Cu 1500 de ani înainte de Hristos, în Mesopotamia, un cetățean, Amil-mirra, a scris pe o mică tăbliță de lut: "Voi plăti 330 de măsuri de orez deținătorului acestei tăblițe, la vremea recoltei". Tocmai se născuse prima "bancnotă", e drept, de lut ars, nu de hârtie, care, din fericire, a ajuns până la noi. Tăblița lui Amil-mirra nici măcar nu trebuia ținută de cel care îi împrumutase orezul - putea fi dată din mână în mână și putea ajunge la oricine, exact ca bancnotele de astăzi. Ajungem, astfel, la esența banilor din toate timpurile: încrederea! În sine, tăblița lui Amil-mirra nu valora nimic, era o bucată de lut ars. Dar, pentru cine avea încredere în cel care o emisese, ea era echivalentul a 330 de măsuri de orez!
Facem un salt peste timp și ajungem la banii noștri, care nici măcar nu mai sunt de hârtie decât în proporție de 10%. Restul de 90% sunt doar cifre mutate de niște calculatoare, dintr-o bancă în alta. Cifrele ne intră în cont, când luăm salariul, și își iau zborul la primul magazin, când plătim cu cardul. Încredere în stare pur electronică, asta au ajuns banii de astăzi - încredere în bănci, în guverne și în faptul că vom primi, pe aceste cifre electronice, pâine și puțin circ. Aici intră în joc criptomonedele.
Bitcoin, bani pe calculator
În octombrie, 2008, un programator care a fost și a rămas până astăzi anonim, autobotezat cu pseudonimul de Satoshi Nakamoto, a publicat pe site-ul metzdowd.com un mic articol intitulat "Bitcoin: un sistem de plată electronic de la egal la egal". Era în mijlocul marii crize economice provocate de sistemul bancar, iar oamenii începuseră să își piardă sentimentul esențial, care ține în viață tot sistemul financiar: încrederea. Satoshi Nakamoto venea cu o propunere simplă - dacă banii tot nu mai înseamnă nimic, decât zerouri în calculatoarele băncilor, de ce nu ne-am inventa propriii bani, ocolind guvernele? Desigur, de la gând la fapt e un drum enorm, dar Nakamoto l-a parcurs rapid. El a creat un program pe care l-a distribuit în mod liber pe internet. Cu acest program, orice calculator putea da naștere unor monede virtuale, numite bitcoini. Activitatea a primit și un nume sugestiv: "minare". Un calculator performant, care consumă ceva timp și curent, poate, după o vreme de procesare, să "scoată la lumină" un bitcoin, la fel cum un miner sau un echipament de forare reușește să aducă din adâncul pământului o bucată de aur. Prima monedă virtuală a fost generată pe 3 ianuarie 2009. La început, totul a părut o joacă de copii. Totuși, puștii nu erau chiar așa trăsniți precum păreau. Programul inventat de Satoshi Nakamoto genera monede, dar nu oricum. Aveai nevoie de un calculator bun și, evident, de energie electrică. Așa că, pentru a obține un bitcoin, trebuia să investești niște bani, deci moneda avea deja, într-un fel, un preț indirect. Apoi, partea genială a sistemului prevedea faptul că orice tranzacție de bitcoini, de la un calculator la altul, va fi validată de "mineri", care în mod public vor înregistra din ce "portofel" electronic pleacă banii și unde ajung. Practic, comunitatea era chemată să supravegheze tranzacțiile transparent, cu ajutorul programului, și să se asigure că sunt cinstite. În loc de bănci ai sute, mii de calculatoare, care analizează orice operațiune, pentru a se asigura că nu apar fraude. Cireașa de pe tort este că programul nu va permite generarea a mai mult de 21.000.000 de bitcoini. Deja s-au generat 16.901.937. Așadar, este o resursă limitată. Cine nu cumpără la timp s-ar putea să nu mai prindă. Tocmai fusese inventat aurul electronic, iar goana după el avea să înceapă în curând.
