- Politica Budapestei față de România s-a schimbat deja, în urma alinierii României psd-izate la politica anti-europeană și pro-rusă a premierului Viktor Orban. Acest viraj i-a permis premierului ungar să se afirme ca o forță dominantă în regiune, deși România este mai mare și mai bogată în resurse. De altfel, Liviu Dragnea a promis încă de anul trecut autorităților ungare reînființarea Liceului teologic maghiar de la Târgu Mureș, adică a capitulat în fața unor pretenții anti-democratice, pentru că esența problemei nu este limba de predare - maghiara - sau teologia romano-catolică, ci faptul că instituția a fost înființată ilegal, adică prin decizia Inspectoratului Județean Mureș, nu, cum cere legea, prin ordin de ministru la propunerea Consiliului local. De altfel, chiar luna aceasta, decizia ISJ a fost anulată definitiv de Curtea de Apel din Târgu Mureș. Iată de ce, reînființarea prin lege a unei instituții înființate ilegal este o sfidare la adresa statului de drept, și încă una care aruncă în aer principiul autonomiei autorităților locale, motiv pentru care este contestată la CCR, de PNL și PMP. Dar orice subminare a statului de drept în UE este pe placul lui Viktor Orban, marele sabotor al valorilor europene. În plus, domnul Orban poate demonstra propriului electorat și Bruxelles-ului că dictează politica Bucureștiului, lucru care îi reușește din cauza vulnerabilităților politice ale României, devenită captivă a intereselor clicii penale din PSD și ALDE, care, ca și Viktor Orban, este ostilă standardelor și reglementărilor europene. Clica penalilor din PSD și ALDE s-a aliat, așadar, cu UDMR, soldat disciplinat al Budapestei, pentru a trece prin Parlament scandaloasele legi ale justiției și cele trei guverne PSD, inclusiv guvernul Dăncilă, despre care Kelemen Hunor a afirmat că are un program conceput "la o beție cu bere". Drept recompensă, PSD și ALDE i-au satisfăcut toate pretențiile, indiferent cât au fost de nocive pentru democrație și pentru statul de drept. De ce s-ar mai schimba, așadar, politica Ungariei, dacă România îi este oferită pe tavă?
- Elena Udrea a plecat în Costa Rica să-i facă o vizită prietenei sale, Alina Bica. Ceva mai repede, au plecat în călătorii fără întoarcere și alți clienți ai DNA: Sebastian Ghiță și Radu Mazăre. Pofta asta de "lume largă" nu ascunde un scenariu, menit să îndepărteze de țară, niște oameni care știu prea mult despre "aleșii poporului"?
- Deși este de domeniul speculațiilor, există destule elemente care sugerează existența unui astfel de plan. Toți acești fugari, condamnați în primă instanță și cu șanse infime de a obține achitarea la completul de cinci al ÎCCJ, erau personaje importante în rețelele de tip mafiot care spoliază România, deși poate că există și altele și mai importante. În tot cazul, nu puteau acționa fără o protecție la nivel înalt. Totodată, ei aveau legături cu personaje importante din serviciile secrete. Sebastian Ghiță, de pildă, nici nu neagă acest lucru, iar fuga sa din țară s-a produs imediat după o festivitate la sediul SRI. Iar Ghiță nu era prieten doar cu Florian Coldea, ci și cu fostul director al SRI, George Maior, marele său protector, despre care se vorbește prea puțin. Poate că domnului Maior îi convine ca Sebastian Ghiță să se afle în siguranță la Belgrad, protejat de rigorile justiției din România. Să nu uităm, de asemenea, comportamentul Elenei Udrea, care a recunoscut că i-a cunoscut bine pe Ghiță, Coldea și Maior și a recurs public la gesturi din codul interlopilor, care asigurau - pe cine oare? - că nu a trădat nici un secret și/sau personaj. Or, această omerta se plătește, iar doamna Udrea a știut probabil unde să prezinte nota de plată. Tot doamna Udrea și-a amenințat vehement foștii colegi de partid că nu va plăti singură matrapazlâcurile făcute de toți. Putem presupune, deci, că există destule personaje importante, interesate să organizeze salvarea foștilor demnitari condamnați pentru corupție, iar faptul că nici unul din fugari nu a avut interdicție să părăsească România este destul de dubios în sine. Totuși, fuga lor nu este o victorie, ci o recunoaștere a înfrângerii. Din păcate, ne scapă doar de câțiva mafioți. Până la urmă, poate că am fi mai câștigați dacă toți marii corupți, rămași pe capul nostru, ar pleca prin Costa Rica sau Madagascar. Doar că ar fi păcat de Costa Rica - și chiar de Madagascar!