TIA ȘERBĂNESCU: "Ne îndreptăm spre o deșertificare a vieții noastre politice"

ANALIZA POLITICĂ A LUNII IUNIE

"Justiția, pusă sub control politic"

- După o perioadă de oarecare acalmie, luna Iunie a fost una a marilor condamnări penale. Cea mai importantă sub raport politic este con­dam­narea, într-o primă instanță, la trei ani și ju­mătate de închisoare cu executare, a lui Liviu Drag­nea, liderul PSD, președinte al Camerei Depu­taților și premier de facto. Dar nu sunt ne­gli­jabile nici pedepsele pronunțate de instanțe în cazurile Elena Udrea (fost ministru al Dezvol­tării), Alina Bica (fost procuror șef la DIICOT - parchetul antimafia) și Constantin Niță (fost ministru al Energiei). Credeți că ele sunt expresia unui angajament anticorupție hotărât al Justiției, sau e mai degrabă rodul unei înfruntări între tabere, inclusiv în Justiție?

- Justiția nu e un monolit. E prea posibil să fie și tabere antagonice în ea. Își are și ea, ca toate pu­terile în stat, partea ei de corupție, partea ei de in­com­pe­tență... Am mai vorbit despre asta. E posibil ca unii din­tre magistrați să se fi speriat, iar alții să se fi înver­șunat, după ultimele amenințări la adresa lor, făcute de liderii PSD. Ca atare, unii dau achitări pe bandă rulantă, alții și-au văzut mai departe de treabă și au condamnat ce era de condamnat. Sigur că cel mai mare impact politic îl are condamnarea lui Liviu Drag­nea. Cântărește cu atât mai greu cu cât este a do­ua condamnare penală, după aceea privind fraudarea votului, iar de această dată, este și cu executare. Acest al doilea dosar aflat pe nu­me­le lui Dragnea privește an­gajarea fictivă la "Au­to­ritatea Pentru Protecția Copilului" Teleorman, a două secretare care lucrau, în fapt, la PSD. Bine­în­țeles că Dragnea s-a apărat, spunând că e vânat politic. Toți ai lui l-au susținut, spunând că e un dosar forțat și, de fapt, o bagatelă. Și asta, pentru că în concepția PSD, abuzurile sunt la ordinea zilei și toate par mărunte. La urma urmei, ce mare brânză e să angajezi fictiv niște persoane? Păi, Viorica Dăncilă nu e angajată fictiv ca premier, funcția sa exercitând-o Dragnea? Dragnea nu e an­gajat fictiv ca șef al Camerei Deputaților, funcție pen­tru care ia leafă fără să calce pe la Parlament, ședin­țele fiind conduse de vicepreședinți? Nu sunt angajați fictiv pe post de consuli, exact în această perioadă, tot felul de fii și fiice ale unor politicieni din PSD și ALDE? Ba, aș zice că și angajarea gu­vernului de a res­pecta propriul program de gu­ver­nare este una fictivă, pentru că până acum n-a rea­lizat nimic din ce scrie în el. Las că a făcut mult din ce n-a promis, anume, să pună sub control politic Justiția.

"Statul paralel sunt cei care nu sunt cu PSD"

- PSD reclamă un abuz al Justiției, în cazul lui Drag­nea. De altfel, tema "abuzurilor" a fost și pre­text pentru un miting de proporții organizat de PSD în București.

