Balada unei maimuțici

Mulți dintre cititorii re­vistei noastre scriu povești minunate despre câte un animal îndrăgit. Am și eu o poveste, care este însă ceva mai aparte, din pricina per­so­najului ei: o maimuțică de ta­lie mică, din specia cappucci­nilor. O am de doisprezece ani și tot de atunci îmi umple viața cu drăgălășenia și năz­drăvaniile ei. Dacă apreciați că povestea noastră trezește bucurie în sufletul iubitorilor de animale, aș fi fericită s-o publicați.

De zece ani și mai bine
Am alăturea de mine,
Adus din Insulele Canare,
Un cappuccin fără asemăna­re!
De talia unei pisici,
Cu ochii ca doi licurici,
Are și două cornițe pe cap,
Iar blana e de culoarea maro-roșcat.

Viața mea am pus-o-n cui
Însușindu-mi-o pe a lui,
O schimbare de decor,
(Dar nu-n același dormitor)
În schimb, avem program exact
Și excepții nu se fac.
Să vi-l derulăm și vouă:
Ne sculăm la ora nouă,
Ne luăm micul dejun,
Eu mai nimic, el ce-i mai bun.
Numai fructe tropicale,
Multe alte trufandale...
Până-i fac curat în cușcă,
Se mai joacă, mă mai mușcă,
Sare iute pe balcon
Să-l salute pe nea Ion,
Cu copiii cochetează,
Scoate triluri, îi distrează,
Când trec în bucătărie,
El vrea ajutor să-mi fie,
Mă imită-n tot ce fac,
Dacă-l cert stă supărat,
Scrie, mătură și spală,
Seara-i frânt de oboseală,
La programele TV,
El salută fetele,
Cu un gest parcă anume:
Vă iubesc pe toate, spune.

La ora șase după-masă
Trebuie să fiu în casă
Nu contează, am chef, n-am,
Intru iarăși în program:
Pregătesc un bebeluș -
Baie, cină și culcuș
Și - într-o liniște deplină,
Nu mișcare, nu lumină,
Telefonul nu mai sună,
Noi ne spunem "Noapte bu­nă!".

Dar la tot ce mă implic,
Nu l-aș da pentru nimic!!!
El mi-aduce alinarea,
Îmi alungă supărarea,
Îmi păstrează calmul firii,
Și tonusul fericirii!!!

SILVIA R. - Timișoara