Când cineva din public i-a strigat "I Love You!", rockerul australian aflat la primul său concert în România, s-a oprit și i-a spus. "Și eu te iubesc. Crede-mă, vorbesc serios". Pare, desigur, răspunsul de complezență al unui star, dar, pe măsură ce concertul a înaintat, am înțeles că el este de fapt un ritual al dragostei și comuniunii între cei ce fac și cei ce ascultă muzica. Concertul a prins treptat aripi și s-a înălțat, odată cu miile de spectatori. A avut loc în luna iunie, însă apariția lui Nick Cave la București își pune serios candidatura la titlul de concertul anului.
Rock în oraș
Inițial, m-am mirat când anul trecut, o prietenă a zburat la Londra pentru a-l vedea live, iar o alta a mers într-o mașină până la Belgrad, deși avea glezna ruptă. Mulți fani români ai lui Cave au ales să-l vadă în străinătate, gândindu-se că nu va ajunge la noi. Anunțul concertului de la București, de pe 19 iunie, a însemnat un suflu proaspăt printre afișele cu artiști internaționali ce se întorc a zecea oară în România, uneori în aceleași locații. "Rock the City" este un eveniment anual, ce a adus în verile trecute la București nume celebre. Anul acesta, cap de afiș a fost acest muzician australian, proaspăt trecut de 60 de ani. Fost adolescent furios, certat chiar și cu legea, Cave și-a descoperit alinarea în creativitate, care nu s-a limitat la muzică. A scris două romane devenite best-sellers, scenarii pentru filme de Hollywood ( experiență pe care spune că nu o va continua, pentru că-n lumea filmului nimeni n-are habar de nimic), a apărut chiar el de câteva ori pe marile ecrane. A scris, desigur, și muzică de film. Și-a înființat în 1984 ce-a de-a doua trupă de succes din carieră, The Bad Seeds, cu care a cântat la București și alături de care își susține turneele. Cel mai nou album al lor a ajuns numărul unu în Anglia, însă cel mai mare succes comercial a lui Nick Cave s-a întâmplat în 1996, când a cântat în duet cu Kyle Minogue. În orice a întreprins până acum, Nick Cave a arătat o calitate tot mai rară în zilele noastre: omul are stil, este inconfundabil și chiar dacă vocea sa gravă amintește de cea a unei legende a anilor 60, Jim Morrison, Nick Cave și-a creat propriul drum și a fost consecvent. Iar intensitatea concertelor sale îi aduc elogiile criticilor și dragostea fanilor în întreaga lume. În vara aceasta, Nick Cave & The Bad Seeds cântă în festivaluri europene, iar la toamnă pornesc în turneu sud-american.
"Haideți! Haideți! Haideți!"
"La naiba! E încă lumină afară", a spus Cave, după prima piesă la București și a sunat de parcă ar fi fost spusă de un vampir obligat să apară înainte de miezul nopții. Muzicienii au început să cânte și au rezistat la capătul unei zile caniculare, îmbrăcați la patru ace, în costume negre, și au propus o muzică hipnotică, apăsătoare. Mișcările lui Cave, venite pe aceste ritmuri sacadate, păreau cele ale unui șaman, care caută să atragă forțe nevăzute. Incantația sa, permanentă pe timpul concertului, a fost "C'mon" ("Haideți"), asta le șoptea, de zeci de ori, spectatorilor din fața scenei. Pe o mică rampă, Cave a coborât spre public, atingând deseori mâinile, strângându-le, sprijinindu-se de ele, luându-și energie. Nu am mai văzut un asemenea contact fizic între un muzician celebru și fanii săi. Pe vremuri, în fața scenei ajungeau cei ce iubeau cel mai mult acea trupă, uneori dormeau pe jos, în fața arenei, o noapte înainte pentru a fi siguri că ajung primii. Acum, show-business-ul a împărțit spectatorii în țarcuri, în funcție de câți bani au de oferit. Mă întrebam, în prima parte a concertului, cum se descurcă un artist rebel cu aceste țarcuri, cum poate transmite cât mai mult într-o locație sordidă (Romexpo), între betoane și asfalt, nu în intimitatea unei săli. Iar răspunsul a fost că magia invocată de Cave a funcționat, revelația s-a produs și barierele s-au dat deoparte. Cheia a fost căldura umană, deschiderea. "Ce-o fi o fi, vom vedea", spusese Cave la început. După ce a menținut permanent contactul fizic cu publicul său, Cave a venit pe o scenă mică în mijlocul lui, apoi a adus publicul pe scenă. Peste 50 de fani au fost invitați de Cave pe scenă, au dansat, l-au îmbrățișat, s-au așezat cuminți pe scenă și l-au ascultat. Nick Cave, plutind parcă între spectatorii de pe scenă și cei din arenă, un prelung moment plin de emoție, înălțător, la finalul unui concert cu adevărat memorabil.
Păreri
Diana Maria (fotograf): "Do you love me?" a fost prima melodie pe care am ascultat-o de la Nick Cave & The Bad Seeds și a fost dragoste la prima audiție, așa am descoperit unul dintre puținii muzicieni pe care eu îi consider compleți: compozitor, poet, interpret, magician = Artist cu a mare. Transa în care intră atunci când cântă și transa în care intri atunci cand îl vezi și îl asculți e rara avis. Pasiunea și magnetismul lui, felul în care interacționează cu publicul m-au determinat ca în concertul de la București să încerc să fiu cât mai aproape fizic de el. Era musai să dau mâna cu el, să urc pe scenă alături de el, de formație și de ceilalți spectatori, în timpul melodiei "Stagger Lee". Ceea ce am și făcut, ajutată de soțul meu și de restul oamenilor din jurul meu, care mi-au văzut dorința arzătoare de a mă cățăra pe pasarelă. Până și asta îi reușește lui Nick Cave, nu doar să te facă să simți că îți cântă ție și nu unei mase de oameni, ci să te și conecteze la cei din jurul tău. Asta am simțit și pe scenă, când ne uitam unii la alții, ne zâmbeam complice și cu multă bucurie și ne sprijineam unii de alții. A fost Grozav!".
Eugen Nuțescu (muzician): "M-am «întâlnit» cu Nick Cave pentru prima oară uitându-mă la «Wings Of Desire», filmul lui Wim Wenders. Acolo unde la sfârșit, după îndelungi căutări, cele două personaje principale se regăsesc în publicul unui concert,The Bad Seeds, în timpul cântecului «From Her To Eternity». Ne-am "iubit" din prima și l-am urmărit de la album la album, pierdut și regăsit de câteva ori, dar niciodată neglijat. Ne-am aflat în aceeași încăpere, pentru prima oară, toamna trecută la Belgrad, unde, printre lacrimi, țipete, predici și aplauze s-a instalat hotărât în vârful topului pentru "cel mai bun concert dintotdeauna". M-am apropiat și mai tare la București, unde, deși mai furios și mai scurt, mi-a confirmat din nou că Australia e pe primul loc. Dacă la Belgrad am stat mult și mut de admirație, cu ochii (și urechile) pe The Bad Seeds, la București, predicatorul șef, Nick Cave, mi-a acaparat mai toată atenția și ne-a arătat că furia, deznădejdea, melancolia și iubirea pot coexista oarecum pașnic în aceeași persoană".
Foto: Agerpres - 3