- Probabil că Liviu Dragnea spera să influ­en­țeze Justiția, arătându-și mușchii în Piața Victoriei, cu ajutorul a vreo două sute de mii de oameni, aduși din toată țara, numai el știe cum, cu bani, cu pro­misiuni, cu mâncare la pachet... Vă dați seama cât a costat! De remarcat autoironia: toți manifes­tan­ții erau îmbrăcați în alb - culoarea purității. Puteau să aibă doar gulerele albe, că înțelegeam aluzia. Mitingul a fost pe cât de bine organizat militărește, pe grupe, cu șefi și stea­guri, sloganuri și autocare, pe atât de fără efect. Dis­cur­surile au fost ușor penibile, iar participanții - plic­tisiți de moarte, fapt pentru care au și plecat înainte ca manifestația să se termine apoteotic, cu o mare de lumini de la telefoane, după stilul copiat de la miș­carea #rezist.
Apropo de discursuri, Gabriela Firea, primar ge­neral al Capitalei, spunea: "Suntem aici să ne apărăm libertatea", Călin Popescu Tăriceanu, pre­ședintele Senatului, zicea: "Simt că adie un vânt de libertate", iar Liviu Dragnea a promis: "Va veni și ziua liber­tății!". Te și întrebi: oamenii ăștia nu sunt liberi? Noi bănuiam că nu, dar chiar să o spună așa, în gura ma­re?... Deci, șefii Parlamentului și pri­marul Capi­talei se plâng că nu sunt liberi, în vreme ce ocupă Piața din fața guvernului. Suntem în plin absurd. Ei bine, și cu toată acceastă demonstrație de forță, PSD n-a reușit să impresioneze Înalta Curte de Casație și Justiție, un­de Dragnea a fost con­damnat din nou. Văzând aceas­ta, Dragnea a amenințat că va trece legile Justiției prin ordonanțe de urgență. Din nefericire pen­tru armonia din coa­liția guvernamentală, partenerul Tări­ceanu s-a opus și s-a revenit la calea parla­men­tară. Dragnea s-a plâns că este victima "statului pa­ra­lel", finanțat și susținut de SUA și UE, pe care a pro­mis că îl va distruge. Vă dați seama până unde s-a ajuns? Cum mai iese în lume omul ăsta, după o ase­me­nea afirmație? În altă ordine de idei, din toate ac­țiunile sale, Dragnea ne dovedește că "statul pa­ralel" sunt toți cei care nu sunt cu PSD. Toți cei care nu răspund la ordinele sale și respectă legea sunt "statul paralel". Când Dragnea va reuși să pu­nă mâna și pe restul instituțiilor pe care acum nu le contro­lează, adică vreo 5%, atunci nu va mai exista stat paralel.

"Dragnea și ai lui sfidează UE și SUA, ceea ce ne-ar putea costa pe toți"

- Pentru a termina odată cu dosarele penale în rândurile lor, PSD și ALDE îl somează pe pre­șe­din­tele Klaus Iohannis să o revoce pe Codruța Ko­vesi din funcția de procuror șef al DNA, în vir­tutea unei decizii a Curții Constituționale. Dar pre­șe­dintele nu se grăbește, motivând că încă studiază motivarea de­ciziei, pentru a o înțelege. Cât mai poate dura acest joc al așteptării?

- Amânarea unei decizii a președintelui Io­hannis este justificată, având în vedere că docu­mentul are 133 de pagini și e plin de contradicții și enormități! Probabil că judecătorii au scris atât de mult, încercând să se dumirească cam ce vor să argumenteze. Și-au zis: mai scriem și poate aflăm ce vrem să demons­trăm. Pentru moment, am reținut că documentul prevede o ciudățenie neconstitu­țio­nală: că preșe­din­tele este obligat să semneze ce vrea ministrul Justiției. Judecătorii CCR au argu­mentat că în lege scrie că președintele revocă la propunerea ministrului, deci ce propune ministrul e obligat să execute președintele. Nu le-a trecut prin cap adevărul, că o propunere de asta e propunere și nu o decizie, pentru că poate fi aprobată sau res­pinsă. Oricum, în lege nu e nici un termen în care președintele să facă un act în baza unei decizii a CCR. Așa că Iohannis mai are mult timp de citit, poate să citească motivarea CCR până la sfârșitul mandatului său și PSD tot nu are motiv legal să-l suspende din funcție. Dacă nu cumva se schimbă la foc automat și legea asta, așa cum se întâmplă cu Codul Penal și Codul de Procedură Penală.

"Modificările la legile penale îi îngrijorează și pe partenerii externi ai României"

- Apropo, Parlamentul, sub dominația exer­citată autoritar de alianța PSD-ALDE, secondată de UDMR, este aproape de finalizarea modifi­că­rilor la legile Justiției - mai numeroase și mai grave decât OUG 13, care a scos în stradă sute de mii de români.

