Sihaștrii noștri, adânciți neîncetat în rugăciunea lui Iisus, trăiau cu totul desprinși de această lume. Duhul acela, care le aprindea sufletele de flacăra unei iubiri mistuitoare, nu le îngăduia să mai caute spre pământ. De aceea, atunci când mâncau, o făceau foarte simplu, cu hrană netrecută prin foc, fără să își gătească rădăcinile, ierburile, ciupercile sau fructele culese din pădure, nici măcar pâinea, pe care o plămădeau din boabe de grâu zdrobite, amestecate cu apă și lăsate la soare să se usuce.
Asprimea acestui post nu este însă deloc distrugătoare de trup. Cei care au ajuns să îl țină în zilele noastre vorbesc de o minunată agerime a minții, de o despovărare a firii de nevoia somnului și de o tămăduire miraculoasă a multor boli. Puțini știu că la temelia Postului Mare se află rânduiala Sfântului Sava, un călugăr care s-a nevoit în secolul al V-lea, în apropiere de Ierusalim, în mânăstirea care astăzi îi poartă numele. Această rânduială, care a rămas până astăzi în vigoare, îl sfătuiește doar pe cel care poate, să mănânce în toate zilele săptămânii postului păresimilor, numai hrană uscată, netrecută prin foc. Dezlegarea la gătit este dată numai sâmbăta și duminica, atunci când se poate folosi și ulei. Așadar, postul sihaștrilor nu este rupt de restul ortodoxiei, doar că ei țineau această rânduială tot anul. Ca o dovadă a iubirii lor înflăcărate pentru Hristos, părintele Ghelasie Gheorghe de la Mânăstirea Frăsinei a început să îi învețe pe ucenici rânduiala postului pustnicesc. La rândul său, el o deprinsese de la un sihastru vestit, părintele Arsenie Praja, care se nevoise în Cheile Râmețului. Părintele Ghelasie Gheorghe a trecut la Domnul în anul 2003, dar în urma sa au rămas mulți ucenici, care țin cu strășnicie de rânduiala postului sihaștrilor noștri. Printre ei este și părintele Hristofor Bucur, stareț al Schitului Sfântul Ioan Botezătorul din Poiana Brașov (un interviu cu sfinția sa a apărut într-un număr trecut al revistei), pe care l-am rugat să ne inițieze în tainele primite de la duhovnicul său.
"În paradis nu exista focul"
- Părinte Hristofor, multă lume se întreabă de unde a apărut acest post pustnicesc, pe care astăzi îl ține tot mai multă lume, în căutare de sănătate și spor lăuntric?
- Postul acesta își are originea în rai, acolo unde Adam și Eva au primit de la Dumnezeu spre hrană doar vegetale. Domnul le-a spus: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânță de pe toată fața pământului și tot pomul ce are rod cu sămânță în el. Acestea vor fi hrana voastră." (Facerea I, 29) Era, așadar, exclusă de la bun început orice mâncare de origine animală și orice preparare a hranei. În paradis nu exista focul. Doar după cădere au început oamenii să mănânce de toate și să prepare alimentele în fel și chip. Eu le recomand celor care doresc să încerce și acest fel de postire, pentru că te ajută mult în rugăciune: te face mai puțin greoi, te ușurează, și altfel te poți ruga mai cu luare aminte. Mai ales că noi, românii, avem o tradiție îndelungată în post. Felul acesta de a te hrăni nu a fost inventat acum, alimentația raw-vegană nu e o găselniță modernă. Pustnicii noștri au trăit veacuri la rând așa, nu făceau focul ca să-și fiarbă ierburile pe care le găseau prin pădure și mâncau ce știau ei de la înaintașii lor că e o hrană vie, care să te vivifice și pe tine. Spun că e o hrană vie, pentru că focul omoară, asta o poate constata și știința - în timp ce gătim mâncarea, se produc modificări ireversibile, se distrug multe vitamine și enzime, prin prelucrarea la temperaturi înalte.
- Regretatul părinte Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei, al cărui ucenic sunteți, vorbea și despre informația negativă pe care alimentația modernă o poartă și o transmite celui care se hrănește cu ea.
