Istoria răscolită cu TAF-ul
GABRIEL PĂUN
"Ancheta procurorilor va decide dacă a fost prostie sau crimă cu premeditare"
- În jurul templelor dacice de la Sarmizegetusa există aproximativ șapte sute de hectare de păduri virgine. Merită, oare, să fie sacrificate, de dragul istoriei? Sub aceste păduri se pot afla multe adevăruri legate de daci...
- Sigur, doar că pădurile de la cetățile dacice din Munții Orăștiei sunt, și ele, istorice, au rămas neatinse de când s-au format natural, după ultima eră glaciară. Este foarte probabil că dacii au tăiat atât cât le-a trebuit, lăsând cea mai mare parte a pădurii care le-a oferit hrană și adăpost. Mai mult, pădurea susține terasele pe care dacii le-au construit, care s-au păstrat până astăzi, tocmai fiind acoperite de pădure. Între timp, mulți copaci s-au prăbușit în mod natural, dar ruinele sunt încă acolo. Cred, de fapt, că pădurea este cel mai bun paznic al cetăților dacice și nu cred că este nevoie să alegem între natură și istorie. Ele merg mână în mână. Din păcate, în acest moment, pădurea de la Regia a fost maltratată, nu mai este virgină și nu mai poate fi inclusă în Catalogul Național. Sperăm, totuși, că alte 700 de hectare, răsfirate în mai multe trupuri prin Munții Orăștiei, vor fi strict protejate de orice administrator sau ministru incompetent.
- Administratorii de la Sarmizegetusa s-au apucat deja să taie peste o sută de arbori, unii dintre ei seculari, motivând că sunt un pericol pentru vizitatori și pentru monumente. Ce părere aveți despre acțiunea lor?
- Tocmai am fost la Sarmizegetuza Regia să văd ce se petrece acolo. Sincer, nu am crezut că vor îndrăzni să taie pădurea. Imediat după ce am ajuns, am văzut camioanele care coborau de la cetate și trosneau sub greutatea fagilor uriași tăiați, cu diametrul de peste un metru. Mulți dintre ei nici măcar nu erau uscați. Bariera era pusă departe de locul faptei, că să nu putem vedea ce se întâmplă acolo. Am fost întâmpinați de o firmă privată de pază, deși cred că acest sit UNESCO ar trebui păzit de Stat. La scurt timp, au sosit și reprezentantul administrației de la Consiliul Județean, însoțit de oficialul specialist în arheologie, care supraveghează lucrările. Erau foarte încordați și nu ne-au permis accesul în cetate sub nicio formă, deși nu se lucra în acel moment, și ne-am arătat dispuși să intrăm pe propria răspundere. Din discuțiile pe care le-am purtat cu cei doi oficiali, am reținut că administrația sitului nu are niciun fel de plan pe termen lung, pentru protejarea zonei istorice, și că ideea cu tăierea arborilor este mai degrabă una aleatorie. Vor să taie 103 arbori, deși nu s-au gândit nicio clipă ce impact va avea o asemenea acțiune pentru apa freatică, care, în lipsa vegetației, ar putea să își ridice nivelul, cu potențialul de a afecta vestigiile. Am mai încercat să aflăm ce soluții au găsit pentru protecția solului care a fost stabilizat de rădăcinile arborilor, mii de ani. Mi s-a răspuns că rădăcinile arborilor tăiați vor asigura protecția solului la fel ca și până acum, după care... alți bani și alte proiecte, care să îndrepte ce se distruge acum. Oficialii au insistat că nu este vorba de o defrișare, deși superiorii lor au declarat în presă că vor să taie toți arborii și să nu mai planteze nimic înapoi. Cu atâta încordare (eram ca pe un ring de box), am decis să ne retragem, cu "ochiul din cer", apelând la drona pe care o avem în dotare și care a putut zbura suficient de aproape pentru a aduce dovezi că lucrările începute la capitala lui Decebal sunt criminale: arbori monumentali uriași au fost tăiați și s-au prăbușit pe zidurile dacice. Drumurile de scoatere a trunchiurilor și crengilor au răscolit și ele istoria, lăsând răni adânci în sit, pentru că solul era dezghețat și îmbibat cu apă. Au intrat în zona monumentelor cu TAF-ul, adică cel mai mare și mai odios utilaj posibil, care inevitabil distruge solul. Nu înțeleg cum este posibil așa ceva, într-un sit UNESCO...
