Unde sunt banii dumneavoastră

Ciprian Rus
Despre dezastrul atragerii fondu­rilor europene de către România s-au scris tomuri: e un caz atât de uimitor, întins pe o durată de timp atât de mare și sub responsabilitatea unor guver­nări de toate culorile, încât nu e deloc exclus să facă, pe viitor, obiectul unor ample stu­dii de specialitate pe mo­delul: "Așa nu!".

Incapacitatea statu­lui român de a pune ordine în proiectele cu finanțare europeană a fost întoarsă, cum ziceam, pe toate păr­țile. Dar abia acum, după ce Co­misia Europeană a transmis Parla­men­tului European o informare privind Cadrul Financiar 2007-2013, ne dăm seama cât de mult a pierdut România. Practic, o treime din fondurile euro­pene pierdute în toată Europa îi apar­ține României! Potrivit Comisiei, su­ma totală a fondurilor europene ne­fo­losite (și, deci, pierdute) din prece­den­tul cadru financiar se ridică la 4,4 miliarde de euro. Din această sumă, România a "prăpădit" 1,64 de mili­ar­de de euro. Au pierdut și alte țări niște bani, dar sumele par mărunțiș față de România. Bulgaria a pierdut 240 de milioane, ungurii vreo 28, iar polo­nezii 300.000 de euro, în vreme ce noi trecem bine de miliard. Iar dacă ne uităm la domeniile în care s-au pierdut banii, ne luăm cu mâinile de cap: pes­te 600 de milioane euro la proiecte de Transport, peste 400 de milioane euro la proiecte de Mediu, 250 de milioane euro la proiecte de Dezvoltare Regio­na­lă, 276 de milioane de euro în pro­iecte la Resurse Umane. Ce puteam face cu acești bani? La un calcul sim­plu, pu­team construi autostrada până la Sibiu sau puteam reabilita 150 de ki­lometri de cale ferată, puteam să construim ze­ce spitale regionale sau să reabili­tăm 4.000 de blocuri. Totul pe bani europeni, nu pe banii noștri. Dar cum pentru banii europeni trebuie să îți bați capul - nu doar să îi atragi, ci și să-i îm­parți - iar riscul să fii prins cu și­ret­licuri e foarte mare (UE cere trans­parență pentru fiecare cent chel­tuit), guvernanții noștri au preferat să se dedulcească la banii storși ro­mâ­nilor din dări și impozite. Și, ca să aibă și mai puține bătăi de cap, umblă de zor la legile justiției, să mai rela­xe­ze pre­siunea pe care o pune justiția asu­pra lor. Necazul e că și banii ăștia sunt câți sunt, nu poți să și furi din ei, să umfli și salariile, și pensiile spe­cia­le, să plă­tești și promisiuni electorale fan­tas­magorice și să mai și lași im­pre­sia că faci ceva prin țară. Efectele se văd deja. România a atins, în februa­rie, cel mai mare deficit bugetar de du­pă anii de criză - în condiții de creș­te­re economică! Cheltuim mai mult decât avem și, cu toate astea, ne per­mitem luxul de a da cu piciorul unor sume uriașe din fondurile euro­pene.