TALASOTERAPIA

Gilda Fildan
- Soarele, apa sărată, vântul, algele și nămolul: am enumerat principalele ingrediente ale acestei cure speciale. Un sejur la mare odihnește mintea și întărește sistemul imunitar -

Afrodita, zeița născută dintr-o scoică, era de o frumusețe orbitoare. Când a ieșit din valuri, bărbații nu-și puteau lua privirile de la ea. Secretul acestei frumuseți divine? Probabil că algele, nămolul, apa mării și aerul sărat! Astăzi îi urmează exemplul Ca­therine Deneuve, Sharon Stone și alte ve­de­te care vor să-și păstreze înfăți­șarea seducătoare. În "L'Amour a la mer", un film francez realizat în 1963, perso­najul interpretat de Romy Schnei­der spera să-și re­câș­tige silueta suplă și vitalitatea cu aju­torul unei cure marine. În anii '60, talasoterapia (denumită astfel după cuvântul grecesc "thalassa", care înseamnă "mare"), a luat un avânt deosebit, în special în Franța. Dincolo de efectul de înfru­musețare, această metodă atestată medical produce ame­liorări semnificative în reumatism, dureri de spate și articulații, boli gi­necologice, astm, probleme derma­tologice și afecțiuni psihoso­matice. Și frumoasele Hollywoodului apelează cu încredere la produ­sele marine: acolo sunt la modă preparatele cu extracte din alge. De pildă, Heidi Klum înghite zilnic capsule cu asta­xan­thin, o substanță ob­ținută din alge, ce oferă protecție împotriva radiațiilor solare și susține activitatea celulelor. Victoria Beckham preferă capsulele cu iarbă de mare, despre care se spune că ar accelera arderea grăsimilor.
Talasoterapia se folosește de acțiunea mai multor factori: apa sărată a mării, efectul tera­peutic al aerului, vântul, intensitatea razelor ul­tra­violete, nămolul și algele. De aceea, o ase­menea cură nu poate da rezultate decât în ime­diata vecinătate a mării. "Nimic nu poate înlocui climatul marin, respectiv stimulii climatici foarte puternici: soarele, vântul și apa, care au un efect curativ extrem de important", afirmă specialiștii francezi de la Institutul de medicină marină. În 1793, a luat ființă cea dintâi stațiune balneară maritimă. Doctorii erau convinși deja la acea dată de faptul că marea poate avea o influență benefică asupra sănătății pacienților. Opinia lor se întemeia pe constatarea că locuitorii de pe litoral aveau mai rar de luptat cu infecțiile. Dar încă din antichitate, grecii și egiptenii cunoșteau puterea tămăduitoare a apei de mare. Dra­ma­turgul grec Euripide a remarcat: "Marea spală tot ce e rău". Medicii sunt de acord, iar în pre­zent pot explica și cum anume se petrec aceste procese.
Apa mării conține o serie de oli­go­elemente valoroase, de exemplu fier, iod și mangan, ca și minerale, printre care se numără sodiul, magneziul, potasiul și stronțiul. Magneziul blochează pro­ducția de factori inflamatori, seleniul mărește rezistența tegumentelor la stre­sul oxi­dativ, distrugător pentru celule, iar stronțiul calmează iritațiile pielii, care provoacă senzații de arsură ori mân­cărime. Deoarece concentrația sării în apa de mare o depășește pe cea din sângele uman - organismul asimilează cu ușurință sub­stanțele existente în ea, fie prin piele, fie pe căile respi­ratorii.
Compoziția chimică specifică a apei ame­liorează, în primul rând, simptomele tipice ale unor afecțiuni cutanate ca neurodermita sau psoriazisul, inflamația și mâncărimile. Apa de mare îndepărtează enzimele care întrețin infla­mația la nivelul tegumentelor. Aerosolii marini se depun pe piele. După plimbări lungi la malul mării, pe nisipul umezit de apa retrasă în reflux, precum și după băi făcute di­rect în mare sau într-o cadă um­plută cu apă de mare, există mai mult de trei grame de sare pe un me­tru pătrat. Aerosolii marini umidifică pielea, având o acțiune antiseptică, antiinflamatorie și exfo­liantă.