- Consiliul județean Hunedoara a anunțat că vrea să taie întreaga pădure aflată pe situl Sarmizegetusa, peste 18 hectare de păduri virgine, susținând că are toate aprobările. Cum este posibil să razi un asemenea tezaur, în mod legal?
- Din declarațiile oficialilor reiese că planurile de defrișare sunt supreme, adică tăierea celor 103 arbori este doar începutul sfârșitului. 17 din cele 18 hectare ale sitului urmează să fie golite complet de pădure. Sunt șocat de ușurința cu care aceste planuri se pun în aplicare și surprins că niciun procuror nu a sărit încă pe acest caz, în care administratorul lipsit de viziune a cerut defrișarea, iar ministrul pădurilor le-a oferit o derogare, înarmat cu avizele oferite într-o singură săptămână de Garda Forestieră, Agenția de Protecția Mediului Hunedoara și de Romsilva. Prin această oroare, guvernul de astăzi are șansa să intre în memoria generațiilor viitoare ca autor al distrugerii ruinelor dacice de la Sarmizegetusa. Pădurea a fost și a rămas cea mai bună protecție. Nu este nevoie să o tăiem ca să protejăm oamenii și situl. Acolo unde este nevoie, ea poate fi toaletată cu echipe de alpiniști utilitari, pentru a evita dărâmarea neprevăzută a trunchiurilor și ramurilor mari. Pădurea trebuie să rămână permanent cu arborii ei de toate vârstele. În general, ar trebui să fie un caz penal scăderea consistenței pădurii la mai puțin de 60% din suprafață. Trebuie păstrat fagul ca specie dominantă, în amestec cu paltinul de munte și laricea, așa acum era pe vremea dacilor.
- Se mai poate face ceva pentru oprirea dezastrului ecologic preconizat la Sarmizegetusa?
- Prostia a lăsat deja urme definitive în sit, dar nu este prea târziu. Facem toate sesizările necesare, la cel mai înalt nivel, pentru a sista lucrările și a sigila situl. Nu vrem să cadă un cap, vrem să cadă întreaga rețea. Rămâne să vedem din ancheta procurorilor dacă a fost vorba de prostie sau de crimă cu premeditare și care a fost motivul sau planul care a început cu defrișarea.
AURORA PEȚAN
"Este absurd să ne imaginăm că dacii au ales acel loc splendid, în munți, în mijlocul unor păduri seculare, pentru a-l goli de arbori și a-și construi capitala într-un gol de vegetație"
- La Sarmizegetusa Regia autoritățile au pus în balanță istoria și natura. Cum ar trebui să alegem?
