Zestrea miresei
- Sunteți recunoscută drept cea mai tenace luptătoare pentru promovarea cânepei și a tradițiilor legate de cultivarea ei. De unde vine pasiunea dvs. pentru această plantă?
- Eu am crescut cu cânepa lângă casă, în satul Gâlgăul Almașului din Sălaj. În copilăria mea, în fiecare gospodărie se cultiva cânepă, în fiecare casă era război de țesut și femeile lucrau tot ceea ce ținea de îmbrăcăminte și nevoile casei. Când m-am măritat, toată zestrea mea - prosoape, cearșafuri, ștergare etc. - a fost făcută în casă, din cânepă. Așa era pe-atunci, când plecai de acasă, duceai cu tine puțin din spiritul locului în care ai crescut. Nu era dus doar lucrul, obiectul respectiv, ci era o întreagă poveste a facerii lui, la care, de obicei, participau cam toți din familie. Aduceai cu tine în casa nouă, în familia nouă, ceva ce definea locul natal, tradiția lui. Acum, vorbele acestea parcă s-au golit de conținut. Vorbim despre tradiție, dar copiii noștri nu o cunosc, pentru că nu o mai văd în familie, nu o învață la școală. A trăi în tradiția neamului în care te-ai născut e mult mai mult decât a purta o ie sau o cămașă peste pantalonii rupți în genunchi. Cânepa vine din existența noastră ancestrală. Este fibra noastră de aur, face parte din zestrea noastră identitară, alături de albină și de oaie. După ce-am plecat la școală, la oraș, eu m-am îmbrăcat mereu în veșminte românești și nu mă deranja deloc să aud în spatele meu cum mă numesc unii țărancă. Eram chiar mândră să aud asta. Am terminat Științele Economice la Timișoara, și după Revoluție am făcut o firmă de confecții din țesături naturale românești: cânepă, in, lână, mătase și bumbac. Am făcut și studii de design vestimentar, iar recent, am terminat un master în agricultură, asta tot de dragul cânepei.
"O conspirație contra României"
- Cum se explică faptul că s-a renunțat atât de ușor la cultivarea cânepei?
- România a fost mare cultivatoare de cânepă. În 1989, înainte de Revoluție, erau cultivate 55.000 ha cu cânepă și 75.000 ha cu in. După aceea, cât a fost ministru dl Tabără, a mai mers treaba, apoi, s-a terminat. În anul 2000, s-a dat Legea 143, care interzice cultura cannabisului. Dar cânepa este altceva decât cannabisul. Denumirea științifică este într-adevăr de Cannabis sativa, dar doar ignoranții o confundă cu Cannabis indica, planta care are proprietăți narcotice. (Nici măcar legea nu face diferența?!). Eu mă tot întreb ce a fost în capul celor care au semnat aderarea României la UE și care au acceptat să renunțe la cultivarea cânepei. A fost o adevărată conspirație. Cota noastră a fost redistribuită altor țări. Din 130.000 ha cultivate cu in și cânepă în 1989, noi am rămas cu 1.880 ha, și acelea împărțite pe la Stațiunile de Cercetări Agricole. Cum e posibil așa ceva? Cum să accepți ca din a patra țară din lume la cultivarea de cânepă și prima din Europa, cum am fost în 1989, să ajungi un nimeni, să arunci la gunoi tot ce s-a făcut? Să distrugi o industrie atât de bine pusă la punct? În 1989, aveam cea mai performantă tehnologie de filare a firului de cânepă. Doar noi și japonezii aveam asemenea instalații. Dar dacă noi am distrus tot ce ținea de cânepă, instalații, topitorii, filaturi, țesătorii, culturi, pentru japonezi - cânepa este și azi o plantă sfântă. Ei nu intră în templu pentru rugăciune, fără să poarte un obiect de îmbrăcăminte realizat din pânză de cânepă.
"Cânepa nu este cannabis"
- Interzicerea cultivării acestei plante pornește și de la faptul că este confundată cu cânepa indiană. Haideți să lămurim acest aspect pentru cei care au încă nedumeriri.