- Modificările la legile penale nu ne îngri­jo­rează numai pe noi, ci și pe unii dintre partenerii externi ai României. Ambasadele a 12 state din UE și din afara UE au semnat un comunicat comun, în care atrag atenția asupra faptului că relațiile cu Ro­mâ­nia ar putea fi afectate dacă lupta anticorupție este stopată sau stânjenită de schimbările legisla­tive. Care a fost răspunsul coaliției guvernamen­tale? Tăriceanu, al doilea om în stat, Dragnea, al treilea om în stat, și Dăn­­cilă, al patrulea om în stat - că-ți vine și să râzi când pomenești ordinea asta, cu aceste nume - au re­fuzat să meargă la recepția de Ziua SUA. Adică, vezi bine, le-au dat ei o palmă SUA, ca să vadă cu cine se pun. Și această reacție de capră râioasă cu coa­da pe sus a pus-o la cale Drag­nea, care nu demult plă­tea bani grei ca să poa­tă da mâna cu Trump, peste o masă, la un mic dejun. Același Dragnea care pro­mi­tea să cumpere nu știu cât armament de la SUA, în ideea că va cum­păra totodată bunăvoința și tăcerea adminis­tra­ției de la Casa Albă. A înțeles probabil, în­tr-un târ­ziu, că pentru SUA, slujba-i slujbă, drujba-i drujbă, că face afaceri cu plăcere, dar nu te iartă când calci pe bec. Comportamentul liderilor PSD și ALDE ne pla­sează ușor, ușor, între țările indezirabile și ar pu­­tea să ne coste pe toți, nu doar pe Tăriceanu și Drag­­nea.

"Puterea uită că fără fondurile și sprijinul UE, România nu poate spera la dezvoltare"

- Amenințările Occidentului nu mai au efect. Unele dintre modificările legislative cele mai controversate au fost operate chiar în ziua în care se afla la București Wess Mitchell, adjunctul secre­tarului de stat american pentru Europa si Eurasia, constituindu-se astfel într-o declarație fără echivoc: "Nu ne pasă!". Pe de altă parte, Opoziția parlamen­tară e neputincioasă. Moțiunea de cenzură asupra guvernului Dăncilă, inițiată de PNL, a fost respinsă fără efort. Cum pot fi opriți oamenii ăștia?

- Puterea nu doar că ignoră avertismentele Oc­cidentului, dar are și o atitudine ostilă față de Comisia Europeană, față de ambasadele statelor UE și SUA. O atitudine cu atât mai nepotrivită, cu cât anul viitor vom deține președinția Consiliului UE. Cu o poziție de-a curmezișul și cu un guvern condus mai departe de Dăncilă, din care fac parte specimene care îi sea­mănă, ne vom face de râs o dată în plus. Ne-am su­părat când ni s-a spus că UE va fi cu două viteze, de parcă noi am fi fost în aceeași viteză cu Germania, Franța și Marea Britanie. Ce să mai zicem acum că suntem scoși din viteză și amenințăm să dăm în mar­șarier? Puterea uită sau neglijează că fără fondurile și sprijinul UE, România nu poate spera la dezvoltare. Ignoră că parteneriatul cu SUA, care ne conferă securitate externă, ne obligă la o anumită conduită. Pe de altă parte, nu doar Occidentul îi lasă reci pe liderii PSD-ALDE, ci și protestele societății civile, care au reînceput. Ei îi numesc pe manifestanți fasciști și șobolani. Iliescu vedea legionari în Piața Uni­versității, Tă­riceanu vede fasciști în Piața Victo­riei. Iată o fru­moasă continuitate peste timp. Cât des­pre Opoziție, aceasta și-a făcut datoria, a depus o mo­țiune de cen­zură, deși știa că nu sunt șanse să treacă. A fost totuși un avertisment necesar, mai ales că a pre­supus o ana­liză serioasă a guvernării. Moțiu­nea a fost fă­cută de această dată foarte bine, cu date exacte și so­bră, fără glumițe și sloganuri. La cifrele și intero­ga­țiile con­ținute în moțiune, premierul Viorica Dăn­cilă a răspuns că "majorările de prețuri au scăzut", că "inflația este pur statistică" și că "România este tigrul Europei la ca­pitolul creștere economică". Deci, a în­că­lecat ea tigrul și i-a oferit coanei Europa un număr de dresură pe cinste. În final, pe un ton patetic, atât cât îi permite figura ei comică, Viorica Dăncilă s-a în­trebat: "Dacă voi pleca, ce se vor face cetățenii Româ­niei?". Rămâi mut. Bi­­neînțeles că moțiunea a căzut. Cu sprijinul UDMR, care a făcut obișnuitul joc opor­tunist și s-au dat cu Puterea, deși votul UDMR tot nu conta.
Una peste alta, coaliția de la guvernare pare de neoprit. Și se radicalizează tot mai mult. Devine tot mai autoritară. Ceea ce provoacă reacții radicale și din partea Opoziției, a societății civile și, previzibil, din partea Occidentului. Toate acestea indică primejdia unei deșertificări a vieții noastre politice, în care nu vor mai crește decât scaieți, ciulini și alte plante nero­di­toa­re și în care nu va mai exista încredere și speranță.