- Da. Este ilogic să nu iei în calcul suferința animalului care este omorât pentru a deveni ulterior carne de consum. Animalul acela suferă când este dus la abator și tăiat, se produce în el o spaimă teribilă, care rămâne impregnată în carnea lui, în celulele lui, iar noi ne încărcăm cu această informație negativă. Eu nu sunt biolog, ca să pot să vă spun exact ce se întâmplă în acel moment când animalul este ucis, dar știu că știința e preocupată de aceste aspecte. Mereu căutăm explicații, de ce ne îmbolnăvim și suferim de stres, și știm că nu întotdeauna e vorba de un serviciu solicitant, de tensiuni în familie sau de alte lucruri. Poate că, uneori, e vorba, pur și simplu, de felul în care ne hrănim, cu multă violență, ucigând ca să trăim. Poate că ar trebui să cerem iertare și de la făpturile necuvântătoare, pe care le socotim ca pe bunuri private și facem orice vrem cu ele. Ar fi bine să fim mai atenți la durerile necuvântătoarelor, să nu avem impresia că suntem stăpânii lor absoluți și putem face orice vrem cu natura. Făcând astfel, distrugând-o pe ea, de fapt, ne distrugem pe noi înșine. Fiecare face cât poate, în funcție de contextul în care trăiește, fără să iasă în evidență prin ceva anume - dar, totuși, să încercăm să ne hrănim fără să agresăm. Părintele Ghelasie era atât de grijuliu cu tot ceea ce îl înconjura, încât socotea că nici măcar o rădăcină de la o legumă nu trebuie mâncată imediat după ce a fost scoasă din pământ, ci lăsată câteva ore, pentru că ea a suferit în momentul când a fost scoasă din mediul ei, i s-a întrerupt creșterea. Doar fructele, semințele și unele frunze, care pot fi luate fără să distrugi planta, acelea pot fi consumate imediat. În rest, avea un respect imens față de viața existentă în orice creatură - animal sau plantă.
- De la postul sihaștrilor s-a ajuns, apoi, la medicina isihastă.
- Da, acest post isihast, după tipicul pustnicilor din Carpați, este o metodă de prevenire, și apoi și de tratament, a tuturor bolilor. Părintele Ghelasie Gheorghe spunea că acest post are, în primul rând, menirea de a preveni, și apoi de a trata toate bolile. El recunoștea însă că există și anumite boli pe care el le numea "de destin", la care nu ai ce să faci, trebuie să le rabzi cu rugăciune. Acestea provin dintr-o informație negativă primită din moși-strămoși, dintre care unii au făcut mari rele în timpul vieții, iar toate acestea se transmit. Deci, nu e vorba doar de genetică, ci e vorba și de o transmitere pe cale spirituală a unor probleme din neamul nostru. De aceea, părintele Ghelasie spunea că avem menirea de a fi, fiecare, mântuitorul neamului nostru - adică, să-i aducem la lumină sau să le ușurăm suferințele și celor care nu s-au străduit suficient în viața lor, pentru a ajunge la odihna veșnică. Și ăsta este unul din sensurile crucii: să duci crucea neamului tău. Nu numai pe a ta, ci și pe a înaintașilor tăi. Asta implică și o responsabilitate a noastră, a fiecăruia, fiindcă putem să le oferim urmașilor noștri - copii, nepoți, strănepoți - o moștenire mai bună, o cruce mai ușoară.
Pâinea pustnicească
- Există reguli ale acestui post, în afară de faptul că trebuie să mănânci numai alimente crude?
- Da. Există câteva reguli generale. În primul rând, nu e bine să amesteci multe alimente la o masă, ca să nu forțezi organismul pentru a le prelucra. E știut că pentru fiecare tip de aliment, pancreasul, ficatul, stomacul secretă anumite substanțe pentru a le digera - or, cu cât sunt mai multe, cu cât mesele sunt mai copioase, cu atât ne simțim mai grei, după ele. Așadar, două, trei feluri cât mai simple de alimente și atât - nu mic dejun copios, supă, tocăniță cu carne, toate amestecate. E bine să începi masa ceva mai târziu, pe la ora 12, cu fructe, care au multă apă și curăță traiectul digestiv - până atunci ai voie să bei doar apă. După această masă, aștepți cam două ore, și poți să începi să mănânci pâine pustnicească, cu legume.
