- Curtea Constituțională a surprins prin decizia care a tranșat disputa dintre Guvern și Președinție pe subiectul demiterii procurorului-șef al DNA, Codruța Kovesi, în favoarea Guvernului. Cât este de întemeiată această hotărâre, cum afectează ea echilibrul dintre puterile în Stat și ce drumuri deschide, având în vedere că deja a stârnit emoții și o dezbatere juridică fără finalitate până în acest moment?
- Decizia CCR nu este chiar surprinzătoare, având în vedere componența ei, în majoritate pesedistă. Din păcate, prin suprasolicitare, CCR a devenit, în ultima vreme, un factor decizional în probleme care de multe ori îi depășesc atribuțiile. A ajuns un fel de super-putere. Rolul ei este să verifice constituționalitatea unor legi, dacă este sesizată. Punct. Nu e chemată să dea dispoziții celor trei Puteri consacrate în statul de drept, executivă, legislativă și judecătorească. Acum, Curtea a fost sesizată de ministrul Justiției, Tudorel Toader, în privința unui conflict instituțional apărut între el și președintele statului în chestiunea revocării din funcție a șefei DNA, Codruța Kovesi. Iar Curtea a hotărât, cu un vot de 6 la 3, că președintele Klaus Iohannis ar fi trebuit să aprobe demiterea lui Kovesi, la cererea lui Toader. Întâi că nu există nici un conflict instituțional. Și ministrul Toader, și președintele Iohannis și-au exercitat atribuțiile. Primul a solicitat revocarea Codruței Kovesi din funcție, pentru că avea dreptul s-o facă, al doilea a refuzat cererea, pentru că avea dreptul s-o facă. În acest caz, CCR nu avea cum să constate un conflict, dar să zicem că l-a văzut ea acolo unde nu-i. Bun, aici se oprește treaba ei. Nu are voie să impună soluții. Totuși, l-a somat pe președinte să semneze decretul de revocare, ceea ce reprezintă un act de forță și de încălcare a spiritului Constituției și chiar a unor decizii date de însăși CCR. Curtea i-a negat astfel dreptul președintelui de a refuza revocarea unui procuror. Adică are dreptul să nu accepte numirea, dar nu are dreptul să respingă cererea de demitere a unui procuror?! Președintele statului, cel mai votat demnitar al țării, este pus în poziția de subaltern al ministrului, un ins numit, nu ales, și aflat, la rândul lui, la cheremul șefului de partid. Totodată, nici Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) nu mai are nici un rol în revocarea unui procuror-șef. Deci, reprezentanții breslei magistraților sunt dați deoparte. Și rămâne să decidă singur ministrul Justiției. Asta îi pune pe toți procurorii, cu toate dosarele pe care le instrumentează, sub controlul politic al ministrului și, prin urmare, al conducerii partidului de la guvernare. Ca pe vremea guvernului Adrian Năstase, când ministrul Justiției, Rodica Stănoiu, cerea "verde" de la partid pentru anumite dosare. Dar decizia CCR mai are și alte hibe. Una mare e aceea că unul dintre cei șase judecători care au dat-o, Petre Lăzăroiu, nu mai deține legal funcția de membru al CCR, el depășindu-și mandatul de 9 ani. O alta, de fond: CCR îi dă dreptate ministrului Toader, luând în discuție o singură obiecție a președintelui Iohannis, și anume, aceea că nu e oportună demiterea lui Kovesi. Or, președintele argumentase până acolo, în mod consistent, de ce nu este legală demiterea și adăugase la final că nu e nici oportună. La legalitate nu se referă deloc Curtea. E ca și cum dintr-o scrisoare ai citi numai PS-ul și ai răspunde pe seama lui.
- În aceste condiții, ce poate face președintele?
- Nu prea are de ales. Peste tot în lume deciziile Curții Constituționale sunt suverane. Dacă nu o pune în aplicare, poate să primească reproșuri și din partea Occidentului, care nu va înțelege situația, și poate fi și suspendat. Dacă o pune, își va dezamăgi propriul electorat și va comite un act nedrept și greu de consecințe în privința luptei anticorupție.
"Noua atitudine a reprezentantului SUA este în directă legătură cu inițiativa guvernului de a muta ambasada României la Ierusalim"
- Cum apreciați reacția Ambasadei SUA la București, vizavi de acest conflict? Atitudinea rezervată a ambasadorului american are legătură cu memorandumul guvernului referitor la mutarea Ambasadei României în Israel, de la Tel Aviv la Ierusalim?
- Nu puteam să nu observăm cu toții cum ambasadorul SUA, care susținea mereu lupta anticorupție, și care a făcut multe declarații în favoarea procurorului-șef al DNA, Codruța Kovesi, de această dată, a spus sec că e o problemă internă a României. De parcă până acum nu era tot la fel și de parcă asta l-ar fi oprit vreodată să-și exprime părerea. Desigur, poziția lui n-a scăpat nici arcului guvernamental și chibiților din presă, care au jubilat: "Americanii au lăsat-o din brațe pe Kovesi!". Bineînțeles că noua atitudine a reprezentantului SUA este în directă legătură cu inițiativa guvernului de a muta ambasada României la Ierusalim. O decizie hazardată și în răspărul recomandărilor Comisiei Europene, dar care slujește interesului SUA, care vor să determine cât mai multe state să le urmeze exemplul în privința mutării ambasadelor în Ierusalim, pentru o recunoaștere explicită a calității de capitală a statului Israel. Înțelegem că "America first" este comandamentul noii administrații americane, dar prin astfel de poziții se produc daune majore. Demiterea Codruței Kovesi va încununa un efort propagandistic de câțiva ani al PSD și al companionilor săi din politică, servicii secrete și presă, pentru decredibilizarea DNA și a luptei anticorupție. Au ajuns până acolo încât multă lume este convinsă că nici nu a fost o luptă împotriva corupției, ci o "vânătoare" contra unor îngerași nevinovați, chiar dacă îmbogățiți flagrant prin infracțiuni.
