Dar, cu o rândunea, nu se face primăvară. Foarte multe imobile zac, încă, în diferite stadii de degradare, având nevoie urgentă de ajutor înainte de a se transforma în moloz. Una dintre aceste clădiri aflate în suferință este situată în București, pe strada Henri Coandă, la numărul 11. Aruncând o privire prin grilajul metalic al gardului, observi imediat scările știrbite de vreme, tencuiala căzută de pe pereți, rugina lăbărțată pe elementele metalice. E cu atât mai revoltător că imobilul zace neîngrijit, cu cât el a fost donat statului chiar de proprietarii de odinioară, colonelul Petre Macca și soția sa, Elena, născută Bălăceanu.
Eroul din 1877
Pe partea dreaptă a Bulevardului Dacia, cum treci de Piața Romană, se întinde o zonă mai puțin luată în seamă de vizitatorii care preferă centrul vechi al Bucureștiului din jurul Lipscanilor. Or, partea asta de oraș dintre Bd. Catargiu și Calea Victoriei nu e mai puțin interesantă. Pe aici s-a aflat odinioară mahalaua Cosma. Chiar actuala stradă Henri Coandă s-a numit, cândva, strada Cosma. Într-una dintre căsuțe a locuit în copilărie Tudor Arghezi. Locul era o adunătură pestriță de case, ulițe, grădini cu pomi fructiferi și viță-de-vie. Într-o astfel de grădină și-au construit soții Macca, în 1891, o casă mare și frumoasă, ca la Paris, avându-l ca arhitect pe elvețianul John E. Berthet. Cine erau soții Macca? Petre a cunoscut gloria în timpul Războiului de Independență din 1877, când la 33 de ani devenise maior. A luptat alături de căpitanul Walter Mărăcineanu și de Gheorghe Sonțu, care au căzut, însă, la datorie. Petre a avut noroc. A scăpat cu viață din încleștarea cu turcii. Dintr-un raport semnat de șeful secției operațiunilor, maiorul Iacob Lahovary, am aflat că Petre Macca a fost șef de batalion și a făcut parte din coloana de atac a Diviziei a III-a, în timpul asaltului asupra redutei Grivița 2. După război, a rămas fidel carierei militare, conducând câteva regimente. În 1887, a fost decorat cu Ordinul Coroana României, în gradul de ofițer, potrivit unei informații din ziarul Epoca.
În lumea aristocrației
Întors glorios din Războiul de Independență și avansat la gradul de locotenent-colonel, Petre Macca s-a căsătorit cu Elena, fostă Caribolu, după numele primului ei soț. Nu știu dacă moartea sau neînțelegerile conjugale au despărțit-o, cert este că Elena ajunge soția eroului din 1877 și aduce în familie, drept dotă, proprietăți importante, ca fiică a Mariei Bălăceanu. Soții Macca ajung să dețină case în București, unele pe Calea Victoriei, dar și o moșie la țară, moșia Miroși, situată în sudul județului Argeș. Moșia a făcut parte din proprietățile vechi ale Bălăcenilor, iar imediat după moartea soțului ei, Petre Macca, survenită în 1905, Elena a construit o biserică impunătoare, după planurile arhitectului Ion D. Berindey, pe care a înălțat-o cu meșteri italieni și germani. Casa din București, din mahalaua Cosmei, va rămâne însă cel mai cunoscut edificiu al familiei Macca. După moartea colonelului, văduva a adus modificări casei, apelând tot la serviciile lui Berindey, acesta fiindu-i nepot. Arhitectul a proiectat o seră și un ascensor, schimbând aspectul fațadei. Numele Macca va supraviețui, însă, în conștiința bucureștenilor, datorită pasajului cu acoperiș de sticlă de pe Calea Victoriei, Macca-Villacrosse.
Rădăcini balcanice
Una din cele două ramuri ale pasajului se numește Macca, nu datorită colonelului, ci unui alt Macca, Mihalache fiind prenumele lui, comerciant de blănuri de lux și politician liberal, căsătorit cu Anastasia, una din fiicele dragomanului (traducătorului) Petros Serafim, proprietarul locului. A fost comerciantul Mihalache Macca tatăl lui Petre? Într-o petiție înaintată de un cetățean în 2012 către Primăria Bucureștiului, sunt invocate acte în care colonelul Petre Macca este prezentat ca proprietar al mai multor imobile de pe Calea Victoriei, inclusiv al pasajului binecunoscut. Menționez că la sfârșitul secolului XIX, activa în București avocatul Mihail Macca, cel mai probabil frate cu Petre. Putem contura povestea așa: un negustor de blănuri, originar din Peninsula Balcanică, Mihalache Macca (posibil aromân), vine la București, face afaceri, intră în politică, dar cea mai mare bravură a lui este căsătoria cu o fată a dragomanului Petros Serafim, un aventurier de felul lui, translator al lui Napoleon Bonaparte în timpul campaniei din Rusia, de unde a coborât în Valahia și s-a stabilit la București. Mihalache și Anastasia devin părinți, având cel puțin doi copii, pe Mihail și Petre. Unul se face avocat, celălalt militar. Petre Macca ajunge cunoscut datorită vitejiei dovedite în Războiul de Independență. Se căsătorește cu Elena, care aparținea prin naștere marii familii a Bălăcenilor. Au construit în București una dintre cele mai frumoase case. Urmași n-au avut. Au donat casa statului român. Iorga a amenajat aici Muzeul Național de Antichități, iar mai târziu, imobilul a ajuns sediu al Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan".
Datoria statului român
Petre Macca a murit în 1905. A fost înmormântat la Mânăstirea Pasărea, din apropierea Bucureștiului. M-am dus într-un sfârșit de săptămână să vizitez locul. Un soare iernatic făcea să sclipească gheața de pe lacul din apropiere. Bustul ofițerului se află pe un soclu înalt, din marmură neagră. Citisem pe internet că o vreme a fost dat dispărut. Oricum, mormântul soților Macca a fost vandalizat. Plăcuțele de bronz reprezentând scene de război, lanțurile dintre stâlpi și capacele masive din bronz au fost furate. Maica stareță Mihaela Costache mi-a spus că bustul a fost dat jos, fiindcă stătea să cadă, și a fost ținut într-un subsol al mânăstirii. De acolo l-au scos mai târziu și reamplasat. Nu mi se pare nici acum prea bine țintuit pe soclu. Se văd capetele unor sârme groase, dovadă că lipirea nu este perfectă. Cât despre plăcuțele din bronz cu scene de luptă, maica stareță mi-a spus că nu știe unde sunt. Nu cred că pentru vânzarea lor la un centru de colectare au fost smulse de răufăcători. Poate mai degrabă pentru filierele obscure ale comerțului ilicit cu opere de artă. Cât privește casa din strada Henri Coandă, anumite lucrări de reparare au fost executate în 2016, dar au vizat în principal acoperișul, pentru a împiedica scurgerea apei de ploaie în odăi. Sunt necesare lucrări serioase de consolidare. Statul ar trebui să intervină și să redea casei Macca strălucirea de altădată. E vorba de artă și de noblețe istorică.