Strada principală se desface în două, ca să ocolească faimosul parc al orașului, apoi coboară, abrupt, spre malurile Dunării. Peste fluviu, dacă e zi senină, vezi ițindu-se ca o spinare de Stegosaurus, culmea zimțată a Munților Măcinului. Apoi, privirea se întoarce și adastă pe fațada clădirilor de demult, reședințe ale negustorilor bogați, care i-au dat strălucire orașului și l-au făcut faimos în toată lumea. Un oraș atât de strălucit, încât până și orbii, dacă dăm crezare vorbei populare, "nimereau Brăila", venind dinspre șes sau pe apele Dunării. Sau poate orbul nimerea Brăila ghidat de miresmele Orientului care pluteau inconfundabil, peste oraș. Din păcate, multe case purtând pecetea strălucirii de odinioară s-au părăginit în anii comunismului, când mai marii țării și ai orașului au dat mai multă importanță construirii cartierelor de blocuri și obiectivelor industriale, lăsând de izbeliște clădirile de patrimoniu. După revoluție, în urma unor inițiative municipale, dar și private, numeroase clădiri au fost refăcute. Una dintre acestea este Casa Faltis, ajunsă în proprietatea farmacistului brăilean Ion Bobaru, colaboratorul revistei "Formula AS", căruia îi mulțumim că ne-a ajutat să îi scriem povestea.
Rădăcinile familiei Faltis
La întretăierea străzii Galați cu strada Mărășești, pe unul dintre colțuri, se află o casă de epocă, renovată, cu etaj și cupolă, o mică bijuterie arhitectonică în țesătura urbană a vechii Brăile. Una dintre străzi e acoperită cu pavaj, ca altădată, iar în apropiere se înalță arbori bătrâni și rămuroși. E Casa Faltis, după numele celui care a construit-o și a stăpânit-o mulți ani, farmacistul Ion Faltis. Actualul proprietar, farmacistul Ion Bobaru, a fost repartizat aici de Oficiul Farmaceutic Galați, în timpul regimului comunist, iar după revoluție, a pus ban pe ban și a achiziționat imobilul, apoi s-a zbătut ani de zile să-l renoveze și să-i dea noblețea de altădată. Ba mai mult, a amenajat aici un veritabil muzeu al științei farmaceutice. "Nu e un muzeu oarecare, e chiar un muzeu viu, cum nu găsești în alte orașe. Aici, vizitatorul are ocazia să vadă cum se prepară medicamentele, chiar pe masa folosită cândva de Faltis", mă asigură proprietarul, vădit impresionat de istoricul și faima casei pe care a readus-o la viață. În incintă, sunt păstrate cu sfințenie și consultate tratate farmaceutice de demult, cum este și "Farmacopeea Română", ediția I, apărută în 1862. Farmacistul Ion Bobaru, în paralel cu eforturile de renovare, a întreprins cercetări pentru a scoate la lumină informații despre familia Faltis, dar și despre imobilul deținut în trecut. Deși are o sonoritate grecească și ai fi gata să pariezi că Faltis e un nume neaoș brăilean, unde numeroși negustori eleni s-au așezat de-a lungul veacurilor, ei bine, numele acesta a venit de undeva din Cehia, purtătorul său ajungând, dus de valurile vieții, la marginea Imperiului Habsburgic, în Transilvania. Ion Faltis, scriitor și profesor, s-a căsătorit cu fiica unor români din Bran și au avut un copil, pe care l-au botezat tot Ion, născut în 31 ianuarie 1858. Gimnaziul l-a absolvit la Brașov, sub directoratul lui Iacob Mureșeanu, fiul poetului Andrei Mureșeanu. Directorul gimnaziului "Andrei Șaguna" a remarcat talentul muzical al elevului și a insistat să urmeze conservatorul din Viena, dar părintele său, Ion Faltis, s-a opus și l-a îndemnat să facă studii farmaceutice. Băiatul nu a ieșit din cuvântul tatălui său. Va ajunge farmacist.