- Eu cred că o pădure seculară este ea însăși istorie. Sigur, nu în sensul în care înțelege istoria un istoric de meserie, care cercetează urmele unor comunități umane, dar având sute de ani de existență, pădurea face parte din trecutul nostru. Nu cred că trebuie să alegem între istorie și natură în acest caz, câtă vreme acel loc este de două mii de ani acoperit de pădure: cetatea și pădurea au supraviețuit și s-au protejat împreună, de-a lungul a două milenii. Pe de altă parte, ideea că ar trebui să facem acest sit să arate ca pe vremea dacilor, asta însemnând să îl curățăm complet de pădure, cred că este o idee greșită. Aceasta este perspectiva omului modern, care trăiește într-un oraș fără vegetație, între betoane. Este absurd să ne imaginăm că dacii au ales acel loc splendid, în munți, în mijlocul unor păduri seculare, pentru a-l goli de arbori și a-și construi capitala într-un gol de vegetație. Erau niște oameni prea înțelepți și atașați de natură ca să facă asta, aveau și ei nevoie de umbră, de verdeață, ca să nu mai vorbesc de aspectul estetic. Cu siguranță, au înlăturat copacii în anumite zone, pentru a-și amplasa construcțiile și pentru a-și asigura vizibilitate spre anumite puncte, dar mai mult de atât nu era necesar. În plus, situl de astăzi nu mai este în starea inițială, ca să înlăturăm toată pădurea de pe el, fără să existe consecințe. În urmă cu două mii de ani terasele erau protejate de ziduri din piatră, existau canalizări, drenaje, exista o întreagă infrastructură care ținea situl în funcțiune, pe când astăzi, el este o ruină. Nu avem cum să îl mai aducem la starea de acum două mii de ani, chiar dacă am presupune, prin absurd, că dacii tăiaseră toată pădurea de acolo. Deci, pentru siguranța sitului, în mod cert este mai bine să se păstreze vegetația, altfel vor fi o mulțime de obiective afectate de dispariția pădurii, fiind expuse direct intemperiilor. Pentru siguranța vizitatorilor este bine să se înlăture fagii cu probleme și care le pot periclita viața, la fel și pentru facilitarea cercetărilor arheologice în anumite zone, dar în ansamblu pădurea cred că face sitului mai mult bine decât rău.
Nici austriecii, nici ungurii, nici măcar comuniștii nu s-au atins de zona templelor dacice
- Există o poveste a pădurii din zona templelor dacice? A avut această pădure un destin?
- Da, această pădure se pare că a avut un destin al ei și noi îl putem reconstitui pentru ultimii două mii de ani, când dacii au venit și s-au instalat aici, într-o zonă care nu era foarte propice locuirii. Locul era acoperit de această pădure seculară și ei au fost nevoiți să facă amenajări de anvergură, în sensul că s-au făcut foarte multe terasări: în toată așezarea există aproximativ 260 de terase! În aceste zone au fost înlăturați o parte dintre copaci și au fost amplasate gospodării, ateliere... un fel de mini-cartiere. După cucerirea romană, pădurea și-a intrat încet-încet înapoi, în drepturi, timp de sute de ani. În momentul în care au fost redescoperite ruinele, mărturiile arată că acolo era o pădure foarte bătrână, spectaculoasă. Primii oameni care au ajuns din nou în această zonă, în secolul al XIX-lea, descriu cu mare uimire și emoție un loc magic, cu fagi de 400 de ani, cu mulți copaci bătrâni prăbușiți, totul fiind învăluit într-un aer de poveste. În aceeași perioadă, fiscul austriac a inițiat exploatări forestiere masive în zonă, pentru că luase avânt în Transilvania exploatarea fierului și era nevoie de mangal pentru fierăriile din comitatul Hunedoarei. S-au făcut exploatări intense pe valea Grădiștei, dar s-a interzis atunci exploatarea pădurii în zona ruinelor dacice, pentru a se proteja acest sit. Deci, nu s-a tăiat în zona templelor dacice, deși în apropiere s-au făcut defrișări. La începutul secolului XX, cercetătorii maghiari care au venit de la Budapesta, pentru a evalua importanța acestor cetăți, au convins Ministerul Agriculturii să declare rezervație acest sit. Și pădurea a rămas în continuare protejată. Mai târziu, în perioada comunistă, s-a defrișat din nou în zona dealului Grădiște, dar 35 de hectare în zona Sarmizegetusa au rămas neatinse, în același scop: pentru a se proteja ruinele și pentru a păstra aspectul istoric al zonei. Totuși, în timpul lucrărilor de conservare și restaurare din anii 80, au fost înlăturați mai mulți fagi care creșteau pe monumente, pentru a se pune în valoare situl și a se facilita vizitarea lui. După cum putem să vedem, intervenția nu a fost de anvergură, destinul pădurii seculare a mers mai departe până astăzi.
- Tăierile actuale au ca scop declarat protejarea monumentelor și a turiștilor. Cum vi se pare această motivare oficială?
