"Muza mea, muzica, continuă să mă inspire"
- O numărătoare bogată: 60 de ani de activitate artistică, 50 de ani de la lansarea primului disc și lansarea unui album nou care, la fel ca toate cele editate în ultimii ani, va avea finalitate caritabilă. Cu ce gânduri întâmpinați aceste frumoase aniversări, doamnă Margareta Pâslaru?
- Ele vin într-un an important, și nu doar pentru mine, ci pentru toți românii, dacă ne gândim la aniversarea Centenarului Unirii sau a celor 90 de ani de la înființarea Radio-ului național. În ceea ce mă privește, acești 60 de ani de activitate neîntreruptă îmi confirmă menirea artistică. Muzica pe care am dăruit-o publicului, muza aceasta pe care o slujesc de atâția ani, continuă să mă inspire și să îmi înalțe spiritul, să îmi picteze canavasul vieții cu simțiri, idei, vibrații și lumini. Lucrez cu aceeași pasiune mistuitoare ca în anii tinereții, și dacă la aniversarea celor 50 de ani de activitate, în 2008, am fost sărbătorită în aula Palatului Enescu - Cantacuzino de către Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, de data aceasta, am vrut să marchez altfel momentul aniversar, și anume, prin lansarea unui nou album. Astfel, în șirul albumelor de autor lansate în ultimii zece ani în beneficiul unor cauze umanitare, se înscrie și acesta, "Providența", lansat în 29 martie, cu două zile înaintea Floriilor, donând drepturile bănești "Asociației Nevăzătorilor" (discul anterior a fost dedicat supraviețuitorilor incendiului din clubul "Colectiv"). Din 1993, drepturile mele de autor, pentru fiecare CD și DVD vândut, s-au îndreptat către scopuri umanitar-caritabile. De aceea, și de data aceasta le mulțumesc tuturor celor care s-au alăturat demersului meu, precum și producătorului meu, Andrei Enescu. Albumul îl voi lansa și la târgurile de carte din București și din țară, cu sesiuni de autografe, devenite deja tradiționale și așteptate de cei care îmi iubesc muzica. În același timp, am dorit să programez această lansare astfel încât să-i sărbătorim, în preajma Floriilor, pe toți cei care poartă un nume de floare, asemeni mie și asemeni directoarei revistei dvs., dna Sânziana Pop, pe care o admir și o prețuiesc nespus.
"Providența"
- Pe noul dvs. album, "Providența", aveți și câteva "diversiuni" inspirate, de la muzica pop în genul blues, sau în autentic stil lăutăresc care mi se par magistrale. De unde această ușurință de a jongla între genuri muzicale, stiluri de interpretare?
- Ideile compozițiilor mi-au venit ca un fluviu, una după alta, și cred că nu a fost nimic întâmplător. Piesa care dă titlul albumului, "Providența", am compus-o gândindu-mă că există această forță care ne ocrotește și ne ferește de deziluzii, de "fructe amare". Pe la începutul anilor '60, l-am cunoscut pe marele acordeonist Fărâmiță Lambru, în primul studio de televiziune aflat pe atunci în strada Moliére din București. El era acordeonistul preferat al Mariei Tănase, era de o virtuozitate impresionantă, iar impresia acelui moment în care l-am văzut pentru prima dată, a rămas atât de vie, încât am simțit nevoia să-i aduc un tribut, compunând piesa "Fărâmiță", pe care am înregistrat-o, acompaniată de un instrumentist minunat, Paul Gheorghe. În seria acelorași întâlniri providențiale, în 1962 la Teatrul Municipal (astăzi, Teatrul "Bulandra"), regizorul Liviu Ciulei afișa distribuția piesei "Opera de trei parale" de Bertolt Brecht, în care-i alesese ca protagoniști pe Toma Caragiu, Maria Tănase și pe... Margareta Pâslaru. Cele 400 de reprezentații ale piesei au însemnat o perioadă intensă și continuă de șlefuire artistică, în vecinătatea unor asemenea