Secolul de aur al Brăilei
Brăila anului 1897. Orașul era la capătul unui secol binecuvântat din istoria sa. În 1829, scăpase de sub tutela Semilunei, după ce fusese raia, adică teritoriu turcesc, timp de trei secole. Războaiele ruso-turce înclinaseră balanța în favoarea puterii moscovite, în timp ce forța otomană scădea și pierdea teritorii. Raiaua Brăilei a fost unul dintre aceste pământuri. Turcii construiseră aici o cetate și impuseseră monopol pe comerțul care se desfășura prin gurile Dunării. În urma revenirii Brăilei la Țara Românească și a semnării Tratatului de la Adrianopol (1829), comerțul pe Dunăre și pe Marea Neagră a intrat într-o nouă eră, având ca principiu libera circulație a mărfurilor. Brăila era ca un om bolnav care și-a recâștigat sănătatea. Viața orașului s-a dezmorțit. Corăbiile încărcate cu grâne și animale din Principate, dar și cu mărfuri scumpe aduse din Orient, au început să se înghesuie la cheiurile portului. Englezii și-au trimis corăbiile ca să transporte cerealele Bărăganului. Grecii au venit cu vasele lor, pline cu bijuterii, mătăsuri și mirodenii. Potrivit unor date statistice, în 1832, după numai trei ani de la semnarea Păcii de la Adrianopol, au sosit în portul Brăilei 486 de vase comerciale, depășind numărul corăbiilor sosite în Galați. Observând progresul înregistrat de Brăila, autoritățile statului român i-au acordat, în 1836, statutul de porto franco, adică port liber, unde regimul fiscal era mult mai relaxat decât în restul țării. Acest lucru a stimulat și mai mult comerțul. Orașul a avut de câștigat. Străzile au fost pavate, a fost deschisă o tipografie, înființată o bancă, un teatru privat (Teatrul Rally, înființat în 1864) pe scena căruia au urcat, mai târziu, Sarah Bernhardt, Haricleea Darclée și Maria Filotti. Să nu mai vorbim de sumedenia de prăvălii, hoteluri, cafenele, cofetării, croitorii, farmacii, o rețea comercială în interstițiile căreia se întâlneau Occidentul și Orientul, băștinașii fiind amestecați cu veneticii: greci, turci, ruși, italieni, englezi, chiar și olandezi din Rotterdam. Într-un astfel de oraș, unul dintre cele mai bogate și înfloritore ale Regatului României, a ales să se stabilească și să-și deschidă farmacie Ion Faltis, sosit din Brașov.
Un farmacist faimos
Cel mai probabil, viața efervescentă a Brăilei trezite la viață l-a atras pe brașovean să se stabilească aici, în 1897. Ardeleanul nu a venit oricum, ca un străin fără căpătâi. Avea în valiză chiar un decret regal, în baza căruia primise dreptul să-și deschidă o farmacie, după ce câștigase un concurs. În decret era precizată și adresa: "între Calea Victoriei, B-dul Cuza și până în Calea Galați". La această adresă va funcționa farmacia până în 1915, când Ion Faltis va cumpăra un alt imobil. E chiar clădirea care a supraviețuit până în zilele noastre, la intersecția străzii Mărășești cu calea Galați. După informațiile culese de Ion Bobaru, actualul proprietar, casa ar fi fost construită în 1899, adică la doi ani după ce sosise Faltis în Brăila. Era, așadar, o construcție nouă, semănând cu clădirile ridicate în acea vreme în București. Lui Faltis i-a plăcut și a decis să o cumpere, plătind, potrivit actului de vânzare înregistrat în 16 iunie 1915, la Tribunalul Brăila, suma de 58.000 de lei. După ce a devenit proprietar cu acte în regulă, spițerul a deschis farmacia la parter, iar la etaj și-a amenajat locuința. Un copil, Ionel, îi murise la vârsta de 8 ani, dar îl avea pe Dumitru, care a îmbrățișat și el profesiunea de farmacist. Mai mult, va ajunge și doctor în chimie. Tatăl și fiul vor lucra împreună pentru dezvoltarea afacerii lor. Și-au botezat farmacia "Carol Davila", considerat întemeietorul sistemului medical românesc modern. Din informațiile actualului proprietar, Ion Bobaru, aceasta a fost la acea vreme cea de-a șasea farmacie deschisă în Brăila. Prima fusese înființată în 1833, de Constantin Hepites, tatăl unui alt celebru farmacist de origine brăileană, Constantin C. Hepites, autorul "Farmacopeei Române" din 1862, dar și al lui Ștefan C. Hepites, întemeietorul meteorologiei științifice pe meleagurile