Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Doina Jela, "Efectul fluturelui", roman, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 416 p.

Doina Jela a publicat excelente volume de reconstituire documentară a crimelor co­mu­nis­mului românesc, în care dovedea nu doar pa­siu­nea și acribia cercetătorului, ci și înzestrări de povestitor care te ia cu el în anii de teroare, mar­tor la suferințele unor nevinovați și la cruzimile torționarilor. Apoi, în 2015, și-a pus la încercare și talentul de ficționar, în romanul "Vila Mar­ga­reta". Editoare cu state îndelungate, tra­du­că­toare, jurnalistă, cititoare împătimită, s-a încu­metat cu succes pe teritoriul literaturii moderne, creând o lume vie, verosimilă, cu personaje, sce­ne și dialoguri emoționante. Dar ei se pare că îi plac provocările dificile. Așa că s-a lansat acum într-o întreprindere narativă în care să-și îm­ple­tească abilitățile de documentarist-detectiv cu cele de romancier pe o temă controversată. E vor­ba despre opțiunile ideologice ale românilor din anii '30-'40, despre politica de stat de atunci, despre fapte atestate și consecințele lor, văzute din perspectiva a trei generații: cei care le-au trăit, copiii lor crescuți în comunism și tinerii de azi. Scenariul romanului e complicat în așa fel încât să ilustreze relativitatea "adevărului isto­ric", reversibilitatea acestuia de la o epocă la alta, modul cum, în timp, "faptele sunt ajunse din ur­mă de semnificația lor". Reprezentantele celor trei generații au profesii asemănătoare - sunt so­ciologi - istorici - antropologi, ceea ce îi slujește au­toarei pentru a pune pe scheletul epic o mulți­me de documente reale din arhive și bibliografii, ast­fel încât romanul ia ade­sea turnura unor dez­bateri. Pentru a nu părăsi aria romanescă în favoa­rea documentarului, Doi­na Jela introduce o sen­si­bilă poveste de dragoste și întreține curiozitatea ci­titorului cu două mistere bine potențate, limpezite (parțial) abia la sfârșit. Pi­lonii structurii epice sunt lungile dialoguri-con­fesii dintre două foste colege de cancelarie din perioa­da de stagiatură la țară, Maria Stamatoiu și na­ra­toarea numită chiar Doina Jela (ca și în "Vila Mar­gareta", de unde sunt preluate și alte per­sonaje). Monologurile Mariei, cu multe ra­mi­ficații și istorii secundare, o au în centru pe ma­ma ei nonagenară, Alexandrina Pantazopol, de­ve­nită în anii noștri o celebritate, ca unică su­praviețuitoare a școlii lui Dimitrie Gusti, Socio­logia militans. Arestată în 1941, împreună cu sora ei, Tatiana (personaj dispărut, căruia i se poartă un cult atât în familie cât și în mediul extremiștilor naționaliști), reînchisă de comuniști în 1951, apoi în 1958, împreună cu alți colabo­ratori ai echipelor gustiene, d-na Pantazopol e o figură puternică. În 1959 o naște în închisoare pe Maria, care nu va afla decât târziu că mama și mă­tușa ei n-au fost legionare, ba mai mult, Ta­tia­na a salvat evrei în timpul pogromului din Basarabia și Bucovina. De biografiile surorilor Pantazopol și de intersectările bănuite ale echi­pelor de monografiști cu mediul politic viciat de extremisme și crime se ocupă, pentru teza ei de doc­torat, și tânăra Larisa Vartolomei, care pri­vește trecutul dinspre azi, cu metode și idei de­prin­se la mari universități occidentale. Ea crede că istoria poate fi scrisă ca "efect al fluturelui", cu multă aproximație și incertitudine, fiindcă "ade­vărul" se schimbă în funcție de aerul tim­pului, până și în amintirile martorilor. De aceea, tot ce crede Larisa că poate face e "o antro­po­lo­gie a memoriei", felul cum se reconstruiește tre­cutul. Spre deosebire de alt personaj, un scriitor care crede că "îndurăm istoria ca efect al flutu­relui, o cercetăm ca hobby sau pentru C.V. (...) dar de făcut e evident că o face Fluturele", Doina Jela pledează, prin discursul bătrânei Pantazopol, pentru implicare, pentru faptul că n-avem voie să închidem autoprotector ochii în fața ororii, atunci când se petrece lângă noi.