Și aerul din proximitatea mării este unul special. Specialiștii explică: "Aici avem un mediu aproape cu totul lipsit de ger­meni și de polen. Alergicii pot respira în sfârșit liber. Pe lângă aceasta, aerul se comportă ca un uriaș inhalator natural. Când bate vântul, el încarcă aerul cu sare marină. Prin in­spirație, aerosolii marini se depun pe căile respi­ratorii și le eliberează, desprinzând și eliminând mucu­sul".
Salinitatea aerului depinde de înălțimea valu­rilor și de viteza vântului. În general, con­cen­trația sării este maximă în zona unde valurile se rostogolesc și se sparg de țărm. De aceea este important să vă plim­bați acolo, nu numai pe faleză.
Specialistul ger­man în talasoterapie, dr. Ste­fan Hummel, a înche­iat, de curând, un stu­diu pilot despre prac­­ticarea proce­du­rilor Kneipp la Marea Bal­tică. În cursul se­zo­nului rece, de la finele lunii octombrie până la începutul lui mai, medicul s-a de­plasat de două ori pe săp­tămână la Ma­rea Bal­tică, luând cu sine câțiva pacienți sufe­rinzi de hipertensiune, astm și afecțiuni psi­hosomatice. După o fază de încălzire la mal, participanții la studiu și-au făcut curaj și s-au cufundat până la gât în apa rece ca gheața, timp de zece secunde. Apoi au suflat cu forță într-un mic tub atașat la un aparat care trebuia să le măsoare diverse valori. De ce? Dr. Hummel: "Stimulul rece al apei cu o tempe­ratură sub zece grade deschide vasele de sânge și activează circulația. După baie, s-a înregistrat la astmatici o scădere vizibilă a valorii ce indică nivelul inflamației și, în afară de aceasta, la toți subiecții s-a constatat o creștere consistentă a endorfinelor, substanțe care gene­rează în psi­hicul uman starea de fericire".
Alături de alte proceduri, ca inhalațiile, antre­namentul muscular și exercițiile de respirație, medicul utilizează în tratamentul său și așa-numitul antrenament de teren: mersul de voie, nordic walking sau plimbările în pas alert prin pădurea învecinată, unde acțiunea terapeutică a sării aflate în suspensie în aer se conjugă cu aceea a climatului specific al pădurii. Pe această temă se află în desfășurare, în momentul de față, un proiect de cercetare al Universității Rostock.
Când un turist venit dintr-un mare oraș merge să se plimbe pe malul mării în insula Sylt, el simte nevoia să-și pună imediat ochelarii de soare. Motivul: la mare, lumina este deosebit de intensă. Doctorița Hanka Lantzsch spune: "Aici avem un aer extrem de curat, razele soarelui nu întâlnesc nicio particulă de negru de fum, care să le întunece. Iar nisipul este foarte deschis la culoare și reflectă puternic lumina". Ea atrage atenția asupra unei particularități a clinicii Askle­pios: "Suntem singura clinică aflată în posesia unei locații amenajate special pentru expunerea controlată la soare. Aceasta este des­chisă pentru toată perioada verii, începând din luna mai, iar accesul bolnavilor se face numai pe baza unui permis eliberat de medic. Există sec­țiuni separate pentru bărbați și femei, unde pa­cienții stau întinși în niște cavități umplute cu nisip fin, se relaxează ascultând zgomotul mo­noton al valurilor și, la intervale regulate, se întorc de pe spate pe burtă și de pe o latură pe alta, pentru a beneficia la ma­ximum de acțiunea terapeutică a soarelui. Efectul este enorm. După o cură de re­cuperare de trei săptămâni, cei mai mulți dintre bolnavi pot renunța la cremele cu cortizon".
Marea ajută la alinarea suferințelor, dar o atenție din ce în ce mai mare trebuie acor­dată și prevenției. Specialiștii bal­neo­logi au observat că după un sejur la mare, oamenii pleacă acasă revigorați și ener­gizați. Cei ce petrec trei săptămâni pe litoral scapă de stres și își întăresc siste­mul imunitar. Expu­nerea repetată la sti­muli reci, prin băile în mare și prezența vântului, învață din nou corpul, lenevit de obișnuința de a se afla permanent în am­bianțe încăl­zite artificial, să-și regleze sin­gur echilibrul termic. În consecință, el va fi mai puțin vulnerabil la infecții.

