Tinerețe cu sânge propriu
Odinioară, oamenii își atârnau pe pereți usturoi și cruci, ca să se ferească de atacul vampirilor, lacomi să le sugă sângele. Astăzi, vedetele americane apelează la terapia numită "Vampir", pentru a-și întineri pielea cu ajutorul propriului sânge, despre care se spune că ar avea un efect anti-aging aproape miraculos. Medicul extrage o cantitate mică din venă (între 15 și 30 mililitri) și, după ce o prelucrează timp de câteva minute într-o centrifugă, filtrând plasma bogată în plachete sangvine și hormoni de creștere, o injectează din nou în pielea pacientului, stimulând astfel capacitatea ei de a forma celule noi. Pielea devine mai întinsă, își recapătă elasticitatea, ridurile dispar, fața arată mai tânără.
Prin culoarea sa, tenul indică starea de sănătate a sângelui. Dacă are o frumoasă nuanță trandafirie, înseamnă că sângele este saturat cu oxigen, iar tensiunea se menține între limitele normale. Dimpotrivă, când este foarte palid, aceasta semnalează o tensiune arterială scăzută și prea puțin oxigen transportat prin sistemul circulator. Dacă obrajii se înroșesc prea tare, avem motive să ne îngrijorăm, căci roșeața poate fi interpretată ca semn al tensiunii mărite - ceea ce presupune un risc de afecțiuni cardiovasculare și, în caz extrem, chiar de accident vascular cerebral.
Prin corpul unei femei circulă aproximativ cinci litri de sânge, iar prin cel al unui bărbat, până la șase litri. Cu fiecare contracție, inima îl pompează puternic în artere. Puse cap la cap, vasele de sânge însumează o lungime incredibilă: 100.000 de kilometri. Seva roșie pătrunde aproape în fiecare colțișor din trupul nostru, de la creier până la degetele mici ale picioarelor. Numai firele de păr, unghiile, corneea și smalțul dinților nu sunt irigate cu sânge. Lichidul vital îndeplinește multiple sarcini în organism. De pildă, este totodată furnizor și gunoier: mai întâi merge să predea celulelor nutrienții și oxigenul necesare supraviețuirii lor, iar când se întoarce, ia cu sine produșii reziduali ce trebuie eliminați, cum sunt ureea sau dioxidul de carbon. Pe lângă aceasta, el este și transportator de informații indispensabile organismului, fără de care acesta n-ar fi capabil să funcționeze. Mesagerul fluid se îngrijește, de exemplu, ca hormonii sexuali din ovare, glanda epifiză sau testicule să fie preluați în sistemul circulator, pentru a activa organele. O altă sarcină a sa este reglarea temperaturii corporale. Plasma sangvină - componenta lichidă a sângelui, care constă în proporție de 90% din apă - poate absorbi și ceda căldură. Temperatura ei, care se ridică la circa 38oC, deci cam cu un grad mai sus decât cea a corpului, este determinată și de viteza de curgere a sângelui.
Polițistul organismului
Și în tratarea, ca și în prevenirea bolilor, sângele joacă un rol esențial. El duce medicamentele la destinație, adică le distribuie în locurile unde ele urmează să acționeze. Însă nu trebuie subestimată nici munca lui de polițist al organismului, pe care îl protejează de boli prin intermediul anticorpilor. În vasele noastre de sânge patrulează miliarde de celule imunitare aflate la datorie, în căutarea germenilor patogeni, pe care trebuie să-i identifice și să-i distrugă.