Această pâine e foarte importantă în postul sihaștrilor români. E asemănătoare cu pâinea obișnuită, dar nu e prelucrată termic. Se prepară din grâu măcinat integral (grâu integral, nu făină albă) - care se amestecă cu puțină apă (există mori electrice cu care puteți să vă măcinați grâul chiar și acasă). Se face apoi o cocă mai tare pe care o lași să se usuce de pe o zi pe alta. Dacă o întinzi și o faci mai subțire decât un biscuit, atunci ea rezistă cu săptămânile, doar se întărește; dar dacă o faci mai groasă, ca niște găluște, atunci e bine să o mănânci a doua zi, pentru că altfel se acrește. Această pâine necoaptă în foc păstrează toate virtuțile grâului, care se pierd prin coacere. Noi știm, din practica pustnicilor, că omul poate trăi numai cu pâine și apă, mai ales această pâine vie, care, netrecută prin foc, ajută și la vindecarea trupului. Treptat, prin folosirea ei zi de zi, se îndepărtează toate toxinele acumulate în noi, mai ales în intestine, care sunt foarte lungi și pline de pliuri, un fel de ascunzători pentru alimentele deja ajunse în putrefacție. Or, o alimentație foarte simplă, însoțită de apă, le îndepărtează încet și omul ajunge să ia doar ceea ce este folositor vieții. Ne folosim, astfel, de simbioza aceasta între teluric și solar: grâul are rădăcinile în pământ, dar se înalță către cer și se coace la soare, și ni se oferă spre hrană; noi trebuie doar să-l culegem. De-a lungul timpului, s-au strâns destule mărturii ale oamenilor care, mâncând așa, s-au simțit mai bine și s-au vindecat de diverse afecțiuni. Dar acest post cere multă perseverență.
- Sfinția voastră ați cunoscut oameni care să se fi vindecat prin acest post?
- Da. Știu de un domn din Făgăraș care, deși bolnav de cancer și în vârstă, trăiește și acum, hrănindu-se astfel. Am mai cunoscut oameni cu afecțiuni hepatice care și-au revenit fără alt ajutor, creștini care sufereau de ulcere sau de diabet, care s-au vindecat doar postind. În general, regimul acesta este pentru orice om, chiar dacă medicii nu sunt de acord cu astfel de afirmații, dar asta e realitatea. Noi nu suntem doar o colecție de aminoacizi, de substanțe chimice, de vitamine, pe care poți să le iei din orice sursă, inclusiv una fabricată sintetic, ca să-ți echilibrezi diverși indicatori din organism (căci, acum așa ți se evaluează starea de sănătate, te supun la diverse teste și văd cum stai cu vitaminele, cu sărurile sau cu alți indicatori). Se uită însă de informație sau de energie. De aceea va trebui să vedem în viitor medicina și holistic, nu doar din punct de vedere strict alopat. Medicina alopată e doar o ramură care poate ajuta în multe cazuri, dar poate avea, și știm că și are, multe efecte adverse. Nu este de dorit să trăiești cu un pumn de medicamente, unele care să compenseze efectele nedorite ale altora. Tu ai o boală, dar ajungi să te tratezi de mult mai multe - și ajungi să trăiești, dar cu infinită grijă, să nu uiți să-ți iei medicamentele la timp.
- Părinte Hristofor, dumneavoastră de cât timp țineți postul părintelui Ghelasie?
- Cred că de vreo 25 de ani. Dar s-a mai întâmplat să îl și încalc, pentru că uneori trebuie să mă adaptez și eu împrejurărilor, mai mănânc și o brânză, când n-am avut încotro, am mâncat chiar și pește. Nu a fost grav, corpul a reacționat negativ, dar asta este, nu se moare din încălcarea acestor reguli. În schimb, am constatat în timp că postul recomandat de părintele Ghelasie Gheorghe mi-a făcut foarte mult bine și de aceea recomand cu toată tăria și altora să-l încerce, chiar dacă n-o să le fie ușor. Măcar pe anumite perioade, dacă nu tot timpul. O să fie suficient ca să vadă ei înșiși că merită: deși mănânci mai puțin, ai mai multă energie, poți să dormi mai puțin, și te ajută chiar să gândești altfel, să privești viața mai senin. Și nu în ultimul rând, acest post te ajută mult la rugăciune. Ai mai mult timp pentru ea și îți e mai ușor să o lucrezi. Fiindcă nu facem toată nevoința aceasta doar pentru sănătatea fizică. Părintele Ghelasie Gheorghe întotdeauna lega acest post de scopul final, de desăvârșire, de înduhovnicire. Postul pustnicesc este un ajutor foarte important, prețios, dar nu este un scop în sine. E doar una dintre căile care îți ajută corpul să nu-ți mai fie un dușman pentru mersul tău înainte, spre Dumnezeu. Ținând corpul într-un regim din acesta, mai ușor, celelalte nevoințe duhovnicești devin mai lesne de îndeplinit.
Rețetele părintelui Ghelasie Gheorghe pentru postul pustnicesc
Pâinea pustnicească
Se prepară simplu. Grâul poate fi măcinat acasă în două feluri, mai mare sau foarte fin, pentru cei cu digestia mai tare sau pentru cei mai slabi. Pentru cei cu boli grave, trebuie să avem grâu proaspăt măcinat. El nu se cerne, se pune peste el puțină apă și se face o cocă tare (e foarte important să fie tare), care apoi se lasă la dospit cel puțin 7-8 ore, după care pâinea se poate mânca. Dacă faceți pâine pe mai multe zile, coca se întinde într-un strat subțire de un milimetru și apoi se pune la uscat pe ceva întins, întorcând-o uneori. Atenție la temperatură, uscarea se face la maximum 30 de grade. Noi mai indicăm să se pună și puțin mălai, care face pâinea mai sfărâmicioasă și digestibilă. Pentru cei diabetici este indicat ca pâinea să se pună jumătate grâu, jumătate porumb. Se poate adăuga și puțină făină de orez, ceea ce face pâinea mai suportabilă.