uriașe personalități ale scenei. Mi-au dat gustul teatrului, iar după aceea, pe cel al filmului. Revenind la piesele de pe acest nou album, o altă melodie se intitulează "Mâinile sale te-au atins, Cumințenie" și este un omagiu pe care am vrut să-l aduc marelui sculptor Constantin Brâncuși și operei sale, "Cumințenia Pământului". Piesa este orchestrată de Andrei Kerestely (fiul compozitorului Zsolt Kerestely), în al cărui studio am înregistrat majoritatea pieselor și căruia îi datorez masterizarea digitală a întregului album. În "Morfeu", am spus povestea zeului viselor din mitologia greacă (piesa a fost orchestrată de Călin Grigoriu). Cu actorul Ovidiu Niculescu am înregistrat duetul "Time is a monster". O apariție-surpriză pe album este prezentatorul Mircea Radu, interpretăm împreună un fragment dramatic din "The Ballad of Reading Gaol" de Oscar Wilde, ale cărui versuri tulburătoare m-au inspirat în compunerea acestei piese, Nicu Patoi și Andrei Kerestely semnând aranjamentul ei orchestral. Iar în piesa "Tags: veșnic, singur, plouă", inspirată de poezia "Rar" de George Bacovia, cred că mulți ascultători se vor regăsi. "Lasă-mi, toamnă, pomii verzi", pe versurile Anei Blandiana, a devenit cel mai longeviv șlagăr componistic și am avut bucuria ca mari actori ai scenei românești (Emilia Popescu, Marius Manole, Rodica Mandache, Mihai Bisericanu, Anca Sigartău, Silviu Biriș, Florin Zamfirescu) să accepte invitația mea de a interpreta fiecare câte un vers. Ceea ce a rezultat a fost un regal al nuanțelor de voci și de simțire. Piesa s-a bucurat de o orchestrație nouă, a lui George Popa, iar înregistrarea a fost făcută pentru albumul "Stelele filmului cântă" (realizat în beneficiul UCIN), dar mi-a plăcut atât de mult încât am inclus-o și pe acest album. Pe versurile aceleiași poete mai am alte două compoziții care se regăsesc pe acest ultim disc: "Părinții" și "O furnică poetă". Bunica mea m-a învățat semnul crucii și rugăciunea cea de toate zilele, "Tatăl nostru". Având acompaniamentul la chitară al lui Radu Goldiș, am pus cuvintele rugăciunii pe muzică în amintirea bunicii mele, și am pus și această piesă pe disc, între celelalte 25 de piese care-l compun.
"Un dar de la Cel-de-Sus"
- Sunt 60 de ani de când cântați. Ce vă inspiră, ce vă face să vă așezați la pian, în continuare, și să compuneți o nouă melodie?
- Câte petale au florile, tot atâtea nuanțe ale stărilor sufletești resimțim și noi, oamenii, stări care, în ceea ce mă privește, mă predispun la visare și la dorința de a crea. Mă inspiră oamenii pe care-i întâlnesc, propriile mele situații de viață, dar și versurile poeților pe care îi iubesc încă din tinerețe (în lungile turnee pe care le făceam pe atunci, luam cu mine mai multe cărți de poezie pe care le citeam pe drum sau între spectacole). Darul acesta de a exprima în vers și melodie libertatea mea interioară, și apoi de a pune în slujba muzicii vocea și dansul, mișcarea scenică, recunoscută de public drept stilul "pâslăresc" de interpretare, poate fi numit și talent, dar el e, în mod cert, un dar de la Cel-de-Sus, pentru care sunt profund recunoscătoare.
"Un pic altfel, la 74 de ani"
- Ați studiat pianul cu Lia Romașcu, baletul cu marea Floria Capsali, v-ați pregătit întotdeauna cu multă atenție și minuțiozitate aparițiile scenice sau televizate, de la costumație și coregrafie, la nuanțele interpretării propriu-zise. Dacă privim emisiunile de divertisment prezentate astăzi de televiziunile comerciale, ne dăm seama că mulți dintre protagoniști au încă de învățat de la maeștri. Dumneavoastră aveți, la rându-vă, asemenea ucenici, discipoli?