noastre, prima stație meteorologică fiind instalată chiar la Brăila, în 1878. Într-un oraș unde se întâlneau atâtea seminții, bolile scoteau capul ușor. Farmaciștii erau oameni importanți în urbe, fiindcă de substanțele din sticluțele înghesuite pe rafturi depindea viața pacienților. Cei doi Faltis nu doar vindeau medicamente. Ei le și produceau, din plante medicinale, într-un laborator situat în incinta farmaciei. Mai aveau un laborator de analize biologice și unul de chimie. La subsol, amenajaseră un atelier de mecanică, una dintre pasiunile lor. În 1925, la aniversarea a cincizeci de ani de activitate și a zece ani de la deschiderea farmaciei, Ion Faltis i-a invitat la Brăila pe toți farmaciștii de renume din România reîntregită. Potrivit programului, invitații s-au întâlnit la farmacia lui C. Ionescu-Berechet, din strada Regală, iar de aici au plecat "in corpore", la farmacia sărbătoritului, pe Calea Galați, unde a avut loc o slujbă religioasă, a fost fixată o placă comemorativă din marmură, s-au ținut cuvântări și a fost făcută o fotografie de grup. Banchetul l-au ținut la restaurantul Francez, iar la ora 22, invitații au plecat la gară. Cei care nu au reușit să ajungă la Brăila, au trimis telegrame și scrisori din București, Sibiu, Buzău, Chișinău, vreo 45 de telegrame și 20 de scrisori, dovedind prețuirea de care se bucura farmacistul brăilean, unul dintre cei mai renumiți farmaciști ai țării din acea vreme. Cu un an înainte, în 1924, Ion Faltis primise prin decret regal Crucea meritul sanitar cl. I, cea mai înaltă distincție sanitară a țării, în vremea aceea. Iată cum sună un fragment din raportul Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale: "Farmacistul Ion Faltis din Brăila a împlinit 50 de ani de profesare efectivă a farmaciei, în care timp prin muncă neobosită și corectă, a contribuit, în largă măsură, la binele sănătății publice, aducând însemnate perfecționări tehnicii artei farmaceutice. Rog pe Majestatea voastră, dacă aprobați acest raport, să binevoiți a semna alăturatul decret, prin care să-i conferiți Crucea meritul sanitar cl.I". În 1932, Ion Faltis s-a stins din viață, la 74 de ani, consolat că fiul său, Dumitru, muncise cot la cot cu el și putea prelua frâiele afacerii. Nu doar numele Faltis supraviețuia astfel, dar și știința și meșteșugul preparării unor leacuri căutate de toată lumea.
Vremuri tulburi
Dumitru Faltis a continuat să activeze nestingherit până în 1949, când farmacia a fost naționalizată, trecând în administrarea Oficiului Farmaceutic Galați. Mobilierul de stejar ornamentat a fost coborât la subsol, în umezeala dăunătoare, fiind înlocuit cu mobilier din pal melaminat, produs în serie. Farmacia și-a pierdut vechiul nume primind, în schimb, un număr: 12, apoi 115. Apartamentele de la etaj nu au fost naționalizate, dar aici au locuit o vreme ofițeri sovietici. Dumitru Faltis a ajuns și la închisoare, dar nu pentru mulți ani, fiindcă într-un raport al autorităților comuniste din 1950, farmacistul este prezentat ca "fost deținut politic". În același raport, au mai fost scrise următoarele: "Proprietarul fost farmacist. În prezent fără ocupație. Tatăl său a fost tot farmacist. (...) Element ostil regimului. Farmacia a fost naționalizată. Imobilul are 2 apartamente, 5 camere, 8 dependințe, suprafața 213 mp. Uzura 10%. Propunem naționalizarea imobilului". În ciuda acestui raport, apartamentele au scăpat de naționalizare. În 1954, ofițerii sovietici încă locuiau acolo, iar Dumitru Faltis se mutase la o altă adresă, pe strada Rahova, nr. 499, dar era obligat să achite statului impozitul pentru locuința pe care o părăsise. Reabilitat, s-a angajat ca expert chimist la Uzinele de Utilaj Greu "Progresul" din Brăila. S-a căsătorit târziu, la 47 de ani, dar nu a avut urmași. A murit în 1962, ducând în mormânt amintirea anilor de altădată, când farmacia era a familiei, iar ei se bucurau de prețuirea contemporanilor. Văduva, Maria Faltis, a rămas moștenitoarea apartamentelor de la etaj, pe care le-a vândut în 1974 familiei Manolică. Femeia se recăsătorise între timp și, probabil, se mutase la altă adresă.
