Un Dodon de... București: Teodor Meleșcanu!

Ion Longin Popescu
Recent, s-au întâlnit la Iași peste o sută de Aleși Unioniști din Basarabia cu primarul Mihai Chirică și cu alți moldoveni patrioți din zonă.

Cu această ocazie, primarul a rostit vorbe dureroase: "Nu de Dodon ne facem griji, ci de faptul că sunt mulți Dodoni printre noi". Între ei, strălucește du­reros ministrul de Externe Theodor Meleș­ca­nu. Zilele trecute, ministrul a afirmat că declarațiile de uni­re adoptate de mai multe localități basarabene sunt "ex­presia unei dorințe, dar nu au valoare juri­dică". Mai mult decât atât, slavă Domnului că "nu afec­tează relațile dintre cele două state". Cu gândul că, în 1918, unirea Basarabiei cu Țara s-a făcut tot prin de­clarații ale localităților, care au determinat parla­mentul de la Chi­șinău să voteze "Declarația finală de unire" din 27 mar­tie, câtă valoare au vorbele de doi bani ale "înstră­i­natului" Meleșcanu? Desigur, nu fac doi bani, dar arun­că o pată de rușine peste entuziasmul basarabean. Declarațiile de "unire" ale celor 106 lo­calități, orașe, co­mune și raioane, care au fost semnate sub nasul kremlinezului Dodon, sunt pentru ministrul de Externe al României nimic altceva decât "expresia dorinței de a fi mult mai aproape de Româ­nia". Așa răspunde en­tu­­ziasmului național, la o sută de ani de la Marea Unire, un înalt demnitar român? Fost diplomat al lui Ceau­șes­cu, după studiile de la Moscova, unde a fost coleg cu Ion Iliescu, Meleșcanu "înțelege și res­pectă" expresia basa­rabenilor, dar nimic mai mult. Pentru el, moldo­venii de peste Prut nu vor unirea cu Țara, așa cum a fost în urmă cu un secol, ci "apro­pierea" de această Ța­ră, condusă de binomul ALDE-PSD. Jurnalistul ba­sa­rabean Valeriu Dulgheru le-a cerut intelectualilor unio­niști ca "numărul acestor do­doni să se micșoreze. Ei tre­­buie luminați". Cine îi va cere președintelui Ro­mâ­niei să micșoreze "dodonii" din România? Cum va re­ac­ționa Klaus Iohannis în fața declarațiilor "tova­ră­șului" Mele? Cotidianul indepen­dent Times New Ro­man îl poate ajuta pe președinte, "ilu­minând" 13 mo­tive care fac din ministrul lui Tă­ri­ceanu o "relicvă co­munistă". Dintre acestea, cităm două: 1. În 1968, rușii au renunțat să vină cu tancurile peste noi, considerând că prezența lui Meleșcanu e suficientă; 2. Ca într-o co­medie romantică, Meleșcanu s-a cunoscut cu Iliescu la coa­dă, la Mausoleul lui Lenin. Dincolo de umor, afir­mațiile acestui cotidian fac o trimitere amară la epoca regimului comunist din tine­rețea noastră. Pe de altă parte, parlamentul României este așteptat să adopte o poziție de frumoasă întâm­pi­nare a dorinței de peste Prut, așa cum se dorește și la Chișinău din partea parla­mentului de acolo. Dodon nu mai poate fi "președintele tuturor românilor" din "ță­rișoară", deoarece, chiar în 10 martie, comuna sa nata­lă, Sadova, a semnat o decla­rație de unire cu Țara! Este sigur că semnăturile sado­ve­nilor nu sunt pentru "apro­pierea meleșcană" de Ro­mâ­nia, ci pentru reunirea defi­nitivă cu bătrâna lor pa­trie. Kremlinezii Dodon de Chi­șinău și Dodon de Bucu­rești sunt "regii goi" ai mo­men­tului. (Nu putem să nu ne întrebăm cum ar fi acțio­nat Orban, mai marele Un­ga­riei, dacă Basarabia ar fi fost locuită de maghiari? Uni­rea era demult înfăptuită.)