SORIN TAUS - Primarul comunei Feldioara, jud. Brașov: "Dacă ții la satul tău și muncești, izbutești"

Catalin Manole
- Cu o minte limpede de inginer și cu o muncă răbdătoare de ardelean, Sorin Taus, primarul comunei Feldioara, a transformat locul pe care îl păstorește într-o zonă rurală la standarde europene. Nu poți să nu te minunezi și să te întrebi, unde ar fi România, dacă am avea o mie de primari ca el -

Dezvoltarea turismului

- Vă aflați la al treilea mandat de primar, din partea Partidului Liberal, și comuna Feldioara arată astăzi uimitor: un sat cu adevărat occi­dental, de care te îndrăgostești la prima vedere! Aveți chiar și o cetate medievală restaurată in­tegral. Cum ați reușit?

- Una dintre strategiile mandatului meu a fost dez­voltarea turismului, una dintre marile "indus­trii" contemporane. În primul rând, aveam aici ruinele unei mari cetății medievale, aveam biserica evanghelică, dar și biserica fortificată de la Rotbav (un sat aparținător), din secolul 13. Apoi mai avem și monumentul Studenților sași, de la intrarea în sat... Am considerat că sunt destule motive ca Feldioara să se integreze într-o hartă turistică nu doar a județului Brașov, ba chiar în cea națională, și de ce nu, europeană. Am făcut un centru de infor­mare turistică, ne pregătim să facem un muzeu, avem mai multe festivaluri prin care să readucem la viață tradițiile și obiceiurile. Am început în 2012, cu "Festivalul Cavalerilor Teutoni" (între 1211, când au venit teutonii, și până în 1125, când s-au mutat în Polonia, și-au avut sediul principal aici). Dacă la noi, localitatea se numea pe atunci Marienburg, în Polonia s-a numit Marburg. Am­ba­­sadorul Poloniei a fost deja la noi și am discutat despre înfrățirea celor două orașe, pentru o le­gătură între cele două ce­tăți. Ne-a vizitat și șeful "Ordinului Teutonic" din Viena, ei având docu­men­te de atestare. Res­tau­rarea cetății a durat câțiva ani și a costat în jur de 15 milioane de lei, dar suntem fericiți că am refăcut-o și, în curând, o să fie deschisă publicului larg. Cam asta este strategia pentru tu­rism pe care am cre­ionat-o și în­cer­căm să o res­pec­tăm.

- Cum v-a ve­nit ideea recons­tru­irii cetății? În fotografii se vede că era doar o ru­ină, un zid pără­sit...

- Cred că im­portant este ca fiecare primărie să își valorifice potențialul zonei. Să se uite în jur și să se întrebe "Ce am aici, în satul meu? Cu ce mă pot dezvolta, pornind de la ceea ce există?". Că altfel, degeaba vreau să fac port de iah­turi, dacă eu nu sunt la malul mării. Am fost în stră­inătate și am văzut că acolo îți arată o piatră sau un bolovan, și ai lăsat 5-10 euro fără să clipești. Cred că și noi o să ne dez­vol­tăm pe turism, pentru că zona este circulată, oa­menii vin, ba la Râșnov, ba la Făgăraș sau Bran, și acum cetatea noastră se vede foarte frumos chiar din șosea. Cred că vor apărea și pen­siunile și micile magazine pentru turiști și, în felul ăsta, oamenii de aici vor putea câștiga.

- Cum au privit sătenii pariul dvs. pe cultură și istorie?

- E adevărat că unii au fost reticenți, dar cineva trebuia să aibă curajul să își asume așa ceva. Mulți m-au criticat că le cheltui banii pe niște fantezii. Le-am explicat că problema banilor este ultima, pentru că tot ce s-a făcut și se va face este din bani europeni. Altfel, satul cred că trebuia să strângă bani vreo 200 de ani că să se realizeze ceea ce vedeți. "De ce ne trebuia nouă cetatea?", m-au în­trebat unii. Le-am explicat că asta, în primul rând, o să le crească valoarea caselor și pământurilor, că va atrage alte investiții și, încet-încet, comuna lor se va transforma într-un mic orășel, dar cu taxe de sat. Ce vrei mai mult ca și contribuabil?

Bani europeni

- În general, primăriile se plâng că nu sunt bani. Dvs. cum ați reușit să vă descurcați cu toate aceste investiții?

- Totul s-a făcut pe bani europeni. Avem nouă proiecte pe fonduri europene, și am reușit să luăm câteva milioane de euro până acum. Am alergat foarte mult... suntem a doua comună cu liceu din județul Brașov. Am reabilitat șapte școli în șapte ani și aș zice că una dintre ele este între primele zece din țară, fondată în 1870, vechea Școală de agricultură, astăzi, cu în­călzire în pardoseală și tot confortul unei școli mo­derne. Suntem și singura comună din județ care are serviciul SMURD, a fost aici la inaugurare domnul Raed Arafat. Avem dis­pen­sar în fiecare sat al co­munei și Centru de per­manență. Acum am ac­ce­sat o linie de finanțare pentru a asfalta toată comuna. Se poate, dar cu o muncă tita­nică... Eu nu am avut nici măcar o zi de con­cediu în ultimii cinci ani. Sunt frânt de oboseală, dar fe­ri­cit.