- Eu am avut norocul să mă formez sub îndrumarea unor asemenea maeștri: primii pași în televiziune mi-au fost ghidați de Ileana Pop, Valeriu Lazarov și Alexandru Bocăneț, iar mai apoi am colaborat cu Tudor Vornicu și Titus Munteanu. La Radio am cântat sub bagheta lui Sile Dinicu și Paul Urmuzescu, iar la "Electrecord" am înregistrat primele discuri cu dirijorii Alexandru Imre și Teodor Cosma. Desigur, sunt recunoscătoare și celor 65 de compozitori care m-au solicitat spre a-mi încredința piesele lor, de la ei am avut melodii ritmate, vesele, jucăușe, ce au devenit șlagăre, dar acum, la 74 de ani, nu mi-ar mai sta bine să le interpretez. Astăzi văd lucrurile un pic altfel, este o treaptă firească a maturității artistice, toate lucrurile vin la timpul lor, și dacă a fost bine și frumos și în trecut, acum trebuie să mergem înainte! Nu am nostalgii, trăiesc în prezent trup și suflet, lucrez în prezent, cu gândul spre viitor! Observ cum în peisajul muzical asistăm la o schimbare rapidă a stilurilor, și văd că cei care sunt superficiali nu rezistă prea mult pe scenă, pentru că nu e suficient să ai voce, ci important e ce faci cu ea. Dar sunt fericită să văd că sunt și tineri extrem de talentați, ba chiar am avut ocazia să lucrez cu unii dintre ei, tineri instrumentiști și orchestratori, cu care am colaborat pentru cele zece albume de autor pe care le-am lansat în ultimii zece ani, câte unul în fiecare an. Apreciez energia și entuziasmul tinerilor, susțin tinere talente din toate domeniile muzicale (pop, jazz, clasic, folk, muzică populară), și încă din 2006, am oferit consultații artistice gratuite în cadrul Centrului "Tinerimea Română", finalizate prin spectacole susținute de tinerii debutanți. Pe unii dintre ei i-am invitat la Radio România Actualități, în emisiunea pe care am realizat-o o vreme împreună cu domnul Pompilius Onofrei, apoi în alte programe. Acum, la Radio Clasic (www.ClasicRadio. ro), prezint în continuare, alături de personalități culturale consacrate, și tineri aflați la început de drum artistic, bursieri ai Fundației "Principesa Margareta".
"Basme fermecate"
- Plină de energie, vă implicați în tot felul de proiecte artistice și umanitare: ce vă aduce fiecare din ele în planul acumulărilor spirituale?
- E adevărat că atunci când mă implic într-un proiect, dăruiesc totul și lucrez cu o pasiune mistuitoare, până ce termin. La albumul "Providența" am lucrat 12 luni, uitând de vacanță sau de weekend liber, considerând că prin muzica mea pot face bine altora. Mereu îmi spun că toate lucrurile trebuie făcute la timpul lor și nu vreau să pierd nicio clipă prețioasă, căci faptele sunt cele care rămân, nu vorbele! De aceea, calculele, analizele, împărțitul firului în patru nu fac parte din preocupările mele. Sunt recunoscătoare că la vârsta mea, de 74 de ani, încă am resurse fizice și interioare pentru ceea ce îmi doresc să fac. Lucrez cu pasiune, gândind că nimic nu ni se cuvine fără muncă, fără dăruire, și că măsura implicării dă valoare unui lucru bine făcut. Nu mă gândesc că nu am tinerețea de odinioară, ci privesc altfel lucrurile, spunându-mi că fiecare vârstă aduce altceva, alt nivel de înțelegere, altă bogăție spirituală, într-un proces firesc al evoluției. Mă dăruiesc cu tot ce am mai bun în artă, iar publicul meu fidel îmi înapoiază înzecit, prin vibrația sa profund pozitivă și plină de dragoste darul trimis. Pun roadele muncii mele la dispoziția celor care au nevoie de ajutor, pentru că alături de iubire, compasiunea este un dat al umanității din noi. Planurile mele urmează motto-ului meu, care este: "La tinerețe ne străduim să ne facem un nume, iar la maturitate trebuie să ne folosim acest nume spre a face bine altora!". În afara muncii de creație și din studio, fac în continuare voluntariat pentru Crucea Roșie și lucrez și la dezvoltarea proiectului terapeutic audio "Vise frumoase, copii!" cu basme înregistrate spre a fi audiate de copii, înainte de culcare, în spitalele de profil din țară. Acesta este un proiect al cărui program-pilot l-am început cu mai mulți ani în urmă, citindu-le povești micilor bolnavi internați la Spitalul de Copii "Grigore Alexandrescu" din București și înregistrând ulterior audiobook-ul "Basme Fermecate", lansat la Editura "Curtea Veche".
