Capul plecat, umerii strânși, bazinul răsucit și picioarele la fel - așa apărea de fiecare dată celebrul top-model Twiggy. Și totuși, în ciuda atitudinii ei de șoricel speriat, femeile au văzut în ea, vreme de ani de zile, un idol. Sau dacă ne gândim la locatarul actual al Casei Albe: încă de pe când era doar candidat la președinție, Donald Trump pășea pe orice scenă cu spatele drept și pieptul împins înainte, cu brațele deschise și făcând gesturi largi. O poză de învingător, care trebuia să exprime forță. Oare și asta l-a ajutat să câștige alegerile?
Fizioterapeutul austriac Johannes Randolf știe bine cât de importantă este poziția corpului pentru influența pe care o exercităm, intenționat sau involuntar, asupra celor din preajmă și chiar asupra noastră înșine. El își poate evalua interlocutorul dintr-o privire: "Se observă imediat dacă o persoană are sau nu poftă de viață, dacă se bucură de simplul fapt că trăiește. Cineva care ține fruntea sus și trunchiul drept este un om deschis. Cine coboară sternul și lasă umerii să cadă face impresia că s-ar afla în conflict cu tot ce-l înconjoară".
Fără îndoială, limbajul nostru corporal are o însemnătate deosebită. Dar, în primul rând, el poate decide în ce măsură suntem capabili să ne menținem sănătoși. Traiul nostru de fiecare zi poartă amprenta obiceiului de a ne încovoia tot mai mult spatele: astăzi, medicii pot diagnostica ceafa de tip smartphone, umerii iPad și o afecțiune ce s-ar putea numi WhatsApp-ită. Deprinderea de a ne apleca și a ne ghemui în permanență are consecințe neplăcute, avertizează Randolf: "Nu numai că provoacă dureri în zona spatelui și a cefei, dar împovărează și psihicul". Prin urmare, o postură corectă reprezintă, ca să spunem așa, un program de fitness pentru aparatul locomotor în ansamblul său: previne contracturile, antrenează articulațiile și le păstrează mobilitatea. Însă și organele interne, ca plămânii sau intestinul, funcționează mai bine dacă dispun de spațiul necesar pentru a se dilata liber. Și să nu uităm că o ținută dreaptă ne consolidează echilibrul psihic. Până acolo, încât încrederea în sine poate fi considerabil fortificată cu o infuzie de energie, pe care ne-o administrăm în mod deliberat.
Dar cum arată, în fond, o postură bună? Umerii sunt decontractați, claviculele stau aliniate orizontal, iar sternul este ușor ridicat, astfel încât capul să se poată mișca liber. Bazinul are o poziție neutră și fesele sunt relaxate. Însă punctul de rotație și de sprijin rămâne bazinul: "Un centru viguros ajută ca periferia să rămână detensionată și lejeră". Numai că: "Din păcate, noi înclinăm prea mult bazinul, atât atunci când ne aflăm în picioare, cât și stând așezați. Totodată, ne manifestăm permanent unilateralitatea - avem un picior de sprijin, de care preferăm să ne servim pentru a susține aproape toată greutatea corpului și, ori de câte ori ne așezăm, încrucișăm picioarele punându-l deasupra pe unul din ele, mereu același. Astfel, încetul cu încetul, ne răsucim bazinul într-o anumită direcție". În general, în activitățile noastre zilnice, ne folosim de picioare în prea mare măsură, în timp ce trunchiul rămâne prea puțin solicitat. Consecința: "În centrul corpului apare o zonă de posibilă ruptură, insuficient securizată muscular". Deși corpul nostru este înzestrat cu o rezistență incredibilă. "Corpul suportă extrem de multe. Adesea trebuie să treacă niște ani până când el reușește să compenseze o postură vicioasă - de regulă, creând o alta. În momentul când apare undeva o durere, înseamnă că și-a atins limitele și posibilitățile lui de compensare sunt epuizate". De la acest punct mai departe, ne vom duce viața șchiopătând.
Cu cinci ani în urmă, psiholoaga Amy Cuddy, profesoară la Universitatea Harvard, a făcut senzație cu un studiu care evidenția faptul că o poză dominatoare sporește încrederea în sine. Cercetătoarea concluziona că o ținută ce sugerează autoritate influențează psihicul în acest sens - și invers, unele posturi îndoite de spate, lipsite de energie, ne creează blocaje. Pornind de la această constatare, autoarea studiului recomanda ca, înainte de a ne confrunta cu o situație despre care știm că va fi stresantă, să ne retragem într-un loc liniștit, pentru a lua o alură de învingător. De exemplu, imitându-l pe Superman: picioarele depărtate, mâinile proptite în șolduri sau brațele înălțate spre cer. Ori adoptând atitudinea câștigătorului unei curse de maraton: brațele și privirea în sus, pieptul scos înainte. După numai două minute, afirmă Amy Cuddy, vom avea cu totul altă încredere în forța și aptitudinile noastre. Căci: "Astfel, noi impresionăm pe cineva de care în general uităm: pe noi înșine". Mai mult: aceste modificări se reflectă concret în echilibrul hormonal. Nivelul testosteronului crește, în timp ce al cortizolului (prin urmare al stresului) scade. Această descoperire i-a adus elogii unanime profesoarei de la Harvard.