- Magistrații sunt influențați de această campanie?
- Vedeți bine că da. Au început să dea achitări în serie. Se gândesc, probabil, că n-are rost să se pună de-a curmezișul, că riscă să fie luați sub tăvălug. Doar că aceste achitări, date sub presiunea politicienilor și jurnaliștilor năimiți, par să confirme teza că DNA a făcut dosare proaste, că le-a făcut la comandă. Or atât mai lipsea, pentru succesul campaniei "nu avem corupți, ci dosare politice". Iată, Victor Ponta a fost achitat, Călin Popescu Tăriceanu a fost achitat... Un verdict în cazul lui Liviu Dragnea a fost amânat... Procesele unora ca Mazăre și Udrea s-au lungit până au fugit prin cele străinătățuri...
"Ludovic Orban, liderul PNL, nu reușește să se impună drept o prezență semnificativă în dezbaterile politice"
- Opoziția ce face în timpul ăsta?
- Opoziția nu prea are nici mijloace parlamentare, nici capacitate de acțiune. Voturile sale sunt insuficiente pentru a forța vreo inițiativă, iar vocile care vorbesc în numele ei nu sunt destul de puternice și convingătoare. Opoziția este confuză și trece de la tăcere adâncă la afirmații și acțiuni exagerate. De pildă, PNL anunță moțiune de cenzură, în condițiile în care e clar că nu va fi votată în Parlament. Pe de altă parte, dacă n-ar depune moțiune de cenzură, s-ar chema că asistă pasivă la derapajele PSD. Ludovic Orban, liderul PNL, nu reușește să se impună drept o prezență semnificativă în dezbaterile politice. De exemplu, se trezește să spună că trebuie să sărim cu parul pe PSD - o afirmație care nu are succes la un public sătul de atâția pari în politică. Pe urmă, strigă că decizia CCR e lovitură de stat. De câțiva ani, auzim numai despre lovituri de stat din toate părțile despre toate părțile. Nu te ia nimeni în serios dacă nu ai argumente și folosești clișee și enormități. Tot Ludovic Orban a acuzat-o pe prim-ministrul Viorica Dăncilă de înaltă trădare, când cu memorandumul pentru mutarea ambasadei din Israel. Or, să avem iertare, dar la Dăncilă nimic nu poate fi înalt, ci numai prăpădit și ridicol. Jucându-te cu astfel de expresii și acuzații tot timpul, le demonetizezi, nu te mai crede nimeni.
Mai mult efect au atitudinile lui Victor Ponta, un dizident din PSD, ca să zicem așa, un rival al lui Dragnea. Dacă spusele lui Orban cad pe alături, căci nu se prea susțin în realitate, atacurile lui Ponta țintesc la fix, pentru că sunt concrete, bazate pe lucruri știute despre Dragnea și PSD, din interior. De asemenea, Ponta a reușit să lase PSD fără majoritate în Camera Deputaților, pentru scurtă vreme, racolând câțiva parlamentari la noul său partid, Pro România. Las că Dragnea și-a refăcut imediat majoritatea, recrutând alți parlamentari, de la PMP-ul lui Traian Băsescu. De altfel, PMP riscă să se destrame cu totul până la alegeri, căci îi pleacă parlamentarii pe capete la alte formațiuni.
- Apropo de posibila dispariție a unora, cum mai stau partidele în sondaje?
- Ultimul sondaj apărut în Mai și făcut de CURS nu indică schimbări majore. PSD e pe la 39% și cred că, și dacă ne-ar călca în picioare zi de zi, nu ar scădea sub 30%, pentru că are un electorat încremenit în salarii de la buget, pensii speciale, ajutoare sociale și lozinci. Dacă s-ar face acum alegeri, tot PSD ar câștiga, alături de ALDE, care e cotat cu 8%, și cu redistribuiri obținând majoritatea în Parlament. PNL are abia 25%. USR a scăzut și el, la 6%. PMP e la 5%, dar e prea mult pentru prestația lui. Surpriza este că au intrat în marja de eroare partidele lui Ponta, Pro România, și Dacian Cioloș, Mișcarea România Împreună, care au câte 3%. Ascensiunea partidului lui Cioloș este cu atât mai stranie cu cât nu se remarcă prin nimic altceva decât prin cumințenie. Dacian Cioloș este absentul de lux al scenei politice românești. Dacă opoziția nu se reanimă, PSD chiar își poate face planuri de guvernare până în 2040 - visul lui Liviu Dragnea. Și asta, în ciuda unei guvernări dezastruoase. Singura speranță întemeiată rămâne ca PSD să se învingă singur, așa cum ne-a arătat de-atâtea ori că poate.