Începutul primăverii coincide în România și în Basarabia cu un val neașteptat de entuziasm unionist. Să credem cu adevărat că Basarabia s-ar putea întoarce la țara mamă? Atât la București, cât și la Chișinău, drumurile politicii sunt atât de murdare, încât am apelat la un specialist al relațiilor internaționale, să ne explice dacă visul unirii celor două state române are vreo șansă sau ne confruntăm, iarăși, cu un joc de măști.
Pentru Unire nu e nevoie de referendum
- Aniversarea Unirii Basarabiei cu România a stârnit de ambele părți ale Prutului un sentiment ce părea îngropat: dorința reunificării celor două jumătăți de inimă românească. Ce se ascunde în spatele acestui eveniment emoționant? Putem să ne bucurăm și să credem în el?
- Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să vedem la ce ne referim, cu mai multă precizie. Știrea este că, oficial, Republica Moldova nu a organizat nici un eveniment dedicat special centenarului unirii Basarabiei cu România. Nu există nici o manifestare oficială pentru 27 martie, fapt cel puțin bizar, pentru că 27 martie 1918 este evenimentul în numele căruia, cu o sută de ani mai târziu, clasa politică de la Chișinău solicită României ajutoare speciale, politice și financiare, pe care nu le-ar putea solicita altui stat. Le cere României, pentru că se pleacă de la premiza că relația dintre România și Basarabia este de altă natură decât relațiile cu alte state. Mâna pe care o întinde Chișinăul Bucureștiului nu este o mână de prietenie, ci o mână care are solicitări foarte precise. De obicei, financiaro-politice. Deci, asta este știrea principală! Dincolo de ea, urmează celelalte evoluții, dar să nu confunde cititorii dvs. reacția cetățenilor R. Moldova, a ONG-urilor, a Bisericii, cu atitudinea oficială a Chișinăului, care este rece și care tace asurzitor. Pe 27 martie, s-a refuzat explicit de către Basarabia o reuniune a celor două parlamente, fie la Chișinău, fie la București, fie la Iași, fie și la București și la Chișinău. Motivul este simplu: Chișinăul nu a dorit ca Bucureștiul să confere acestei zile o semnificație importantă. Ca urmare, s-au deplasat câțiva oficiali de la Chișinău la București, în parlament, unde, aproape stupefiați, s-au confruntat cu o întrebare legată de unirea dintre România și Republica Moldova. La această întrebare, pe care a pus-o președintele Camerei, Liviu Dragnea, răspunsul a fost foarte clar. Adrian Candu, președintele parlamentului moldovean, a răspuns: "Nu discutăm de acest subiect, pentru că nu mai vrem să trecem prin ce-am trecut în 1992, la războiul din Transnistria". "Pe noi ne interesează mai mult integrarea Transnistriei (transnistrizarea Basarabiei, până la urmă), decât unirea cu România. Pe de altă parte, a precizat: dacă se va pune vreodată problema unificării R. Moldova cu România, trebuie să existe, obligatoriu, un referendum. Domnul Candu este complet lipsit de orice fundament juridic! Când a existat, din partea Federației Ruse, o solicitare de acest gen? La 1821, la 1878, la 1940, la 1944? În 1991, când R. Moldova și-a solicitat independența? Niciodată nu a existat vreun referendum! Mai mult: nici unirea Germaniei, în 1990, nu s-a făcut pe baza unui referendum. Domnul Candu vrea să sugereze că unirea Germaniei este ilegitimă, pentru că n-a avut la bază un referendum? Au mai făcut rușii chestia asta, recent, în Crimeea, dar nu cred că Adrian Candu vrea să spună așa ceva... Deci, obsesia referendumului este o idee impusă de Federația Rusă, și preluată de autoritățile de la Chișinău. Ideea de referendum este o idee falsă. Acordurile finale de la Helsinki spun că reunificarea se poate face dacă există voința politică a celor două părți. Așadar, domnul Candu, după ce a refuzat întâlnirea comună a celor două parlamente, a venit la București ca să transmită că "nu ne interesează unirea".
Revoluție cu voie de la poliție
- Entuziasmul uinionist a pornit, totuși, din Basarabia. Cine l-a declanșat? Ne putem încrede în adevărul lui? Cum au ajuns cele 140 de primării basarabene să semneze declarațiile de unire?