Aurul din computer
În primii ani, prețul unui bitcoin a crescut ușor, de la 0,3 dolari până în jurul sumei de 14 dolari. Câteva magazine, care își desfășurau activitatea on-line, au început să accepte plata în bitcoini, mai mult ca o formă de promovare, dorind să le arate celor foarte tineri că sunt avangardiste. Mai intensă a fost activitatea pe "dark web", internetul negru, acolo unde se desfășoară tranzacții ilegale cu arme și droguri, unde anonimatul oferit de bitcoin a fost mai atrăgător. Dar toată această lume subterană, care îi unea cumva pe cei mai inteligenți și visători programatori cu lumea interlopă, avea să iasă la lumina zilei financiare în anul 2013. Atunci, noua monedă a ajuns pe radarul unor băieți deștepți din Statele Unite. Printre ei, frații gemeni Winklevoss, cofondatori ai Facebook, nerecunoscuți de Mark Zuckerberg, care le-a plătit totuși compensații în valoare de 65 de milioane de dolari. Ei au folosit 11 milioane de dolari din această sumă pentru a cumpăra, în anul 2013, aproape 100.000 de bitcoini. Prețul acestora ajunsese la 120 de dolari bucata. De atunci, micuța criptomonedă care își face de cap prin calculatoarele lumii a înnebunit planeta. A ajuns la un preț de 1.000 de dolari bucata, apoi s-a prăbușit, pentru ca să urce din nou până la amețitoarea sumă de 19.000 de dolari pentru un bitcoin, numai ca să se prăbușească din nou. Acum, când scriu articolul, un bitcoin valorează încă 11.676 de dolari. Spun încă, pentru că, vă amintiți ce am spus la început, banii nu sunt altceva decât încredere. Câtă vreme lumea crede în bitcoin, el va avea valoare și o poveste de spus. O poveste cu multe zerouri...
Cripto-viitorul
Lumea analiștilor financiari e teribil de împărțită, când vine vorba de criptomonede. Unii spun că este un joc piramidal, un fel de CARITAS la nivel mondial, care se va prăbuși cu zgomot. Optimiștii spun că vom ajunge foarte departe și că, deși multe criptomonede vor dispărea, altele vor rămâne, pentru că sunt foarte necesare. De pildă, bitcoinii vor fi ca aurul, dar, spre deosebire de acesta, mult mai rapid și mai ușor de tranzacționat. Cum numărul bitcoinilor nu poate să depășească 21.000.000, vor ajunge rari și scumpi la vedere, ca monedele antice. Bogătașii mileniului III vor dori bitcoinii ca să își păstreze astfel economiile. Entuziaștii spun că banii noștri sunt un fel de epocă de bronz, iar bitcoinii ne-au dus direct în mileniul III. Pesimiștii cred că totul e un castel de nisip, iar cine cumpără acum bitcoini, sperând să le crească prețul, își va pierde toți banii. De aceea, unele state, precum China, s-au grăbit să interzică atât minarea, cât și tranzacțiile cu bitcoini. Alte state, precum Japonia, preferă un control moderat. Bill Gates spune că toate aceste criptomonede "vor ucide oameni la propriu", iar Warren Buffet, unul dintre cei mai bogați investitori din lume, supranumit "oracolul din Omaha", afirmă "cu certitudine că aceste criptomonede vor avea un sfârșit rău". Însă e greu să știi cum va arăta viitorul. Un lucru e sigur. Satoshi Nakamoto, care nu și-a dezvăluit până acum identitatea, are în portofelul lui electronic nu mai puțin de un milion de bitcoini, minați în primii ani, din care nu a cheltuit nici măcar un dolar. Averea lui a atins, la prețul de astăzi al pieței, fabuloasa sumă de 11 miliarde de dolari. E ceva pentru o simplă idee ieșită din tastele unui computer, nu-i așa?