Soarele stă pitit undeva, deasupra ceții ce-mbracă dealurile și munții încă netreziți cu totul din somnul de peste iarnă. E dimineața de Paști. Câte unul, doi, sătenii din Valea Verde se-ndreaptă tăcuți spre biserică. La ora 7 fix urmează să înceapă slujba de Înviere. Unii se salută, totuși, cu "Hristos a înviat!", știind, cumva, că nepământescul miracol se va fi întâmplat deja, la miez de noapte. Nu sunt toți de-ai locului. Unii au venit doar așa, în vizită, alții și-au cumpărat de-o vreme case prin satul acesta, ținut în palme de Dumnezeu. "Veniți de luați Lumină!", se aude glasul preotului. Intră în biserică întâi bărbații, apoi femeile. Nu sunt, cu toții, mai mult de 30 de persoane. Și totuși, chiar și așa, biserica pare plină. Cu lumânări aprinse în căușul palmelor, ocrotindu-le flacăra pâlpâindă, oamenii înconjoară apoi micul lăcaș de cult. De trei ori, așa cum e rânduiala cea sfântă. "Deschideți-vă, porți veșnice, să intre Împăratul Măririi!" - când preotul ridică crucea și bate cu ea-n ușa uscată de vremi a bisericii, soarele și-arată, dintr-odată, fața. Semnul biruinței supreme, al Luminii ce ne ajunge-n suflete, dincolo de negurile care ascund drumurile cele drepte spre Înviere. Sunt albe straiele preotului, la fel ca și lumânarea ce-o poartă-n mâini, și florile cu care aceasta e împodobită, legate cu o panglică tricoloră.
E bătrână bisericuța asta din Țara Moților. Dar e luminoasă și caldă, chiar dacă focul n-a ars de multă vreme în soba ei. Îi dau cumva din căldura lor oamenii ce s-au adunat în noaptea aceasta în ea, fii rătăcitori, plecați din satul nașterii lor și aduși acasă de dor. E tare bolnavă biserica, de te și miri că încă se mai ține pe picioare. Sunt ani de zile de când nimeni nu i-a mai oblojit rănile. Tencuiala e crăpată, acoperișul ruginit, fundația mâncată de ploi. Așa cum stă, pe-o dungă de deal, pare legată cu sfori invizibile de înaltul cerului, singura explicație posibilă pentru minunea că mai stă în picioare. De 200 de ani sprijină, cu turla și crucea ei, cerul, să nu se prăvale peste pământ.
Când cântecele și jocul rodesc
Se întâmplă câteodată ca jalea oamenilor să ajungă la cer, să fie primită și-ascultată și să schimbe destinul lucrurilor de pe pământ. Așa pare să se-ntâmple și cu micul lăcaș din Valea Verde. La mijloc de aprilie, la Câmpeni, un spectacol caritabil, destinat strângerii de fonduri, a adunat oameni buni și frumoși, deciși să facă atât cât le stă în puteri pentru biserica pregătită să moară.
"Sunt aproape 20 de ani de când am descoperit satul Valea Verde din Munții Apuseni, și de atunci mergem foarte des acolo, la prieteni dragi. Recent, Radu și Ana Briscan, doi tineri care au renunțat la Paris pentru a se muta la Valea Verde au postat pe pagina de facebook a satului un apel pentru salvarea bisericii. Necesită reparații urgente, dar posibilitățile financiare ale zonei sunt extrem de limitate. Și ne-am gândit că putem da o mână de ajutor, organizând și la Câmpeni un model întâlnit nu departe, pe malul Târnavei, la Mediaș: organizarea de spectacole caritabile pentru strângerea de fonduri. Am prezentat ideea primarului comunei Sohodol, Sorin Corcheș, care ne-a oferit, fără nicio ezitare, întregul sprijin de care aveam nevoie pe plan local. Ioan Sicoe, moțul școlit, datorită căruia satul Valea Verde a ajuns cunoscut mult peste granițele țării și despre care am scris, adesea, în paginile revistei «Formula AS», ne-a fost alături pas cu pas. Domnia-sa l-a contactat pe îndrăgitul interpret de muzică populară Nicolae Furdui Iancu, fiu al comunei Sohodol, care a acceptat invitația de a participa la spectacol. De asemenea, apelului nostru i-au răspuns și prietenii din Trupa de Teatru Nescris «Constantin Iugan» din comuna Șanț, jud. Bistrița-Năsăud. Lor li s-au alăturat Grupul instrumental «Dor» (condus de Alin Joldeș) și Ansamblul folcloric «Brădeana» (instructor: Oana Joldeș), ambele din comuna Sohodol și, ca o surpriză neașteptată, dar cu atât mai binevenită, tulnicăresele Casei de Cultură din Câmpeni", povestesc organizatorii manifestării artistice.