- Din declarațiile în presă ale administratorilor am înțeles că, de fapt, se intenționează înlăturarea totală a pădurii din sit, tăierile actuale fiind doar un prim pas. Un pas bizar, în general fiind puși la pământ copaci din afara zonelor vizitabile. Nu i-ar fi afectat pe turiști decât în măsura în care administrația se gândește să deschidă spre vizitare și acele zone. E adevărat că de-a lungul timpului au fost copaci care au căzut peste ziduri și au afectat monumentul, dar dacă mai există un astfel de pericol, copacii respectivi ar trebui scoși cu foarte mare grijă, pentru a proteja vestigiile, în niciun caz cu utilaje grele, cum se procedează acum. În ultimii ani, vizitatorii au luat amenzi usturătoare doar pentru simplul fapt că se așezau pe iarbă în interiorul sitului, și acum, o parte din sit arată ca un câmp de război, din cauza mașinilor grele cu care s-a lucrat în solul moale! Asta, în condițiile în care se știe că eventuale vestigii arheologice se află la doar câțiva centimetri adâncime în pământ. În plus, din fotografiile și filmările pe care le-am văzut, înțeleg că anumiți copaci doborâți de actuala administrație au căzut tocmai pe zidul cetății! Nu îmi este clar rostul acestor lucrări, dacă ele au produs exact pagubele pe care au încercat să le evite?!
- Fiind monument UNESCO, Sarmizegetusa Regia nu trebuia să beneficieze de un tratament special din partea autorităților?
- Titulatura aceasta de Monument UNESCO este una onorifică, în primul rând: există doar în jur de o mie de monumente în întreaga lume ce poartă acest statut, și printre ele se numără și cetățile dacice. Fiind un sit de importanță mondială, care se remarcă prin unicitate, prin originalitate, prin stare de conservare, sigur că el trebuia pus în valoare și tratat în mod special. În același timp, monumentele UNESCO sunt supuse unei legislații speciale. Orice fel de lucrări sau intervenții în sit trebuie făcute numai în baza unui plan anual de gestiune, aprobat de Ministerul Culturii. Or, la Sarmizegetusa Regia nu există un asemenea plan, totul se face "la improvizație". Ce se întâmplă acum la Sarmizegetusa, tăierea și extragerea a peste o sută de copaci, ar fi trebuit să fie condiționat drastic, fiind vorba de un monument UNESCO de importanță mondială. Este inadmisibil să se acționeze în acest sit ca într-o pădure oarecare! Din păcate, nemaiexistând un control direct din partea Ministerului Culturii asupra monumentului și în lipsa unui plan de management, asistăm la astfel de acțiuni făcute în mod neprofesionist de administrația locală.
"Primii păzitori ai acestor vestigii ar trebui să fie arheologii!"
- Din punctul dvs. de vedere ce autorități ar trebui să intervină și ce măsuri ar trebui să ia ele pentru a salva ce se mai poate salva?
- Există două direcții care ar trebui să fie active în asemenea situații. Una ar trebui să fie reprezentată de arheologii care cercetează acest sit și care ar trebui să interzică orice fel de lucrare care ar afecta situl. Ei ar trebui să fie primii păzitori ai acestor vestigii! Pe de altă parte, Ministerul Culturii ar trebui să se implice în supravegherea atentă a tot ce se întâmplă cu un monument UNESCO. În nicio țară din Europa (și cunosc legislația europeană), nu se întâmplă ce se întâmplă la noi: Ministerul Culturii să renunțe la orice fel de control asupra unui sit UNESCO, lăsându-l doar în seama Consiliului Județean. Prin intermediul Institutului Național al Patrimoniului, sau prin alte pârghii, Ministerul Culturii trebuie să supravegheze permanent ce se întâmplă acolo și să ceară rapoarte periodice detaliate, nu doar să dea niște avize, fără să controleze rezultatele acestor acțiuni. Din păcate, ultimul control de care știu eu s-a făcut la Sarmizegetusa... din birou. Am citit acel raport, din care reieșea clar că reprezentanții Institutului Național al Patrimoniului nici măcar nu fuseseră pe teren...