- Există două soiuri de cânepă, Cannabis sativa, cânepa textilă, care a fost cultivată în gospodăriile românilor încă din vechime, și Cannabis indica, planta care are proprietăți narcotice. Pentru necunoscători, confuzia vine din denumirea științifică a celor două soiuri, care conține cuvântul "cannabis". Există însă mari diferențe între cele două plante. Cânepa textilă crește foarte bine în condițiile pedo-climatice specifice țării noastre, și după 120 de zile poate fi recoltată. Cânepa narcotică are nevoie de peste 200 de zile pe an, cu temperaturi neapărat de peste 30 de grade, altfel nu se dezvoltă în ea substanțele halucinogene. Condițiile pedo-climatice din țara noastră nu sunt propice pentru cultivarea cânepei narcotice. Cele două soiuri de cânepă se diferențiază și sub aspectul exterior. Cânepa narcotică ajunge la cel mult 1 metru înălțime și crește sub formă de tufă. Cânepa textilă crește în fire individuale, care pot ajunge și la înălțimea de 6-7 metri. Din păcate, noi nu avem specialiști prea mulți în cânepă, și aceia care au mai rămas nu sunt ascultați de cei care fac legile. Din ignoranță, rea voință și incompetență, s-a pierdut și s-a distrus această tradiție străveche a cultivării cânepei. A fost o adevărată conspirație împotriva cânepei românești, pe care am încercat s-o surprindem într-un film documentar realizat pentru Discovery. Poliția nu are decât puține laboratoare performante ca să poată măsura concentrația de substanțe halucinogene. Și-atunci, este mai simplu să interzică și să cheme presa de scandal (care a făcut foarte mult rău, prin necunoaștere și ignoranță) să consemneze cine știe ce caz al vreunui țăran care cultivă cânepă, pur și simplu pentru că așa au făcut toți din neamul lui până la el, pentru a-și ține gospodăria.
"Cel mai bun proiect de resurse naționale din Europa de Est"
- Din îndârjirea cu care vorbiți, înțelegem că militați pentru cultivarea ei.
- Da, cânepa este simbolul libertății mele. M-am revoltat când a trebuit să merg în audiențe, la tot felul de instituții, de la primărie, la poliție, direcții agricole, DIICOT, la jandarmerie, până la Ministerul Agriculturii, ca să cer voie să-mi fac și să port haine sănătoase. De cele mai multe ori, am fost primită de niște domnișoare care nici nu știau cum se bagă ața în ac, darămite să știe despre cânepă. Nu știu dacă asta înseamnă îndârjire, dacă da, atunci sunt îndârjită și voi fi așa până când vor înțelege cei care trebuie. Am pământul meu, am tradiția mea, am dorința de a trăi sănătos și sunt oprită! De cine? Tocmai de cei care ar trebui să mă apere și să apere tradiția și identitatea acestui pământ. Herodot pomenește despre femeia dacă, despre cum cultiva cânepa și cum o prelucra.
- La cine ați apelat în strădania dvs.?
- Mai bine m-ați întreba la cine n-am apelat. Mie, Avocatul Poporului, de exemplu, căruia i-am scris pentru a cere ajutor, îmi răspunde că dreptul la identitate nu este trecut între drepturile omului. Ce să mai adaug la asta? Eu nu mai am speranțe la autorități. Am trimis zeci de scrisori, am fost în audiențe, am apelat la miniștri și la comisari europeni, dar se pare că jocurile au fost făcute înainte de aderarea la UE. În anul 2002, am depus un proiect "Cânepa - fibră națională" la Fondurile Phare de la Bruxelles. Proiectul, care urma să se deruleze pe o perioadă de 9 ani, pe o suprafață de 10.000 ha, în sistem gospodăresc și industrial, a fost imediat remarcat, ales dintre altele, premiat și numit "cel mai bun proiect de resurse naționale din Europa de Est". Ce propuneam? Din cultivarea unei suprafețe de 10.000 ha de cânepă se desprindeau încă alte 18 direcții economice, de la cercetare, până la artizanat, medicină, construcții, vestimentație, industria constructoare de mașini etc. și se creau, în timp, 150.000 de locuri de muncă. Comisia Economică de la Geneva a alocat 43 de milioane de dolari pentru punerea în practică a acestui proiect. Dar era necesară o garanție guvernamentală. Aici m-am blocat, susținerea guvernamentală mi-a fost condiționată de susținerea campaniei electorale... Adică, mi s-a cerut să dau șpagă unui partid! N-am acceptat și am plecat spre Timișoara. În tren fiind, am primit telefoane de la cinci partide care-mi promiteau să mă susțină și să-mi dea și post de senator, în cazul în care m-aș fi înscris la ei. Cum au știut ei, așa, brusc, să dea de mine? M-au sunat și de la Partidul Ecologist să-mi propună cine știe ce. Le-am răspuns că eu vreau să fac haine ecologice, nu politică. Bineînțeles că n-am vrut să intru în acest joc și proiectul a rămas doar pe hârtie și banii... la Bruxelles. V-am spus aceste detalii ca să înțelegeți cum de s-au pierdut atâtea oportunități de-a lungul anilor (cine știe câte or fi fost!) și cum am ajuns acum să fim gata să ne pierdem identitatea și tradițiile care ne-au făcut ceea ce suntem azi. Eu nu sunt absurdă și nu sunt nostalgică, nu vreau să ne întoarcem într-un trecut depășit de mult, dar nu pot fi de acord ca tu, politician, să nu te interesezi de românii cei mulți care ar vrea să trăiască după cum au învățat de la strămoși, adică, mai sănătos în primul rând. Nu toți putem pleca din țară, majoritatea vrem să rămânem, dar vrem să fim sprijiniți de cei care ne conduc, nu sabotați de incompetenți și trădători, care-și fac legi să poată fura legal.