70% dintre afecțiuni lasă urme în sânge. Tocmai de aceea, dintre toate fluidele corporale, el este cel mai frecvent supus analizelor de laborator. Hematologii descoperă mereu lucruri noi și uimitoare. Ei descifrează din examinarea hemoleucogramei, nu numai starea de sănătate a diverselor organe, ci și alte taine, pe care corpul nu le arată încă în exterior. În prezent se pot pune în evidență autoanticorpi, care ușurează foarte mult stabilirea unui diagnostic în bolile reumatice. Există metode noi și în diagnosticarea alergiilor, iar laboratoarele pot cerceta în detaliu și materialul genetic. Totuși, seva roșie a vieții poate deveni și o sursă de suferință. De pildă, trombocitele: ele au capacitatea extraordinară de a închide etanș o rană. Pe de altă parte, agregarea lor, acolo unde s-a produs o leziune internă, prezintă pericolul de obturare a arterelor. Pe pereții unor asemenea artere se formează plăci de aterom, constituite din depuneri de colesterol, care pot duce la un infarct sau la un accident vascular cerebral.
Metoda "vampir"
Din ce în ce mai solicitată de pacienți este terapia cu sânge propriu, metoda "Vampir", amintită anterior. Dincolo de procedurile anti-aging, respectiv de întinerirea pielii și combaterea cu succes a căderii părului, ea este utilizată actualmente și într-o serie de domenii asociate cu durerea cronică, cum sunt consecințele traumatismelor sau uzura naturală cauzată de vârstă, ca în cazul artrozelor. Principiul ei de bază constă în activarea forțelor de autovindecare ale organismului. Căci trombocitele prezente în plasma sangvină (a căror concentrație este mărită printr-o centrifugare cu durata de câteva minute) transportă factori de creștere și reparare. Aceștia, odată introduși prin injectare la locul leziunii tratate, stimulează celulele stem aflate aici, determinându-le să formeze un mare număr de celule tinere, care vor lua locul celor vechi, lezate și distruse. Astfel se acționează nu doar în sensul calmării temporare a durerii, ci se elimină însăși cauza ei, favorizându-se reînnoirea țesuturilor. Medicii care practică terapia cu plasmă proprie sunt convinși că ea poate fi de un real ajutor pentru vindecarea rănilor dificile, pentru regenerarea nervilor, a oaselor și a cartilajelor din articulațiile afectate de artroză, chiar și a mușchiului cardiac - ca să nu mai vorbim de alergii și reumatism. Apelează la această metodă și numeroși sportivi de performanță, accidentați pe teren. Se fac între cinci și douăsprezece injecții, pe parcursul mai multor săptămâni sau luni, uneori tratamentul fiind completat cu administrarea unor tablete. Există totuși și destui medici care privesc critic terapia "Vampir", acuzând-o că nu este încă suficient de solid fundamentată științific. Însă argumentul îi lasă indiferenți pe pacienții care beneficiază de rezultatele ei practice. (În România, injecțiile cu sânge propriu au făcut gloria "Institutului Cantacuzino" din București, făcut pulbere în anii luminoși de după '89.)
În schimb, nici cei mai pretențioși teoreticieni nu pot nega contribuția sângelui la lupta cu cancerul, deoarece ea a fost pe deplin confirmată în laboratoarele cercetătorilor. Când se dezvoltă o tumoră undeva, în organism, celulele maligne se răspândesc prin fluxul sangvin, și în acest mod pot lua naștere metastaze în alte zone ale corpului, chiar în cele aflate la o distanță considerabilă. Cu ajutorul așa-numiților markeri tumorali, se poate stabili dacă prin sânge circulă cumva celule canceroase - ceea ce permite diagnosticarea și începerea tratamentului într-un stadiu incipient al bolii. Într-un viitor nu tocmai apropiat, va fi posibilă și determinarea creșterii sau a malignizării unei tumori, pe baza examinării unor mici fragmente de ADN. Dar până când asemenea metode vor putea fi utilizate curent în practică, va trebui să mai treacă o bună bucată de vreme.