Sub semnul discreției
- Cum arată o zi din viața dvs.? Mai aveți timp pentru prieteni, pentru familie? Mai citiți?
- Muzica a devenit o parte intrinsecă a mea, încât uneori mă trezesc dimineața cu câte un fragment de melodie în minte, pe care mă grăbesc, de cum mă ridic din pat, să-l notez și apoi să îl împărtășesc pianului. Apoi dau telefoane diferiților orchestratori, pentru a vedea cum putem "îmbrăca" instrumental ideea mea. Continuu să îmi cultiv vocea studiind, repetând, cântând și... rostind vorbe bune, pozitivante și motivaționale! Îmi fac programul astfel încât să-mi ofer timp pentru a-mi chema inspirația în tihnă, dar și pentru a mă pune în acord cu timpul liber al prietenilor apropiați, pentru că, nu-i așa, de prieteni avem întotdeauna nevoie! Cât privește familia, avioanele zboară și peste Ocean, atunci când simțim nevoia de a ne vizita unii pe alții. Când nu ne vedem, ne unește, în afara sentimentelor profunde, și muzica, pentru că iată, noua mea compoziție ritmată, inspirată de versurile Anei Blandiana, "O furnică poetă", inclusă pe ultimul album, a dat naștere și unui videoclip care place tuturor generațiilor din familia mea (inclusiv fiicei mele Măriuca, și fiului ei, micuțul Luca). Valorile care m-au călăuzit au fost bunul simț și simțul măsurii, căci eu așa am fost crescută - cu o conduită de viață sub semnul discreției, în respect față de semeni, de natură, de valorile artei. De aceea, am încercat întotdeauna să mă țin departe de can-can-uri, de presa amatoare de senzațional. Nu intru în jocul lor urât și nu dau curs bârfelor, oricare ar fi ele, ci aleg ceea ce e senin și frumos în viață, mă exprim prin muzică și îmi văd de drumul meu. În ce privește cărțile de pe noptiera mea, "Biblia" și volumele de poezii sunt nelipsite, fac mereu apel la ele, în funcție de starea mea sufletească. Recitesc acum cărțile istoricului Neagu Djuvara, care ne-a părăsit de curând, la 101 ani. Am primit o carte fascinantă din partea autorului Laurențiu Damian, intitulată "Cioburi de viață". Savurez fiecare pagină, inclusiv grafica, semnată de Răzvan Răduță. Și, astfel, zilele curg și, vorba cântecului pe care l-am compus pe versurile Constanței Buzea: "Și viața merge mai departe / Și viața nu se pierde încă, / Oricât ne-ar dușmăni o moarte, / Bătând cu fulgerul în stâncă".
- Sunteți o femeie puternică, o personalitate de referință în lumea noastră artistică, o voce mare, ce nu se poate confunda cu nimic. Acum, în primăvara asta, care s-a lăsat atât de mult așteptată, în preajma marii sărbători creștine a Învierii, ce mesaj aveți pentru cei care vă iubesc muzica?
- Să ne primenim speranțele și să trecem la fapte, căci, oricâte gânduri și vorbe frumoase am avea, ele își pierd valoarea fără fapte care să le confirme. Cum întotdeauna, în preajma unei mari sărbători creștine, ne gândim mai mult la cei aflați în nevoie, în impas, și de aceste Sfinte Sărbători, eu voi fi alături de voluntarii Crucii Roșii, pentru a distribui pachete celor nevoiași. Din fericire, programul "Banca de Alimente", pe care l-am propus ani la rând fără rezultat, a demarat cu brio, în 2009, prin colaborarea cu dna Mihaela Geoană și cu dl Ioan Silviu Lefter, directorul Crucii Roșii România. În această idee, voi mulțumi o dată în plus cumpărătorilor care, zilnic, adaugă produse neperisabile în coșul Crucii Roșii, instalat în diverse magazine. Acestora, admiratorilor mei și tuturor cititorilor dumneavoastră le spun, din toată inima: "Sărbători Luminate!".