ANCHETĂ "FORMULA AS" - "Să oprim legile care vor să mutileze ultimele bucăți de Rai din România"

Catalin Manole
Recent, senatul României, prin membrii săi din PSD, ALDE și UDMR, au mai sporit cu o lege decapitarea pădurilor: permisiunea realizării de lucrări de utilitate publică în arii protejate și păduri virgine! Legea a mers mai departe, la Camera Deputaților, unde ar putea să pri­mească un vot final. Despre această nouă măsu­ră ticăloasă, le-am cerut părerea unor specialiști în probleme de mediu.

1. Care sunt consecințele aprobării unei astfel de legi?

2. Ce se poate face pentru oprirea le­gii, ajunsă deja la vot, în Camera Depu­taților? 

GABRIEL PĂUN, activist de mediu, președintele "Agent Green"
"Țara pare o căruță condusă de un vizitiu beat"


1. Din păcate, nu este singura tentativă de a se intra cu drujba în pădurile seculare și virgine. De un an și două luni, de când avem la putere noile guverne PSD, asistăm la un asediu, la un foc încrucișat, și pe linie guvernamentală, și pe linie parlamentară, împotriva pădurilor virgine și ariilor protejate. S-a văzut clar că nu este în regulă cu noua conducere guvernamentală încă de la început: deși guvernul Cioloș alocase 2,68 milioane lei pentru realizarea unui catalog al pădurilor virgine din România, pentru o mai bună protejare a lor, noul guvern a blocat acești bani, deși ei există, și până în acest moment, nu s-a făcut nimic pentru acest studiu. Societatea civilă s-a mobilizat și a făcut, prin propriile puteri, sute de studii asu­pra pădurilor vir­gi­ne care trebuiesc pro­tejate, dar ele zac pe masa ministrului me­diului. Înțelegem că, pur și simplu, nu se vrea o imagine cla­ră a acestor arii pro­tejate în România. De ce? Răspunsul este cu­prins în acest pro­iect, care înseamnă per­mi­siunea exploatării lor. Practic, tot ce în­seamnă "tezaur național" ca pădure, va fi afectat de această lege! Efectul ei asupra tezaurului natural al României este devastator! Odată stricate, zonele de protecție nu se mai pot repara, efectul este ire­ver­sibil! Tot ce s-au străduit să facă generații de oa­meni de știință, de cercetători, academicieni, pro­fesori sau iubitori de natură, va fi aruncat la gunoi, într-o clipă. Ministerul Mediului a dat aviz negativ la acest proiect de lege, dar Ministerul Apelor și Pădurilor a dat aviz pozitiv! Țara pare o căruță condusă de un vizitiu beat...
 
2. Mă gândesc că nu toți senatorii au votat acest proiect știind despre ce este vorba. O soluție este să le explicăm deputaților că ceea ce vor ei să voteze este împotriva tuturor legilor europene sau naționale, și că suntem pasibili de sancțiuni usturătoare, la nivel european. Sancțiuni care vor fi plătite de oamenii de rând, din bugetul României. După cum s-a văzut în cazul Poloniei, care a trecut prin așa ceva, amenzile europene pot ajunge și la o sută de mii de euro pe zi! Noi vom încerca să facem o acțiune de prevenire, să nu se voteze și la Camera Deputaților, să se țină cont de părerea Ministerului Mediului, a opiniei publice, a ONG-urilor și a presei. Vom cere acces în Camera Depu­taților, pentru a prezenta parlamentarilor riscurile aprobării unei asemenea legi și vom încerca să vor­bim personal cu câțiva deputați, pentru a infor­ma grupurile parlamentare în legătură cu situația reală. Mai rămâne și președintele Johannis, care poate întoarce legea în Parlament.


MIHAI GOȚIU, parlamentar USR
"E ca și cum ai străpunge inima unui om"


1. Pe scurt, faptul că prin lege se permit lucrări în zonele de protecție strictă și de protecție in­tegrală a arii­lor naturale pro­­te­jate - parcuri na­ționale și na­turale, situri Na­tura 2000, re­zervații natu­ra­le etc. - și a pădurilor vir­gi­ne și cvasi-vir­gine, poate du­ce la dispariția acestora. Zonele de protecție strictă și integrală sunt cele mai valoroase și mai impor­tante din punctul de vedere al conservării me­diu­lui și al biodiversității. Dacă acestea sunt afectate, dis­pare, practic, motivul principal pentru care aceste arii sunt protejate. E ca și cum ai străpunge inima unui om și, apoi, te-ai mira că acel om moare, deși el pare întreg. E o minciună că acest ar­ticol adăugat al legii ar fi în beneficiul comu­ni­tăților locale, cum pretind susținătorii legii. Pentru că e aberant să pretinzi că distrugerea celei mai importante resurse pentru dezvoltare sustenabilă a comunității res­pec­tive ar fi un "be­neficiu". În fapt, prin această pre­vedere se des­chide larg ușa unor proiecte cu de­di­cație, iar în următoarele luni, dacă legea trece, vom constata cu tristețe cine sunt profitorii reali ai legii: ucigașii lacomi ai pădurilor din România.

