Țara arde și baba râde

Ciprian Rus
Pe cât de mult s-a lăsat așteptată no­ua formațiune politică a fostului pre­mier Dacian Cioloș, pe atât de prompte au fost reacțiile la anunțul privind lan­sarea Mișcării România Împreună.

Unii au fost de­zamăgiți să afle că toc­mai au pierdut pariul ma­lițios de acum câteva luni, cum că Cioloș e incapabil să construiască o mișcare po­litică, alții s-au declarat dezamăgiți de am­balajul de marketing: o lansare dis­cretă, pe o scenă mică, în stilul cu care, de altfel, fostul comisar european ne-a obișnuit deja. N-au în­târ­ziat nici cri­ti­cile (câteva pline de umor), legate de imposibila abreviere a numelui mișcării - MRÎ, ori de de­senul logo-ului, RO+. În fine, nu se pu­tea altfel, au apărut, de unde nu te aș­teptai, sumedenie de ex­perți în doctri­ne politice. Pentru unii, partidul e inco­erent ideologic, pentru alții, dimpo­tri­vă, e limpede deja - e vândut unor in­terese oculte, pentru unii e de stânga, pentru alții e prea de centru, pentru unii concurează pe electoratul USR, pentru alții concurează pe elec­toratul PNL... "Subtilitatea" criticilor aduse Mișcării Ro­mânia Împreună ar putea lăsa im­presia unei țări conduse de o clasă po­litică de elită, cu un electorat pe care îl dau afară din casă - și nu doar în ziua votului! - civismul rasat și cul­tura po­litică. La fel cum teama vizibilă că noua mișcare ar "ca­ni­baliza" din pu­blicul nu-știu-cărui par­tid, ar putea lăsa falsa impresie a unei Românii mobili­zate, care iese în pro­por­ții de peste 85% la vot, când vine vorba să-și aleagă des­tinul. Multă pri­peală și suspectă iritare, în a judeca o construcție care încă își aș­teaptă certi­ficatul de naștere. (Să fie "de vină" per­formanțele guvernului Cioloș, tot mai vizibile, în comparație cu haosul ac­tual?) Până una-alta, Mișcarea Ro­mânia Împreună vine cu o listă de oa­meni mai mult decât onorabili în me­seriile lor și, până la proba contrarie, de bună credință, care promit să-și fun­damenteze ideile și experiența pe doi piloni importanți - antreprenoriatul și societatea civilă.
Și nerăbdarea, și așteptările ridicate ale publicului sunt perfect justificate. Dar pe o piață politică dominată de un partid-stat, cu o principală forță de opo­ziție, PNL, care încă nu s-a scuturat con­­vingător de colaboraționismul de pe vre­mea USL, Mișcarea România Îm­preună merita o primire mai puțin răutăcioasă, chiar dacă, fatalmente, nu răs­punde exigențelor doctrinare ale tu­tu­ror. E, până la urmă, o alternativă în plus. În mod evident, nici România Îm­preună, nici USR, nici PNL, nu vor re­uși, singuri, să fie o balanță suficient de puternică pentru autoritarismul tot mai pronunțat al PSD. Dacă se va împiedica în răutăți gratuite și în teorii despre sigle și abrevieri, opoziția se va con­dam­na singură (și ne va condamna și pe noi) la încă patru ani de neputință, în fața tăvălugului grosolan din ultima vre­me. E mai simplu să vezi paiul cu ac­cent circumflex, din prescurtarea Miș­cării lui Cioloș, decât bârnele care ne dau la gioale, zi de zi, prin Parlament...