concurență mondială foarte mare și, uite, cu toate acestea am ieșit în primii trei, din peste 120 de crame, unele cu tradiție îndelungată.
- România e plină de surprize în cele mai neașteptate locuri! Dar satul dvs. are doar câteva sute de locuitori...
- A fost o întâmplare fericită: mai multe povești s-au întâlnit la un moment dat și s-au transformat în destin, aș zice. Pe de o parte, este povestea acestui loc necunoscut, care însă are o foarte veche tradiție viticolă. În această zonă s-a descoperit un tezaur din care făcea parte un colier din aur, datat secolul al IV-lea, ce poartă simbolurile lui Bacchus. Deci, cel mai probabil, din vremuri străvechi oamenii au știut că aceste dealuri răcoroase dau un vin rafinat. Tradiția viticolă a continuat până în 2004, când renumitul creator de vinuri, Gal Tibor, s-a îndrăgostit de aceste dealuri și și-a dat seama că sunt o comoară pentru Pinot Noir și alte soiuri folosite pentru șampanizare. Așa se face că în 2011, cinci prieteni și-au unit forțele financiare și cunoștințele într-ale viticulturii și au plantat peste 22 de hectare de viță de vie, pe acest amfiteatru uriaș aflat deasupra satului. A urmat o întreagă aventură pentru accesarea fondurilor europene, destinate construcției cramei propriu-zise. Cu mult suspans, din cauza birocrației schimbătoare de la o lună la alta, cei cinci prieteni au reușit, totuși, să construiască și crama, în care povestim acum, o cramă ultra-modernă, și care a luat premiul pentru cea mai ecologică cramă din România. Tot sistemul de răcire și încălzire se realizează cu pompe de aer, forate la mare adâncime în pământ. Nu a fost simplu, au fost și momente în care am crezut că proiectul se va prăbuși, dar așa cum v-am spus, probabil acesta era destinul locului.
- Care a fost cel mai dificil obstacol?
- La un moment dat, din cauza legislației care s-a schimbat brusc, a trebuit să arătăm că avem în cont jumătate din valoarea proiectului pe fonduri europene. Adică, aveam la dispoziție 60 de zile, ca să facem rost de aproape un milion și jumătate de euro! Am luat băncile la rând și nimeni nu a vrut să ne dea o scrisoare de garanție sau un credit pe termen lung. Prietenul unuia dintre investitori ne-a împrumutat acești bani pentru o zi, ca să arătăm doar că îi avem în cont. Fără un asemenea gest de mare încredere, prin care cineva îți pune peste un milion de euro în cont, cu promisiunea că a doua zi îi dai la loc, ce făceam? Cine ar fi dat acești bani pentru o zi împrumut cuiva? De-asta zic că Dumnezeu ne-a iubit și a vrut să facem ceva bun aici.
- Aici faceți doar șampanie sau și altfel de vinuri?
- În primul rând, nu putem să îi spunem șampanie, îi spunem vin spumant, șampania fiind un nume rezervat doar pentru ce se produce în Franța. Dar pe lângă "șampania" Carassia, mai avem și altfel de vinuri, toate cu accent pe calitate. Avem și vinuri frizzante, cum le spun italienii, dar și o serie de vinuri clasice, sub numele de Vinca. Vinurile acestea clasice (sau liniștite), sunt maturate cel puțin o jumătate de an, în butoaie de stejar.
Vinul care se frământă de opt ori
- Cât de greu este să obții un vin spumant ca cel premiat la Londra?
- E destul de complicat și e nevoie și de știință și de un dram de noroc. În primul rând, că nu se poate face spumant din orice fel de struguri, și întreaga plantație, încă de la început, trebuie gândită pentru spumant. Se recoltează mai devreme, pentru că e nevoie de aciditate mare, și după ce îl punem în sticle, stăm cu mari emoții, pentru că nu știm dacă o să înceapă să fermenteze sau nu. Dacă el nu începe să fermenteze în sticlă, este o mare problemă, că nu ai ce să îi faci ca să îl pornești. Este momentul în care ai nevoie și de un dram de noroc sau, ca un înger binevoitor să își înmoaie un deget în vinul tău, ca acesta să pornească noua viață, noua fermentație care să îl transforme în șampanie. Dacă începe să fermenteze și totul este bine, atunci această sticlă nu va avea 3 bari ca presiune, ci chiar 4 sau 6. Peste 3 bari se consideră vin spumant, sub această limită este doar vin frizant. Măsurăm această presiune prin dop. Deci, este un proces lung, care necesită multă atenție și, poate de aceea, se spune că un vin se frământă de opt ori înainte de a ajunge un spumant bun.
- Oare în România, aceste vinuri rafinate sunt apreciate de consumatori la fel ca în Londra?
- Sigur că o șampanie sau un vin spumant sunt mai scumpe decât un prosecco făcut în tanc de inox, și mulți dintre patronii de magazine și de restaurante care au venit la cramă noastră, ne-au întrebat ce să facă cu astfel de "finețuri". Le-am zis gustați și apoi discutăm. Așa am vândut tot ce am făcut în prima ediție, iar acum, crama este goală, pentru că am vândut absolut tot ce am avut. Calitatea și-a găsit singură clientul și tendința către produse de calitate este în creștere și în România. De altfel, România are un potențial enorm în viticultură și asta este cunoscut și recunoscut și de investitorii europeni. Foarte multe crame de astăzi sunt ale italienilor și ale francezilor, pentru că ei nu mai au unde să se extindă în țara lor, iar aici este potențial și sunt creatori de vinuri care vin și lucrează, atât pentru publicul românesc, tot mai cunoscător și mai pretențios, dar și pentru iubitorii de vin din întreaga Europă.