- Cărțile dvs. cu îngeri s-au bucurat de un succes uriaș în Statele Unite și-n Europa. Cum v-ați apropiat de acest subiect?
- Tocmai publicasem o carte și eram în perioada de căutare a unui nou subiect. Sunt o scriitoare profesionistă și pe atunci mă găseam între două cărți. Din senin, am simțit imboldul să aștern pe hârtie, doar pentru mine și pentru copiii mei, fără a avea intenția de a fi editate, toate întâmplările magice și misterioase care se petrecuseră în viața mea. Pe măsură ce avansam, intram într-o lume halucinantă, care nu se putea explica. Scriam poveștile și le învârteam ca pe niște pietre în palmă, pentru a putea să le deslușesc adevărul, străin de orice logică rațională. După ce am scris jumătate de carte, le-am dat prietenilor să citească și au fost foarte emoționați. Și eu eram. Când ești scriitor, știi dacă ceea ce ai scris este bun sau prost. În cazul acela, simțisem că era ceva foarte puternic. Astfel, am hotărât să fac demersuri pentru ca povestirile să fie tipărite.
- Lumea era pregătită pentru întâlnirea cu îngerii?
- Cartea a așteptat patru ani apariția. Nicio editură nu era interesată de ea, pentru că pe atunci subiectele spirituale nu erau căutate de public. Era epoca cea mai materialistă, epoca Reagan în America. Dar imediat după 1990, s-a întâmplat ceva, a avut loc o modificare a conștiinței. Oamenii au descoperit că nu erau niciodată satisfăcuți. Nu reușeau să-și astupe golul pe care îl simțeau în suflet; în ciuda banilor, a hainelor de blană și a mașinilor de lux pe care și le cumpărau. Nu-și găseau pacea inimii. Noi toți căutăm sentimentul de împăcare. Am intrat în noul mileniu și realizăm că ne lipsește ceva, că suntem înfometați din punct de vedere spiritual.
- În reprezentarea creștină, îngerii sunt mesagerii unui Dumnezeu iubitor, care ne ceartă atunci când greșim, dar ne și ocrotește. Oare fiecare om are un înger?
- Da, fiecare are îngerul său păzitor. În copilărie, bunica mi-a spus o poveste pe care o cred: înainte de a ne naște, când încă suntem mici lumini în grădina lui Dumnezeu, ne sunt "repartizați" deja îngerii păzitori care ne vor însoți de-a lungul întregii noastre vieți. Și atunci când murim, adică în clipa în care ne întoarcem la starea spirituală, acești prieteni dragi ne conduc de unde am venit.
- Există vreo cale de a ne vedea îngerii păzitori și de a intra în contact cu ei?
- După apariția cărților, mi s-a pus de multe ori această întrebare: "Cum pot să intru în contact cu îngerul meu păzitor?". De fapt, nu avem nevoie de așa ceva. E suficient să recunoaștem binefacerile care ne sunt dăruite în timpul vieții și să mulțumim pentru ele. Cu cât mulțumim mai mult, cu atât binefacerile se vor revărsa asupra noastră. Nu noi trebuie să vedem îngerii. Ei trebuie să ni se arate. Până la urmă, nu este important dacă ne vedem sau nu îngerul păzitor. Este important ca, ajunși la sfârșitul vieții, să ne uităm în spate și să spunem: "Oare mi-am trăit viața cum trebuie? Am iubit cu adevărat?". Am o prietenă bună care a trăit o experiență de moarte clinică. Avea doisprezece ani când s-a întâmplat. A trecut prin toate etapele despre care vorbesc toți cei care au trăit astfel de experiențe. A trecut printr-un tunel de lumină și la capătul lui a văzut ființe spirituale sau îngeri luminoși. A existat însă un obstacol pe care nu a putut să-l depășească, un câmp și un râu păzit de un gard. Acolo și-a văzut întreaga ei viață defilând foarte repede prin fața ochilor. A remarcat că viața i-a fost arătată ca un fel de alfabet Morse, cu spații pline și goale. Apoi și-a dat seama că nu i-au fost arătate decât momentele când a iubit în manieră totală. A ales deci să se întoarcă la viață, pentru că nu iubise suficient. Cred că spre asta suntem uneori chemați înapoi: o vibrație, o chemare, o viață spirituală mai elevată. Este un lucru extrem de greu. Cum să iubești pe cineva care tocmai te-a insultat? Cum să iubești, necondiționat, persoana care ți-a rănit sentimentele? Și totuși, mulți oameni, mai ales călugări și preoți, se roagă, iertându-și dușmanii, dându-le o mână de ajutor.
- Le datorăm îngerilor recunoștință?
- Da. Le datorăm mulțumiri și elogii și, mai ales, trebuie să credem în Dumnezeu. Trebuie să le mulțumim îngerilor mereu. Sunt foarte duioși și tandri. Vor să ne vadă râzând. Le putem oferi zâmbetul nostru și vor fi încântați.
- Oare oamenii sunt pe punctul de a deveni mai înțelegători? Începe omenirea să învețe ceva despre legătura cu Dumnezeu?
- Întrebarea este dacă putem să ne iubim, în loc să ne urâm. Se pare că începem să învățăm acest lucru. Oare putem să-i învățăm pe copii că există îngeri gata să-i ajute? Vom avea curajul să le spunem că este bine să se roage pentru a obține ceea ce doresc? Vom avea curajul să recunoaștem, nu numai în biserică, ci și în cursul întâmplărilor din viața noastră, că trăim într-un univers mult mai vast și mai grandios decât credem? Oare avem acest curaj? Nu cred că este vorba despre o alegere individuală. Putem să ne încăpățânăm și să încercăm să ne opunem, dar nu putem rezista. Va trebui să urmăm cu toții curentul. El duce la un nivel luminos și la multă dragoste.
Reproduceri după picturi de Olga Greceanu