Un reper salvator: hemoleucograma
Un om care ține la sănătatea lui își va face cu regularitate hemoleucograma, pentru a preveni o eventuală îmbolnăvire. Rezultatele analizelor de laborator îi îndeamnă pe unii să-și schimbe complet alimentația și să renunțe la zahăr, gluten și alcool. Desigur, nimeni nu este obligat să recurgă la măsuri atât de radicale, însă nu trebuie să ignorăm faptul că sângele profită enorm de legumele consumate în loc de mezeluri, de un aport îndestulător de apă și cât mai multă mișcare. Surplus de greutate corporală, patru cești de cafea băute în fiecare dimineață, cu pâine albă și gem, drumul până la serviciu făcut cu mașina personală, goana stresantă de la o întrevedere la alta, pauza de prânz suspendată din lipsă de timp, iar seara, o pizza și o bere în fața televizorului, după care urmează prăvălirea în pat, într-o stare de oboseală extremă - cine trăiește astfel va avea cu siguranță în sânge o lipsă de aminoacizi esențiali, vitamine și minerale. Dimpotrivă, un stil de viață sănătos, cu o alimentație diversă și echilibrată, cu practicarea consecventă a unui sport - de preferință în aer liber - reprezintă calea optimă de îmbunătățire a calității sângelui.
Mulți își dau seama de valoarea acestui prețios fluid corporal abia în momentul când au nevoie de el pentru a se vindeca. Nu puține medicamente sunt produse de către industria farmaceutică, folosind ca materie primă sângele uman. Sângele con-servat poate salva vieți. De câteva decenii, oamenii de știință se străduiesc să elaboreze o formulă de sânge artificial. O echipă de cercetători de la Universitatea Essex a reușit, acum patru ani, să realizeze un substitut al sângelui, care nu necesită condiții complicate de depozitare și este utilizabil pentru toate grupele sangvine. Astfel de substanțe se întrebuințează deja în unele țări, dar în Uniunea Europeană nu s-a luat deocamdată o decizie în privința autorizării lor. Probabil este doar o chestiune de timp până când sângele artificial va face parte din asistența medicală curentă.
Minunatul mecanism al sistemului circulator
Ce se găsește în el?
Sângele nostru conține plasmă în proporție de 50%, în vreme ce restul de 50% se compune din celule. La rândul său, lichidul vâscos și gălbui care poartă numele de plasmă este alcătuit din apă și proteine. Din cea de-a doua jumătate fac parte globulele roșii și albe (eritrocitele și leucocitele), precum și plachetele sangvine (trombocitele).
Cum circulă prin corp?
Fiecare contracție a inimii pompează cu forță sângele în artere. Îndată ce a transportat oxigenul și nutrienții în celule, el pornește înapoi prin vene. Inima bate de circa 70-80 de ori pe minut, iar în acest interval face să curgă prin artere și vene patru până la șase litri de sânge.
Hemoleucograma - o bancă de date personală
Câțiva mililitri de sânge sunt de-ajuns pentru obținerea unei hemoleucograme, care oferă o sumă de informații despre sănătatea sângelui, dar și a organismului nostru, în ansamblu: ea indică inflamațiile, carența de vitamine sau riscul unui infarct miocardic. Cu prilejul examenelor medicale periodice sau în situația când este suspectată o anumită afecțiune, se recoltează sânge și se face o hemoleucogramă. Laboratorul determină numărul globulelor roșii și albe, al plachetelor sangvine, raportul dintre componentele sângelui și nivelul hemoglobinei. Precizăm că cifrele de mai jos trebuie înțelese ca simple valori orientative, întrucât cele ideale diferă de la un individ la altul, depinzând de un cumul de factori specific persoanei testate - de la sex și înălțime, până la gradul de stres și condițiile de trai.
Globulele roșii (eritrocitele)
Principala misiune a eritrocitelor este aceea de a transporta oxigenul. În condiții normale, la femei se găsesc între 4,1 și 5,4 milioane de eritrocite într-un microlitru de sânge, iar la bărbați, 4,5 până la 6,2 milioane la un microlitru. Dacă laboratorul constată un număr ce depășește pragul admis, poate fi vorba fie de o vâscozitate prea mare a sângelui, fie de un deficit de oxigen. Acesta din urmă poate sugera o afecțiune a plămânilor sau a inimii.
În situația când există prea puține globule roșii, se justifică diagnosticarea unei anemii - o stare patologică întâlnită la 30% dintre europeni. Cauza poate fi o carență de fier ori, în rare cazuri, o inflamație cronică, o insuficiență renală sau prezența unei tumori.