Mascații și firul de cânepă
Am să vă povestesc un episod petrecut acum mai mulți ani. Am cultivat cânepă pe un teren aflat în curtea mamei mele, la Gâlgău Almașului-Sălaj. Bineînțeles că am obținut toate aprobările necesare, cu greu, cu zile de audiențe și stat la cozi, am îngrădit terenul, așa cum se cere, l-am supravegheat, cum zice legea asta nouă. Dar, din întâmplare, o sămânță s-a scuturat într-un loc în care erau depozitate lemnele de foc pentru iarnă. A crescut din ea o plantă, una singură!, minunată, care a ajuns până la înălțimea de 6,20 metri. "Vai de mine, ce-o să zică ăia că a crescut planta aici și nu în țarc?", se întrebau vecinele. Au venit mascații cu duba, pregătiți s-o distrugă. Eu nu eram acolo. Au luat-o la întrebări pe mama și i-au cerut să meargă în grădină și să le arate cânepa. Doar că mama, care nu se lasă cu una, cu două, i-a trimis singuri în grădină, spunându-le că au mai fost și alți domni de la Zalău s-o vadă. "Păi, haideți să ne-o arătați!", au zis ei. "Da, ce, n-o cunoașteți? Și de ce veniți să mă controlați pe mine?! Drogurile sunt pe rafturile din magazine, nu aici, în grădina mea!", le-a răspuns. Am scris un eseu despre sămânța aceea neascultătoare, care a avut îndrăzneala să răsară în alt loc decât ar fi vrut trupele de mascați, tocmai pentru a sublinia absurdul acestei întâmplări.
"Nu se aruncă și nu se pierde nimic"
- Cum poate fi folosită cânepa în alte domenii decât cel casnic, vestimentar?
- Cânepa este o plantă-minune, printre primele plante cultivate de pe pământ, se folosește de la rădăcină până la semințe, nu se aruncă și nu se pierde nimic din ea. Este materie primă pentru foarte multe domenii: alimentație, construcții, farmacie, medicină, industria textilă. Eu am citit cam tot ce am găsit despre cânepă, am cercetat și documente și anuare aflate în Muzeul Etnografic din Cluj, dar nicăieri nu am găsit consemnarea faptului că ar fi drog. Numai ignoranții pot face asocierea între denumirea științifică Cannabis sativa și droguri. Chiar și formularul pe care trebuie să-l completezi atunci când ceri autorizație de cultivare conține multe inepții și vorbește despre plantă psihotropă și halucinogenă. Pe scurt, cânepa l-a însoțit și l-a urmat pe om oriunde își făcea casa. Cânepa a ținut familia unită, pentru că nu putea fi lucrată numai de o persoană. Bărbatul trebuia să are ogorul, iar sămânța adunată era în grija femeii; când venea vremea semănatului, ea făcea semnul crucii peste ogor și apoi arunca un ou spre înaltul cerului, cu vorbele: "Cât de sus arunc acest ou, așa mare să-mi crească cânepa!", iar oul spart pe țărână era îngropat, ca să fie îngropate toate relele casei. După semănat, copiii păzeau cânepa de păsări, până la prima ploaie, ca să intre sămânța mai bine în pământ. Apoi, o sută de zile n-ai treaba ei, nu trebuie săpată și, prin desime și înălțime, ea sufocă buruienile, frunza ce se scutură hrănește pământul, nu este nevoie de îngrășăminte chimice și stimulenți, care se folosesc astăzi atât de mult în toate culturile. Ea are și rol insecticid, gândacii de Colorado și mulți alți dăunători nu se apropie de grădina în care este cânepă.
Atac la cancer!
- Se vorbește mult și despre proprietățile medicale ale cânepei...
- Regretatul domn Ștefan Manea, de la Hofigal, a făcut mai multe studii asupra acestei plante. A primit mai multe medalii de aur la Geneva pentru tratarea cancerului cu produse obținute din cânepă. Vreau să mai menționez și preocuparea altor specialiști români legată de beneficiile cânepei: Virginia Faur, de la Lugoj, în cartea "Un brevet de viață lungă" are un capitol "Cânepa românească nu este drog. Este o plantă-miracol". La "Casa Bio" din Cluj, doamna Alina Varadi a publicat cartea "Sănătate multă într-un miez de cânepă", în care face mențiunea că într-un top al primelor zece alimente sănătoase, cânepa este pe locul 2, după produsele apicole.