- Există o rețetă a succesului dvs.?

- Strategia mea a fost să fac câte ceva în fiecare domeniu, și pe sănătate, și pe cul­tură, și pe sport sau educație. Dar ca să faci ceva, nu trebuie neapărat să ai consultanți scumpi. Trebuie să gândești corect și simplu, în funcție de cei care te-au ales. Și ce își dorește un om simplu? În primul rând, un loc de muncă, apoi un trai decent pentru familie, cu grădiniță și școală pentru copii. Așa că am adus investitori, apoi am făcut grădinițe, in­clusiv o grădiniță cu program prelungit, unde co­pilul primește trei mese pe zi și o gustare cu 11 lei, pentru ca părinții să poată merge liniștiți la serviciu. Există pentru toți copiii transport gratuit, și la școala generală, și la liceu. Pentru sănătate, avem dis­pensar în fiecare sat, avem Centru de perma­nență, și pentru cazuri mai grave, avem și SMURD. Pentru siguranța cetățenilor, avem Centru Zonal de Poliție și am montat camere de supraveghere în toată comuna. Căminul cultural arată ca un restau­rant foarte bun, ne bucurăm că am putut să îl dotăm cu tot ce trebuie încât să devină o sală de festivități modernă. Pentru cultură, în afară de ceea ce am menționat deja, avem și un amfiteatru de 300 de locuri. Acolo am luat, tot pe fonduri europene, și pian, și instalație de sonorizare. În fiecare an, între Crăciun și Anul nou, vine o parte din Filarmonica din Brașov și concertează în Feldioara. Și în direcția sportului avem proiecte, urmează să facem o sală un pic mai mică decât cea din Brașov. În fiecare an, copiii din clasa întâi primesc, gratuit, de la primărie, rechizitele și încălțăminte de firmă, iar pentru pensionari, dăm o dată pe an o petrecere din sponsorizări.

- Ce a fost cel mai greu pe drumul acestor realizări impresionante?

- Birocrația. Am făcut sute, poate mii de drumuri la Alba Iulia și la București! Înainte, a fost și problema salariilor din primării, dar văd că acum s-a sărit dintr-o extremă în alta. Nu poți să ții un angajat în primărie, cu o mie de lei salariu, că nu are cum să trăiască... Cum să zâmbească un ase­menea om când vine un cetățean, dacă el se gân­dește cum să împartă banii pentru copii și între­ținere. Acum s-a sărit în extrema cealaltă, au mărit salariile angajaților foarte mult, încât unii primari nici nu au de unde să plătească. Guvernul a reco­mandat să luăm de la investiții, ceea ce mi se pare o greșeală enormă... Altă problemă este cu exce­dentul bugetar, pe care nu vor să ni-l mai dea. Adi­că, eu ca primar, am drămuit banii, ca să nu chel­tuiesc mai mult decât am, și dacă mi-au rămas, pen­tru că am fost un bun gospodar, îmi sunt tăiați, nu îmi rămân pentru anul următor...

"Muncă, muncă și iar muncă!"

- Feldioara pare un sat prosper și la nivelul lo­cuitorilor săi. Din ce trăiesc? Au locuri de mun­că?

- Fie trăiesc din agricultură, fie sunt angajați la fabricile din zonă. Noi avem deja mai mulți inves­titori care s-au instalat pe raza comunei, dar încer­căm să mai atragem și alții. A venit aici și guver­natorul chinez al regiunii Hunan, pentru că i-a plăcut foarte mult, și sperăm să facem împreună un parc industrial, pe 150 de hectare, poate și un aero­port. Dacă reușim, cred că prosperitatea satului o să fie asigurată o bună bucată de timp.

- Aveți un sfat pentru ceilalți primari din România?

- Trei lucruri le recomand: muncă, muncă și iar muncă! Dacă ții la satul tău și te străduiești, poți face. E greu, că legislația e întortocheată, câteodată ambiguă, licitațiile sunt lungi... dar nu e imposibil. Să știți că mai sunt primari buni, din păcate, nu se vorbește despre ei așa de mult, presa preferă să arate ce nu e bine. La Oradea, de pildă, este un pri­mar foarte bun, și cel din satul Ciugud a făcut treabă foarte bună cu fonduri europene. Nu înțeleg de ce nu sunt mediatizați acești oameni. Sunt exem­ple că România poate să se dezvolte frumos și românii pot prospera la ei acasă.