Odiseea restaurării
În 1984, un tânăr farmacist ia în primire, prin repartiție de la Oficiul Farmaceutic Galați, unitatea 115, fostă proprietate a familiei Faltis. Tânărul farmacist se numește Ion Bobaru. E impresionat că a ajuns să-și facă meseria într-un loc cu tradiție, dar despre al cărui trecut nu prea putea vorbi, nicidecum să-l cerceteze. Găsise însă în incintă o mașină de comprimat pastile "Erweka", fabricată în SUA, și nu a ezitat să o folosească, înainte de 1989, pentru a produce medicamente care se găseau greu. "Abia după revoluție am reușit să mă documentez cum trebuie, dar mai ales să fac demersuri să cumpăr și să încep lucrările de restaurare a clădirii, care face parte din patrimoniul brăilean. Am cumpărat farmacia de la Oficiul Farmaceutic Galați, iar apartamentele de la familia Manolică. Pentru parter, am ajuns și la proces, cu un nepot de frate al Mariei Faltis. În timp ce investeam bani să refac imobilul, mergeam și în instanță. În final, dreptatea a fost de partea mea", susține farmacistul Ion Bobaru. Iau cu titlu de încredere afirmațiile sale, mai ales că nu saga judiciară mă interesează, ci destinul acestei case care, iată, după decenii de degradare, a avut norocul să fie readusă la viață. Eforturile de restaurare au aparținut familiei Bobaru. "Subsolul colcăia de șobolani, pereții se crăpaseră și se înnegriseră de igrasie", își amintește farmacistul, starea jalnică în care ajunsese imobilul. Numai descrierea demersurilor pentru obținerea avizelor necesare restaurării ar însuma material pentru redactarea unei odisee. Funcționarii au încurcat documentația și farmacistul s-a trezit în mână cu o aprobare pentru renovarea casei Pantelly, o altă casă de epocă, situată în vecinătate. Abia după 12 ani, a reușit să obțină acordul pentru începerea lucrărilor! În acest interval, din cauza degradării, casa Faltis s-ar fi putut prăbuși. Pagubă în ciuperci pentru funcționari! Doi ani au durat lucrările de restaurare. "Toate cheltuielile au fost suportate de familia mea. Cu banii aceia am fi reușit să înființăm un lanț de farmacii în țară, cum vedeți atâtea, dar din respect pentru Casa Faltis și pentru renumele celor doi farmaciști de odinioară, Ion și Dumitru Faltis, am ținut să restaurăm imobilul și să-l salvăm de la dispariție". A fost restaurată toată clădirea, de la subsol până la acoperiș. De asemenea, au fost refăcute mascaroanele, acele figuri leonine situate în partea superioară a pereților exteriori, funcția acestora fiind, în trecut, una magică. Locatarii erau convinși că figurile acelea apără casa de duhurile rele. În cazul Casei Faltis, mascaroanele, capetele acelea de lei privind fioros în jos, spre trotuar, și-au îndeplinit funcția atribuită odinioară de credința oamenilor. Casa are aproape 120 de ani și arată ca nouă. De fapt, lucrările de restaurare au reînnoit-o, e ca și cum ar fi fost construită din nou. Așa o vede călătorul care trece prin Brăila veche, în drum spre malul Dunării. Din admirație și, cumva, din recunoștință pentru familia Faltis, noul proprietar, farmacistul Ion Bobaru, și-a denumit farmacia "Faltis", astfel încât numele ardeleanului ajuns la sfârșitul secolului XIX în orașul de la malul Dunării, să rezoneze și astăzi în auzul brăilenilor. Când dau fuga după un medicament, ei spun întocmai ca străbunicii lor: "Mă duc la Faltis". Farmacistul de astăzi, Ion Bobaru, a găsit leacul pentru a salva o clădire de patrimoniu: respectul pentru vechea proprietate și pentru activitatea farmaceutică a celor doi Faltis. Desigur, respectul acesta a fost susținut cu multă cheltuială. Autoritățile nu l-au sprijinit cu bani, deși casa face parte din zestrea arhitecturală a orașului. I-au dat, în cele din urmă, o diplomă! În vitrina farmaciei, e pus la loc de cinste portretul lui Ion Faltis. Succesorul său actual, Ion Bobaru, le oferă brăilenilor medicamentele cerute și, în plus, un leac mai greu de găsit, cel împotriva uitării trecutului glorios al orașului lor.