Globulele albe (leucocitele)
Leucocitele detectează pătrunderea în organism a unor germeni străini de el, ca de pildă bacterii, viruși și fungi, pe care ele îi anihilează. Valoarea ideală oscilează între 4.000 și 10.000 de leucocite la un microlitru de sânge. Dacă laboratorul descoperă o cantitate mai mare, aceasta se poate explica prin existența unei infecții microbiene sau micotice, o infestare cu paraziți sau o afecțiune metabolică. Nivelurile scăzute semnalează infecții virale, boli autoimune sau o septicemie.
Pigmentul roșu (hemoglobina)
Hemoglobina fixează oxigenul, pentru a-l transporta la celule, aprovizionându-le astfel cu el. Cifrele normale sunt: 12-15 grame pe decilitrul de sânge la femei și 13-17,2 pe decilitru la bărbați. Mai ales la fumători se întâlnesc adesea valori ridicate - și, implicit, o lipsă de oxigen. De asemenea, șederea îndelungată în aerul rarefiat al înălțimilor din zonele montane, ca și afecțiunile pulmonare pot face să crească ponderea hemoglobinei, deoarece organismul se străduiește să compenseze deficitul de oxigen. Valorile prea mici permit medicului să suspecteze o anemie (deci un număr insuficient de gobule roșii), un dezechilibru al balanței hidrice sau probleme în ceea ce privește asimilarea fierului.
Plachetele sangvine (trombocitele)
Trombocitele reprezintă echipa de intervenție urgentă în cazul unei leziuni, căci ele construiesc din proteine fibroase un fel de plasture, pe care îl aplică pe rană. Valoarea lor perfectă: 150.000-380.000 la un microlitru de sânge. Când apar în hemoleucogramă niveluri crescute, acestea pot proveni de la infecții, abcese ori afecțiuni inflamatorii ale intestinelor. Pentru valorile scăzute pot fi responsabile o tromboză, o creștere în volum a splinei, unele infecții cum sunt rujeola sau varicela, precum și o carență de vitamina C, B12 sau acid folic.
Un sânge sănătos
Fiecare dintre noi poate contribui în mare măsură la stimularea procesului de formare a unor celule sangvine sănătoase, pentru a se simți sprinten și cu mintea trează.
Faceți mișcare
Indiferent dacă preferați să alergați o tură prin parc ori să vă plimbați pe distanțe mai lungi - mișcarea în aer liber este un masaj bine-venit pentru sistemul circulator. Ea dilată vasele de sânge, astfel încât mușchii și organele vor primi o porție mai consistentă de oxigen. Exercițiul fizic ajută și la normalizarea tensiunii arteriale.
Hrăniți-vă sănătos
Lipsa unor nutrienți se reflectă în hemoleucogramă. Alimentația echilibrată vă asigură menținerea sănătății. Exemple: legumele proaspete, consumate din abundență, furnizează cantitatea necesară de acid folic. Heringul, păstrăvii, ouăle, brânza și varza murată vă pun la dispoziție vitamina B12. Leguminoasele, ca fasolea și lintea, produsele din făină integrală și busuiocul, conțin fier. Cei ce nu-și procură suficiente substanțe hrănitoare din alimente se pot ajuta cu diverse suplimente nutriționale. Lipsa unor nutrienți poate fi compensată și cu sucuri naturale, care conțin vitamine, oligoelemente, enzime, aminoacizi și substanțe vegetale secundare.
Renunțați la fumat
Calcificarea vaselor de sânge (ateroscleroza) își face apariția mai devreme la fumători. Colesterolul, alte grăsimi și unele celule sangvine se depun pe pereții vaselor sub forma plăcilor de aterom, crescând riscul de afecțiuni cardiovasculare.
Îngrijiți-vă rănile
Dacă, în urma unui traumatism, aveți răni care sângerează, este necesar să le curățați și să le îngrijiți, pentru a preveni infectarea lor și a grăbi vindecarea.