Mergând pe linia cercetărilor ei, alți specialiști au studiat ulterior conexiunea dintre mișcare și procesele psihice, observând că nu numai mișcarea în sine, ci și tipul de mișcare poate produce un anumit efect psihic. Participanților la experiment li s-a cerut să meargă pe o bandă de alergare, mai întâi cu expresia corporală a unui om "fericit", iar apoi cu aceea a unuia "nefericit", adică lipsită de tonus și dinamism. În tot acest timp, se pronunțau o serie de cuvinte pozitive și negative, iar în final, subiecții au fost chestionați pentru a se stabili pe care dintre ele și le aminteau. Astfel s-a constatat că memoria funcționa efectiv în mod diferit la cele două grupuri: participanții cu mersul "omului fericit" reținuseră mai degrabă cuvintele cu încărcătură pozitivă, pe când ceilalți reacționaseră invers. Explicația: mișcarea și procesele psihice sunt interconectate la nivelul creierului. Aceasta înseamnă că o mică modificare motrice se poate repercuta asupra psihicului. De aceea, este util nu numai să ne antrenăm în scopul de a obține o ținută corectă, dar și să descoperim poziții capabile să ne confere forță interioară (vezi exercițiile din casetă). "Când ești depresiv, îți poți schimba starea în funcție de postura pe care o adopți. Dacă stai drept și cu capul sus, te vei simți imediat mai bine. Dimpotrivă, dacă vrei să te cufunzi în depresia ta și s-o guști până la ultimul strop, lasă capul și umerii să-ți atârne în față". Pare greu de crezut că există oameni care nu doresc să iasă din conul de umbră unde se află, totuși, fizioterapeutul austriac a întânit nu o dată asemenea cazuri: "Cei ce se complac să trăiască mereu cu spinarea încovoiată, nu mai curajul să încerce un alt stil de viață. Fiindcă atunci când stai drept, atragi privirile celor din jur. Iar unii, pur și simplu, nu suportă asta". El citează exemplul unei paciente, suferindă de sindromul epuizării nervoase, care i-a mărturisit la un moment dat: "Nu știu dacă vreau într-adevăr să am o ținută mai bună. Mă tem că astfel risc să pun sub semnul întrebării întreaga mea viață". Femeia intuia corect: cine își schimbă atitudinea exterioară declanșează prin aceasta o cascadă de efecte. Însă, pentru a reuși, o schimbare autentică trebuie gândită pe termen lung. Rezultatele încep să se facă observate abia după șase săptămâni. Spre deosebire de transformarea construită consecvent, pas cu pas, "posturile de învingător" ne oferă un sprijin prețios dar temporar, de care este indicat să beneficiem în situații de urgență, respectiv în fazele de stres acut.
Johannes Randolph ne recomandă o strategie detaliată pentru dobândirea ținutei perfecte. În primul rând, trebuie să învățăm din nou să ne simțim corpul. Vom începe prin a testa două sau trei posturi vicioase, după care ne vom îndrepta lent, fiind atenți la modul cum percepem această trecere. Ca ajutor, fizioterapeutul ne oferă un sfat simplu: "Luați o saltea gonflabilă pentru înot și întindeți-vă pe ea, o dată sau de două ori în fiecare zi. Astfel, mușchii și umerii se vor destinde, iar cutia toracică se va dilata pasiv". Foarte necesare și eficiente sunt și exercițiile de răsucire: "În viața de zi cu zi, noi nu ne mai folosim de coloana noastră vertebrală, potrivit fiziologiei. Mișcările executate cel mai frecvent sunt aplecarea și revenirea la poziția verticală. Cu înclinarea pe spate avem de-a face doar dacă jucăm volei. Iar răsucirea trunchiului spre lateral o facem rar și numai în limitele zonei noastre de confort". Deși ea are un rol important, fiindcă stimulează coloana lombară și organele interne. Activitățile care favorizează în mod deosebit mișcarea de răsucire sunt dansul și joggingul. Însă fiecare dintre noi are propriile sale preferințe, așa încât este bine să găsim exact sportul care ni se potrivește și ne face plăcere. Cum anume? De pildă, amintiți-vă ce vă încânta să faceți în copilărie. Cei care odinioară se cățărau în copaci se vor simți cu siguranță minunat într-o sală de escaladă.