Ce zic participanții
Nicolae Furdui Iancu: "Sunt moț, născut în satul Poiana, vecin cu Valea Verde, aparținătoare, ambele, comunei Sohodol. Sohodol rămâne raiul meu, locul unde mi-am petrecut copilăria, și cred că n-ar fi fost frumos să refuz invitația de a mă alătura acestui demers, mai ales că e vorba de biserica dintr-un sat vecin. Nu au fost foarte mulți oameni prezenți la spectacol, dar sperăm să se găsească între ei și oameni de bine care să ajute, astfel încât biserica aceasta, monument istoric, să nu piară. E important ca biserica să rămână în picioare. Cât timp se vor auzi clopotele, înseamnă că locul e viu".
Trupa de Teatru Nescris "Constantin Iugan", comuna Șanț, jud. Bistrița-Năsăud: "Ne aflăm pentru prima oară în această zonă și suntem bucuroși și mândri că ne-ați invitat. Vă mulțumim pentru că, datorită dvs., am ajuns să cunoaștem un colț de țară minunat, care ne-a impresionat! Vă mulțumim că ne-ați invitat!"; "Vă mulțumim din suflet că ne-ați adus să vedem niște meleaguri atât de frumoase cu oameni așa de primitori! Sperăm să revenim, când biserica va fi gata renovată! Să vă ajute Dumnezeu!" (Ieronim Constantin, decanul de vârstă al trupei, 73 de ani).
Și, după ce au vorbit, oaspeții au și dăruit. Deși participarea la spectacol a fost benevolă, artiștii invitați au lăsat și bani în trăistuța goală a bisericii. Prin efortul tuturor celor prezenți, suma strânsă a fost egală, de pildă, cu suma alocată în anul 2016, de către Consiliul Județean Alba, tot bisericii din Valea Verde, dar niciodată folosită în acest scop.
Veniți din județele Alba, Hunedoara, Sibiu, Bistrița-Năsăud și Arad, fiii satului, plecați în căutarea norocului prin alte părți, au trăit cu mare emoție întoarcerea în locul copilăriei, cotropit de luminile primăverii. Și-au amintit cu atâta drag de trecut, de jocurile uitate prin pajiștile înflorite, încât și-au promis să revină acasă la dată fixă, cu ocazia unui eveniment: întâlnirea fiilor satului Valea Verde, ce va avea loc în prima duminică a lunii iulie, chiar acolo, în apropierea bisericuței pe care-și doresc din tot sufletul să o poată salva.
Aflați printre spectatori, doi francezi, doctoranzi în filozofie ai Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca și-au spus, și ei, emoția, în cuvinte. "A fost pentru prima dată când am participat la un astfel de spectacol, dar mi s-a părut extraordinar. Am mai fost la Valea Verde și în urmă cu trei ani, și am revenit, pentru că e un loc superb, aflat în mijlocul nicăieriului. Cred că orice om are nevoie, măcar din când în când, de un astfel de loc. În cazul meu, e un loc potrivit pentru studiu, mă simt inspirat aici. Și nu e numai liniștea, ci și ocazia de a întâlni oameni deosebiți, cu care pot schimba păreri și idei dintre cele mai diverse. Spiritul Munților Apuseni îl simt în suflet, dar nu-l pot defini vorbind, căci mi se pare restrictiv, poate doar în scris", spune Paul Mercier (27 de ani). E în România de cinci ani, a venit în timpul masteratului început la Bordeaux și afirmă că nu intenționează să se mai întoarcă în Franța, dorindu-și să rămână definitiv la noi.
După spectacol, când toți se pregăteau de plecare, de organizatori s-a apropiat o doamnă, care nu se numărase printre spectatori. "Sunt din Arieșeni", a spus, "venită cu treburi la Câmpeni, am aflat întâmplător despre spectacolul dvs. Vreau să fac o mică donație, să vă fie de folos. Să v-ajute Dumnezeu să reușiți, că tare bun lucru vă încumetați să faceți!". A pus banii în urnă și a plecat. Bănuțul văduvei din pilda biblică va fi, cu siguranță, cel care va salva bisericuța din Valea Verde.
În cazul când și cititorii revistei "Formula AS" s-au lăsat impresionați de povestea bisericuței din Valea Verde, eventualele lor donații pot fi expediate pe adresa revistei, cu mențiunea "Pentru Valea Verde", sau pot depune banii în contul:
Cont BCR - filiala Câmpeni: RO93RNCB 0008021264880003 - Parohia Ortodoxă Peleș, Filiala Valea Verde (jud. Alba). (Informații: Ioan Sicoe - 0744/56.14.70).