În ultima vreme, tot mai multe studii străine au scos în evidență efectul anticancerigen al preparatelor din cânepă. Specialiștii afirmă că uleiul de cânepă vindecă în 14 zile cancerul de piele. Efecte reale s-au văzut și în tratarea bolii Alzheimer și în Parkinson. Dar cânepa mai are și alte proprietăți. Puțini știu că 1 ha de cânepă echivalează cu 3,5 ha de pădure, în ceea ce privește consumul de bioxid de carbon și creșterea concentrației de oxigen în aer. Puzderia provenită din melițarea cânepei se poate folosi drept combustibil. Aceeași puzderie folosită ca așternut pentru cai este cel mai productiv compost, ce nu trebuie sterilizat, pentru ciupercării. Japonezii cultivă cânepă ca să reducă nivelul radiațiilor și să ozoneze aerul. Prin vibrațiile ei, frunza de cânepă reduce radiațiile. Italienii o cultivă ca să-și detoxifice pământul. Dacă "Ministerul acesta al bolii", că nu pot să-l numesc al sănătății, ar face un studiu serios, așa cum a fost celebrul Studiu China, realizat în America, ar vedea ce se întâmplă cu sănătatea oamenilor din zonele radioactive ale Ardealului și nu s-ar opune cultivării cânepei. Așadar, avem interzis la cânepă, dar permis la alcool și tutun!
Păpușa de cânepă
- Ce speranțe aveți de azi înainte? Ce alte activități credeți că ar fi necesare pentru promovarea cânepei?
- Eu n-am putere de decizie. Tot ce-am făcut a fost pentru și din sufletul meu, așa am simțit, am vrut ca oamenii să fie conștienți de valoarea adevărată a acestei plante, am vrut și vreau să țin treaz interesul pentru cunoașterea ei. Cânepa a fost scoasă și din manualele școlare. Dar eu mă duc în școli și fac "Păpușa de cânepă", împreună cu copiii, pornind de la un băț de cânepă, și așa ajung să le spun povestea cânepei și să le prezint nenumăratele ei proprietăți. În fiecare joi, de aproape 25 de ani, am organizat la Timișoara șezători. Atâtea lucruri am aflat! O Românie profundă stă ascunsă în vârful acului! Tot la Timișoara am adunat piese foarte valoroase în "Muzeul cânepei", inaugurat în 2017, în prezența Mitropolitului Banatului, părintele Ioan Selejan. În satul meu, Gâlgăul Almașului, jud. Sălaj, am organizat prima ediție a sărbătorii "Ziua Cânepei", sărbătoare care a adunat participanți interesați să refacem "Satul de cânepă". N-am primit sprijinul autorităților locale, de aceea, edițiile a doua și a treia le-am organizat împreună cu Grădina Botanică din Jibou. Anul acesta, în perioada 27-29 iulie, va fi FESTIVALUL INULUI ȘI CÂNEPEI la Cluj, organizat împreună cu "Asociația Muzeală Poarta de sub Feleac", a familiei Gheorghe Căpușan și cu "Asociația Satul Brâncovenesc" din Ilfov. În toamnă, vom relua evenimentul sub patronajul Academiei de Știinte Agricole și Silvice, sub denumirea de FESTIVALUL TRADIȚIILOR ȘI IDENTITĂȚII NOASTRE, iar anul viitor vom merge la Iași și la Timișoara. Cu acest prilej, vă invit să veniți alături de noi pe DRUMUL INULUI ȘI CÂNEPEI. La aceste acțiuni au loc simpozioane științifice, ateliere și demonstrații practice, concerte, expoziții de produse populare tradiționale. Simpozionul de anul acesta de la Cluj, cu titlul "Cânepa - tradiție, confort, hrană, sănătate", ar trebui să fie ca un manifest, pentru că trebuie să schimbăm legea în favoarea culturii de cânepă și în sistem gospodăresc, pentru a putea crea asociații și ateliere în mediul rural. Cultura și prelucrarea cânepei în sistem gospodăresc ar fi o alternativă pentru oamenii care doresc să trăiască și să munceasă la țară, beneficiind de o materie primă deosebită pentru construcții de case naturale, pentru hrană și sănătate. Și va trebui să pornim de la schimbarea denumirii în documentele oficiale, și anume, să se folosească denumirea de cânepă și nu de cannabis sau plantă psihotropă și halucinogenă, care poate crea confuzii, iar pământul să fie numit PĂMÂNT, nu exploatație agricolă... A dispărut și cuvântul ȚĂRAN din legislația românească, în care nu este reglementată nici meseria de "meșter popular". Ehei, sunt multe încă, până când o să ne putem întoarce la ce-am pierdut din ignoranță, rea voință și lipsă de patriotism.