2. Într-o primă fază, vom încerca să-i con­vingem pe deputați să voteze împotriva legii sau măcar împotriva articolului în discuție. Am discutat cu colegii și consilierii juriști din USR și studiem care sunt șansele atacării la Curtea Constituțională a acestei legi și a celorlalte care afectează grav mediul. Încălcarea art. 35 din Constituție, cel referitor la obligația, inclusiv a statului, de a respecta dreptul la mediu sănătos, e evidentă, dar nu-mi dau seama care sunt șansele unui asemenea demers în premieră pentru Româ­nia, o țară în care la unii parlamentari ai puterii au încă trecere argumente primitive, de genul "tem­pe­raturi sub minus 10 grade, ninsori și viscol la în­ceput de martie sunt o dovadă că încălzirea globală nu există"! Mai rămâne o singură șansă, cea a rezistenței comunităților locale, susținute de societatea civilă și de acțiuni în justiție, pentru a bloca fiecare proiect distructiv în parte.


STELIAN RADU, Membru de onoare al Academiei de Știinte Agricole si Silvice
"România încalcă tratatele internaționale pe care le-a semnat"


1. Ceea ce se propune prin această lege poate duce la restrângerea sau dispariția suprafețelor ariilor protejate și la intervenții umane, chiar în zonele lor centrale, iar așa ceva este o aberație! Este o mare contradicție cu tratatele internaționale de protejare a naturii, semnate de România! Se știe că Parcurile Naționale au trei zone distincte: o zonă centrală, în care se aplică o protecție strictă, o zonă de protecție înconjurătoare, unde este necesară o ges­tiune ecologică, și o suprafață-tampon. Ad­ministrarea lor trebuie să fie făcută în așa fel, încât după o anumită perioadă, cea de-a două zonă să poată fi trecută în cea dintâi, centrală, care ar trebui să reprezinte 75 % din suprafață parcului. Sunt criterii dure, pe care și Germania le îndeplinește cu greu, dar ei se străduiesc foarte mult. Oricum, într-o zonă centrală de protecție - odată consfințită ca atare, nu mai ai voie să intervii: este o mare crimă! În aceste situri, unele cu păduri virgine acceptate și în patrimoniul UNESCO, nu ai voie să intervii sau să modifici ceva! Riscul este, în primul rând, să pierzi acest statut onorific, care le-a fost acordat și de care puține locuri din lume se pot bucura. Noi, în România, din fericire, avem așa ceva, și este inadmisibil să te atingi de ele! Este un nonsens ce vor ei să facă, orice intervenție putând să ducă la pierderea statutului și transformarea unor arii protejate în păduri oarecare.

2. O mai bună solidaritate între academicienii români cred că ar fi benefică în fața unei astfel de probleme. Academia Română și Academia de Stu­dii Agricole și Silvice ar trebui să își spună mai apăsat și mai des opinia, să nu lase pe mâna unor oameni necalificați, care nu cunosc și nu au studii, să decidă soarta unor astfel de păduri. Dacă le-am conserva și le-am îngriji și le-am pune în valoare ar însemna un câștig enorm, și la nivelul țării, dar și la nivelul comunităților din a­propierea lor. Aces­te lucruri trebuiesc abor­date cu viziune, cu programe pe ter­men lung, privind spre viitorul nostru ca națiune, nu prin mă­­suri ad-hoc, im­pro­vi­zate, care duc, pur și simplu, la dis­tru­gere. Ca solu­ție pu­tem să privim la ce se întâmplă în Ger­­mania. La nivel na­țio­nal, acolo s-a stabilit ca până în anul 2020, deci în termen foarte scurt, să se implementeze măsuri de protecție strictă, pe minimum 5% din suprafața țării, unde natura să se dezvolte liber, fără inter­ven­ții. Este o linie pe care și România ar putea să mear­gă, este un exemplu bun și o soluție. De așa ceva avem nevoie, nu de legi care să încurajeze muti­larea ultimelor bucăți de Rai din România.