MARIZA - "Fado este în sufletul meu"

Dana Ene
- Mariza este un nume la fel de cunoscut și iubit în Portugalia, precum cel al Amáliei Rodrigues, uriașa interpretă a muzicii Fado. Mari iubitori de tradiție, frații noștri întru latinitate își transformă interpreții în zei, atunci când cântecul lor le vorbește despre sufletul portughez. Fado, misterul iubirilor fără sfârșit -

În cei peste 16 ani petrecuți pe marile scene ale lumii, Mariza a cucerit publicul, fiind onorată cu o mulțime de premii, discuri de platină, nominalizări la Grammy, distincții precum cea de "Cel mai Bun Artist European" (2003), acordat de BBC, sau "Mediterranean Music" (2017), oferită de Universitatea Berkeley din SUA.
La nivel mai mic, dar cu aceeași intensitate, Ma­riza a reușit să farmece cu muzica ei și inimile ro­mâ­nilor, umplând, de fiecare dată când vine, sălile de concerte. Crescuți în spiritul doinelor și baladelor, ei înțeleg miste­rele muzicii fado în profun­zimi.
Mariza a luat contact de la o vârstă fra­gedă cu muzica fado, cântată în toate cartie­rele sărace din Lisabona. Pă­rinții ei erau proprie­tarii unei mici taverne, în care fado nu lipsea niciodată. "Ta­verna noastră era situată pe o stră­duță dosnică. Când eram mică, mă furișam să ascult cântărețele de fado care ve­neau și cântau acolo. Nu vro­iam cu nici un preț să mă duc la culcare. Le ascul­tam ca vrăjită", se confesa Ma­riza într-un interviu. N-a trecut mult, și fetița s-a urcat chiar ea pe scena tavernei să cânte, iar afacerile familiei au ajuns mai înfloritoare decât înainte, căci vocea și talentul ei erau de ne­contestat.
Șansa muzicală a Marizei a venit, însă, împre­ună cu o mare tristețe - moartea marii cântărețe portugheze de fado Amália Rodri­gues, un adevărat idol național. Cu acel pri­lej, Mariza, alături de alte interprete de fado, a fost invitată să-i aducă Amaliei un ultim omagiu. "În fie­care seară, după ce ter­minam programul artistic în taverna părin­ților mei, eu, o puștoaică, le spuneam în glumă că într-o zi o să-mi iau inima în dinți și o să mă duc la ușa Amáliei, s-o rog să mă învețe ceva deosebit. Și uite că n-am făcut-o. Iar când m-au chemat să cânt în onoarea ei, am fost atât de emoționată, încât am crezut c-o să leșin pe scenă", spunea Ma­riza.
Încurajată de pri­e­teni, de familie, dar și de oamenii care o ascultaseră la con­cer­tul omagial dedi­cat Amáliei Rodri­gues, Mariza își lan­sează primul disc, "Fado em Mim", în 2002. Albu­mul s-a bucurat de un succes nebun, obținând nu mai puțin de patru discuri de platină, iar Mariza a devenit o vedetă internațională, căci muzica ei, chiar dacă era cântată într-o limbă prea puțin cunos­cută în Europa, transmitea senti­mente nemaiîntâl­nite până atunci. "Dacă nu simt muzica, n-o cânt!", se confesa ea. Fiecare album nou: Fado Curvo (2003), Transparente (2005), Terra (2008), Fado Tradicional (2010) a devenit un moment aș­tep­tat cu sufletul la gură de fanii ei de pe întregul ma­­pamond. Succesul artistei s-a datorat în mare mă­sură și faptului că reușeș­te să combine, într-o ma­nieră ex­trem de persona­lă, poezia muzicii fado cu jazz-ul, cu sonoritățile gos­pel sau ca­den­țele arabe, cu ușoare inflexiuni afri­cane și, nu în ultimul rând, cu blues-ul.
De la Amália Ro­drigues încoace, niciun alt ar­tist por­tughez nu a cu­noscut un succes atât de a­me­țitor pre­cum Ma­riza. Ea nu a cucerit doar publi­cul, ci și criti­ca de speciali­ta­te, de la care a primit recen­zii superla­tive. "Când ajungi să ai un succes atât de răsună­tor, des­co­peri cu dure­re că oamenii se uită la tine și te evaluează în bani... Am ajuns să sus­țin și câte 140 de con­certe pe an. Într-o zi, am reali­zat că nu mai eram o per­soană, ci o ma­șină de făcut bani... Momentul cel mai dure­ros a fost acela în care atunci când am intrat într-un club de fado, lu­mea - în loc să se bucu­re că mă vede - s-a uitat la mine ciu­dat, de par­că ar fi vrut să zică: «Ce cau­tă și asta aici?!». M-au făcut să mă simt ca o străi­nă...", se confesa ar­tista, într-un interviu recent. Dar chiar dacă Ma­riza nu mai dorea să-și sporească și mai mult faima, managerii ei au profitat din plin de succesul pe care îl dobândise și au convins-o să continue în același ritm. Și ea s-a lăsat purtată de val, oprindu-se doar în 2011, când a năs­cut, pre­ma­tur, un băiat, botezat Mar­tin. "Am fost la un pas să-mi pierd copilul. A trăit șase luni într-un incubator. Sin­cer, n-am crezut că o să mai fiu capa­bilă să cânt vreo­­da­tă. Le-am spus lucrul acesta și instrumentiștilor mei și i-am lăsat să aleagă dacă vor să plece pe alt drum. În această situație disperată pentru mine, ma­nagerul de atunci m-a în­trebat, sec, da­că e nece­sar să anulez con­cer­tele și cine-i va plăti pe angajați? Asta a umplut pa­ha­rul! M-am despărțit de el fără nicio urmă de re­gret. Apoi mi-a trebuit o bună bu­cată de timp până ce am înțeles cum e să fii mamă și cântăreață, în ace­­lași timp. Am micșorat numă­rul de con­certe internaționale și am dedi­cat mai mult timp familiei. Martin știe acum că, uneori, mami trebuie să plece la lucru, dar îi place să mă asculte cântând", mărturisea ea. Astăzi, Martin este un băiețel vesel și plin de viață, și mămica lui are o carieră ce poate să aștepte ori­cât e nevoie. Iar soțul ei, omul de afa­ceri António Ferreira, îi oferă și el spri­jinul moral.
În 2015, Mariza a lansat un nou disc, "Mun­do", ușor diferit de cele de până acum, cu­prinde și câte­va balade pop sau elemente de muzică electronică. Cu toate acestea, școala de fado pe care artista o re­prezintă se simte în fie­care notă a ei. "Fado-ul este în sufletul meu. Chiar și atunci când nu mă confor­mez imaginii sale tradiționale", spune ea. "Mun­do" a obți­nut, până acum, două discuri de platină.
(Pentru concertul Marizei de la Sala Pa­latului din Capitală, pe 17 februarie, mai puteți găsi bilete în rețeaua Eventim, cu prețuri cu­prinse între 110 și 300 lei.)