Imaginați-vă că sunteți pe malul mării!

Deosebit de interesant este faptul revelat de un studiu recent: potrivit autorilor săi, e su­ficient să ne imaginăm stând pe malul mării, pentru ca această vizualizare să exercite o ase­menea in­fluență pozitivă asupra psihicului nos­tru, încât să suportăm mult mai ușor un tratament dureros. Un grup de cercetători de la Univer­sitatea Witten/Herdecke a studiat modul cum sonori­tățile produse de freamătul valurilor acțio­nează asupra pacienților de la un cabinet sto­matologic. Rezultatul: cei ce au ascultat zgomo­tele mării au fost tot timpul mai liniștiți, au simțit mai puțină durere și frică. Efectul de calmare s-a amplificat atunci când, odată cu sunetul, li s-au oferit și imagini video înregistrate la țărmul mării. Lucru absolut firesc, deoarece marea ne creează un sentiment de libertate și detașare, pe care ritmul traiului nostru cotidian îl sufocă adesea. Spectrul undelor luminoase co­respun­zătoare nuanțelor de albas­tru, verde și turcoaz ale apei mării are o acțiune relaxantă și destresantă, sunetul valurilor pro­duce un efect similar cu al unor piese de muzică barocă, iar ritmul lui constant induce calmul.
În același timp însă, marea inspiră și poftă de mișcare, ajutându-ne astfel să ne antrenăm corpul, fie aruncându-ne în valuri, fie doar opunând rezistență la presiunea apei care vine spre noi cu putere. De mare folos este să mergem, în pas vioi și cu o îmbrăcăminte cât mai sumară, pe fâșia de nisip umezită mereu de apa mării: în timpul acestui exercițiu de rezistență, efortul depus și stimulii reci măresc volumul respirator.
Prin măsurători efectuate asupra frecvenței bătăilor inimii, specialiștii germani au desco­perit că plimbările la malul mării activează cir­culația și îmbunătățesc condiția fizică. Ei au testat un număr de persoane care și-au petrecut concediul pe insula Sylt, la începutul și la sfârșitul sejurului lor - și au fost surprinși să constate că, după cele trei săptămâni pe litoral, ergometrul indica o creștere evidentă a forței fizice. Deși participanții la test nu practicaseră niciun sport, ci făcuseră "doar" plimbări la țărmul mării, pe nisip și înfruntând vântul.
Dar o vacanță pe țărmul mării mai produce un efect colateral absolut mi­nunat: "Marea ne face fericiți. Spațiile largi, vântul, nisipul moale sub tălpi - toate acestea sunt bune pentru suflet".
Cât de bune pot fi, asta o știu mai ales puținii oameni care au avut cu­rajul să-și înjghebeze case înălțate pe piloni de lemn, ca măsură de siguranță contra inundațiilor, pe micuțele insule aluvionare formate în largul mării. Posesoarea unei asemenea locuințe a fost întrebată de un reporter dacă nu se simte uneori foarte singură trăind acolo, în­con­jurată de apele care o găzduiesc, dar o și amenință cu furia lor imprevizibilă. Mirată, femeia a răspuns: "Cred că orășenii ar trebui să se simtă singuri. Noi avem marea".


Terapia marină - o combinație care alină suferințele articulațiilor, ale căilor respiratorii și pielii

Soarele - La mare, lumina este deosebit de intensă. Ea îmbunătățește starea de spirit a pacienților cu afec­ți­uni psihosomatice și acționează benefic în neurodermită.
Sarea - Prezentă atât în apă, cât și în aer, eliberează căile respiratorii, îndepărtează din piele enzimele care favorizează inflamația și are un efect exfoliant.
Algele - Sunt bogate în vitamine, aminoacizi și oligoelemente. Unele consolidează sistemul imunitar și încetinesc procesul de îmbătrânire.
Nămolul - Compus din argilă și acid silicic, el activează microcirculația, accelerează metabolismul și decontractează musculatura.