- Vă referiți la mișcarea primarilor? Există, desigur, o manipulare a curentului în R. Moldova, făcută, în primul rând, de autorități. Aș numi-o "unionismul plahotnicist". Tipul ăsta de unionism funcționează precum Conul Leonida față cu reacțiunea, a lui Caragiale: revoluție cu voie de la poliție. Deci, ăsta este un unionism cu voie de la poliție. Unionism pe care d-l Plahotniuc l-a inventat și îl întreține pentru că speră ca, prin creația unui partid marionetă, care este Partidul Unității Naționale (PUN), condus de Șalaru, va reuși să rupă voturi de la principalii săi adversari politici: Partidul PAS, al doamnei Maia Sandu, Platforma DA, al lui Andrei Năstase, și Partidul Liberal al lui Mihai Ghimpu. Inventarea acestui partid unionist, PUN, este, de fapt, o creație politică, pentru a prinde în capcană electoratul unionist. Tot ce se întâmplă în R.Moldova, din acest punct de vedere, poartă amprenta acestei manipulări. Din păcate! Nu înseamnă că toți unioniștii sunt apropiați de PUN. După părerea mea, electoratul unionist nu va intra în această capcană, pentru că este cel mai citit, cel mai informat și cel mai atent la evoluțiile politicii din R. Moldova. Acolo există și un sentiment unionist autentic, un unionism care are două componente: unionismul inimii, al sufletului și unionismul minții - o nouă formulă de unionism, pragmatică, prin care se dorește reunificarea cu România, pentru că constată că R.Moldova este aproape un proiect eșuat. Este acel unionism care își dă seama că, de fapt, R.Moldova nu are șanse reale, nici de integrare în UE, nici de integrare în alte structuri internaționale, nici de prosperitate. Atunci, preferă reunificarea cu România, nu neapărat ca un proiect pozitiv, ci chiar ca unul negativ! Este răul cel mai mic. Pe scurt, cu cât statul R.Moldova dă semne că e nefuncțional și nu reușește să transmită cetățenilor ceea ce ei au sperat după 1990 încoace, cu atât mai mult această formă de unionism crește.
- Unde s-au ascuns rusofilii? Cum de n-au ieșit în stradă, să protesteze contra Unirii, în frunte cu președintele Basarabiei, Dodon?
- Dodon este susținut de două categorii: și de rusofili, și de moldovenii care nu se declară pro-europeni. La alegerile prezidențiale, Dodon a fost susținut și de Vladimir Plahotniuc. Toată rețeaua lui de televiziuni l-a susținut cu mesaje de tipul: dacă Maia Sandu ajunge președinte, va aduce 30.000 de sirieni în Basarabia. Unde sunt rusofilii? Povestea asta cu rusofilii de la Chișinău este mult exagerată. În R.Moldova sunt 5,8% etnici ruși. Ei au înțeles foarte bine că șmecheria în această țărișoară este să călărești, nu curentul rusesc, că e foarte mic, ci curentul moldovenesc, moldovenist. Ăla este instrumentul principal de manipulare al Federației Ruse. Se inculcă ideea că moldovenii nu sunt români, că vorbesc altă limbă decât limba română, că România e rea, că Uniunea Europeană este rea. Ce trebuie să facă ei? Să-și păstreze "suveranitatea"! Și față de România, și față de UE. Lucru pe care Rusia îl transmite nu prin ruși, ci mult mai abil, prin moldoveni. Deloc întâmplător, d-l Igor Dodon nu vorbește limba rusă în public, pe facebook sau pe blog, iar mama lui este profesoară de limba română. El se prezintă ca un patriot moldovean, vrea să apere Republica Moldova de intruziunile, fie românești, fie europene.
"Nu trebuie să inventăm roata. Avem modelul german"
- Ce ar trebui să facă Bucureștiul pentru a pregăti Unirea, nu doar în vorbe, ci și în fapte?
- Principalul lucru pe care trebuie să-l facă politicienii de dincolo și de dincoace de Prut este să vrea. Nu doar să facă declarații la festivități. Atunci când spui că unul dintre proiectele mele este reunirea celor două jumătăți de țară, trebuie să fi capabil să transmiți partenerilor tăi că tu ești capabil, instituțional și politic, să susții Republica Moldova, inclusiv prin reintegrare. Am sentimentul că Occidentul s-ar uita atent la un asemenea proiect, dacă România ar fi capabilă și credibilă să convingă cu el. Să spună foarte clar: nu avem o agendă ascunsă, dar, dacă R.Moldova eșuează în toate tentativele ei de a se moderniza și toți cetățenii activi se pregătesc să plece în Europa, atunci România vrea să aducă R.Moldova în UE și NATO, așa cum Germania a adus la ea, Republica Democrată Germană. Ca într-un paradox, ultima extindere a UE spre Est, România-Basarabia, ar fi reluarea primei extinderi tot spre Est, a Germaniei - RDG. Deci, România asta ar trebui să spună. Nu trebuie să reinventăm roata, avem modelul german. Și ne-ar lua tot 20 de ani până la liniștirea situației economice, sociale și politice.
- Credeți că minunea aceasta, a unirii Basarabiei cu România, se va putea împlini? Cum ar privi Rusia un astfel de eveniment?
- Depinde cum știe România s-o prezinte. E complicat să vorbim în actualul context internațional. Fără îndoială, unul dintre actorii cu care trebuie vorbit este Rusia. Dacă va fi vorba de o reunificare, e cert că Transnistria nu va face parte din viitoarea Românie. Apoi, România nu are valoarea Ucrainei pentru Rusia. Deci, situația ar fi mai ușoară, mai ales dacă politica românească va fi cinstită și vizibilă. Pe scurt, așa cum a spus cândva președintele Iohannis, dacă republica Moldova vrea să se unească cu România, nimeni nu o poate opri, iar dacă nu vrea să se unească, nimeni nu o poate obliga.