Cum să te tratezi cu postul pustnicesc
Cerealele sunt prima condiție de tratament. Să se oprească lactatele, carnea și dulciurile și să se pună accent pe cereale (peste 50%) și zarzavaturi. Dacă la început folosim și cereale fierte sau coapte, mai apoi trebuie să trecem la cele crude, care sunt alcaline.
Meniul de dimineață
Fructe rase sau morcovi, dovlecei, varză crudă sau o salată de vegetale de sezon sau pâine pustnicească cu un fruct. Obișnuiți-vă la început să mâncați o porție bună de astfel de alimente naturale. Siliți-vă cu o voință fermă, chiar dacă la început vi se va părea respingătoare. Împrieteniți-vă cu alimentele. Pâinea pustnicească este alimentul-medicament. Reduceți tot mai mult pâinea obișnuită, coaptă. Folosiți la început pâinea semipreparată. Când veți ajunge să mâncați doar pâine pustnicească și apă, perioade mai lungi de timp, ați ajuns la faza ultimă de tratament a medicinei isihaste.
Meniul de prânz
Morcov, dovlecel sau varză crudă sau o salată de vegetale de sezon (câte un sortiment) se rad mărunt, împreună cu pâine pustnicească fărâmată și puțină acritură. Se pot pune puțină sare, usturoi sau ceapă. Se face un piure care se poate dilua cu apă încălzită sau alte vegetale rase. Se mănâncă cu puțin cir de porumb. O altă variantă este ca din acest amestec să se facă mici sărmăluțe, care se învelesc în foi de varză crudă sau acră sau se fac mici chifteluțe, dar mai tari, cu pesmet de pâine pustnicească deasupra. Se mănâncă la fel, cu puțin cir de porumb. Din mici cantități ale amestecului de mai sus, se pot face și supe, pe care noi le recomandăm ca felul doi.
OPINIA SPECIALISTULUI
Dr. Pavel Chirilă - Centrul "Naturalia", București - "Trebuie să avem discernământ"
- Domnule doctor, înainte de a ține postul părintelui Ghelasie, e necesar să consultăm medicul?
- Postul acesta, care e similar dietei raw-vegane, nu poate fi ținut de un bolnav cu o colită severă sau cu o recto-colită ulcero-hemoragică, pentru că legumele și fructele crude îi vor agrava boala. Așadar, există restricții pentru bolnavi, deci ar fi bine să cerem sfatul medicului înainte. În rest, oamenii sănătoși pot trăi foarte bine cu cereale, fructe și legume crude (avem studii serioase în acest sens), care sunt cotate drept cele mai valoroase alimente de pe pământ, numite și în primul capitol al Bibliei. Dar trebuie să avem discernământ și să ținem cont că noi, cei care trăim în lume, depunem alt efort fizic și duhovnicesc decât cel depus de un călugăr care trăiește în vârful muntelui. De aceea, aș vedea un astfel de post, mai sever, potrivit cu un om modern, care dorește să se retragă un timp, câteva săptămâni, pentru o cură de dezintoxicare. Nu cred că o astfel de alimentație este indicată pe viață, pentru că nu cred că se potrivește cu condițiile vieții noastre de astăzi. Și apoi, dieta cu fructe și legume crude ar trebui asociată cu pâine coaptă normal, nu cu cereale neprelucrate termic. Eu aș avea precauții la consumul pâinii recomandate de părintele Ghelasie Gheorghe, pâine necoaptă, pentru că tubul digestiv al omului nu are enzimele necesare pentru a digera cerealele neprelucrate termic. Sigur, nu recomand pâinea din comerț, plină de aditivi și produsă cu drojdie crescută pe pat de azot, o substanță cancerigenă. Recomand pâinea făcută acasă, cu drojdie bio, pe care o găsiți în magazinele naturiste sau, dacă nu, cu maia, care e mai accesibilă. Cei care vor să facă o pâine mai simplă pot folosi rețeta pâinii nedospite, a lipiilor, care sunt sănătoase și ușor de copt. Există și varianta mai scumpă, a pâinii din magazinele naturiste, care poate fi pâine din grâu ecologic, coaptă cu drojdie ecologică sau cu maia.