Ați realizat deja o nouă percepție a corpului dvs.? Consolidați-o în cadrul rutinei zilnice. Vă va veni mai ușor să îndreptați în permanență spatele dacă veți lega această preocupare de anumite momente care se repetă. Ori de câte ori vine un coleg de serviciu în biroul dvs., întoarceți-vă spre el cu tot corpul. Corectați-vă poziția spatelui, de fiecare dată când intrați sau ieșiți pe o ușă. Cercetătorii ruși au constatat că posturile greșite favorizează gândirea negativă. Încă nu se știe dacă aceste observații vor avea și o finalitate practică, de exemplu, dacă vor putea fi valorificate în terapia stărilor depresive. Oricum, un lucru este sigur: ne va fi de folos să ne redescoperim corpul și să ne împrietenim din nou cu el. Merită osteneala.
Pentru mai multă încredere în sine: atitudini de forță
1. Postura învingătorului
Scurtă și eficientă: postura de 3 minute care vă energizează și vă fortifică psihic în momentele de stres sau dimineața, imediat după ce vă treziți. Brațele sunt ridicate în V în dreptul urechilor, ochii larg deschiși, privirea este îndreptată spre tavan.
2. Postura regală
Brațele sunt întinse lateral la nivelul umerilor, cu palmele întoarse în sus, gâtul este relaxat și susține capul fără efort. Rămâneți în această poziție 3 minute.
3. Postura luptătorului
Trageți cu forță în jos un pumn (sau pe amândoi), împreună cu omoplatul. În același timp zâmbiți și exclamați: "Da!".
Principalele cauze ale unei posturi greșite
Ne mișcăm prea puțin
70% dintre europeni fac mișcare mai puțin de 30 de minute pe zi.
Astfel, numai de-a lungul coloanei vertebrale sunt neglijați 150 de mușchi.
Stăm prea mult
10 ani din viață îi petrecem stând pe scaun în timpul programului nostru de lucru - și cel mai adesea, cu corpul într-o poziție greșită.
170 kilograme ne apasă pe coloana vertebrală, atunci când suntem așezați și înclinăm trunchiul în față.
Întrebuințăm prea des calculatorul, telefonul mobil și tableta
În momentul când aplecăm capul spre telefonul mobil într-un unghi de 45o, pe ceafa noastră apasă o greutate de 22 kilograme. Este mai bine să ținem aparatul la înălțimea feței.
De 1.500 de ori pe săptămână verificăm smartphone-ul, ca să vedem dacă ne-a mai apărut ceva nou...
20 milioane de europeni exercită o profesie care îi obligă să stea un număr de ore pe zi în fața monitoarelor. Medicii trag un semnal de alarmă: durerile de spate au devenit o suferință din ce în ce mai des întâlnită în ultimii 15 ani.
Învățați să vă iubiți corpul
Spuneți drept, stimată doamnă, când vă simțiți dvs. cu adevărat frumoasă? Doar după ce dieta a dat dat rezultate și aveți o siluetă impecabilă? Sau când dispuneți de suficient timp ca să vă aranjați meticulos în fața oglinzii? Acestea sunt niște idei de modă veche, proclamă acum mișcarea feministă "Body Positivity", al cărei scop este acela de a convinge femeile să se accepte așa cum sunt. Adeptele ei refuză să-și modifice aspectul fizic pentru a corespunde unei anumite norme - chiar dacă nu li s-ar cere mai mult decât să respecte un regim alimentar. Deviza lor sună astfel: "Orice corp e frumos în felul său. Deci să ne bucurăm de el, așa cum este". O autentică prețuire a propriei persoane n-are de-a face cu măsura hainelor și cu pernițele de grăsime de pe șolduri, declară foarte convingător și regizoarea americană Lena Dunham (31 de ani). Ea a crescut într-o generație în care femeile se considerau obligate să-și dea toată osteneala ca să fie suple. În adolescență i s-a imputat de nenumărate ori că avea "fundul mare" și a fost sfătuită mereu să mănânce mai puține dulciuri.
Militantele reunite sub sigla "Body Positivity" au decis să-și lase deoparte eventualele complexe. Ele apelează la diverse canale media unde se prezintă prin intermediul unor fotografii neretușate. De exemplu, Lena Dunham pozează într-o lenjerie care îi dezvăluie rotunjimile generoase. Moderatoarea Barbara Schöneberger profită de faptul că are posibilitatea să iasă "pe sticlă", pentru a aduce elogii salatei de cartofi - un fel de mâncare bogat în calorii, după cum bine se știe. Se aud desigur și voci critice, iritate de insistența acestei mediatizări, pe care n-o socotesc deloc de bun gust. Dar pe de altă parte, fanii văd în afirmația "Iubește-ți corpul și nu te rușina de el" mai degrabă curaj, stimă de sine și o percepție pozitivă. Și de ce n-ar fi salutar îndemnul de a face totuși pace cu propriul tău corp și a scăpa de stresul autoimpus provocat de obsesia siluetei perfecte?