Vremea întrebărilor

Ruxandra Constantinescu
- Anul 2018 a luat-o la drum. Va fi rău, va fi bun? Răspunsurile la întrebările noastre sunt începutul unui "calendar sufletesc" pe care îl vom răsfoi și în alte numere din "Formula AS" -

1. Cu ce stare de spirit ați în­ceput noul an?
2. Aveți motive de optimism?



VETA BIRIȘ
"Îi îndemn pe români să fie mândri că sunt români și să-și iubească țara"


1. Am așteptat cu mare drag să înceapă anul 2018, deoarece mă pregătesc pentru Centanarul Unirii, de doi ani de zile! Aici, în Ardeal, îl simțim ca pe o mare sărbătoare națională. Dumnezeu să ne țină uniți în veci! Am realizat, recent, un album cu cântece patriotice, intitulat chiar așa: "Clopotul reîntregirii", pe versurile regretatului poet Adrian Păunescu, și sunt tare bucuroasă că am putut duce la bun sfârșit acest proiect. În încercările care vin peste noi, este mare nevoie ca simțământul patriotic să nu se piar­­dă. Știu că mulți oameni cred ca și mine. Dovadă este și faptul că am avut surpriza și bucuria de a fi solicitată să cânt în mai multe orașe care vor sărbători această mare aniversare a românilor. Sunt foarte mândră și pentru că săptămâna trecută, Studioul de radio București mi-a organizat un spectacol aniversar, și alături de mine au fost mari cântăreți de muzică populară: Nicolae Furdui Iancu, Sava Ne­grean Brudașcu, Floarea Calotă, Mioara Velicu, Gheor­ghe Roșoga - colegi dragi sufletului meu. Pentru un interpret de folclor românesc nu este bucu­rie mai mare decât să vadă că este apreciat și iubit. Dar, mai presus de toate, sunt stăpânită de gân­dul marii sărbători de la 1 Decembrie. Am tot chib­zuit: ce pot face eu pentru această mare sărbă­toare? Nu pot face altceva decât ceea ce știu eu mai bine, să cânt. O să cânt cântecele neamului nostru, cânte­cele tatălui meu, ale bunicului meu, care au trăit pe viu momentul Unirii. Tatăl meu a fost în război, bunicul meu a fost în război, au trăit clipe grele, răsplătite, toate, prin Unirea care a urmat. Le-am ascultat nu o dată poveștile, și ele nu tre­buie uitate. Tata îmi spunea cum s-au bătut în răz­boi pentru fie­care palmă de pământ românesc. Și oare ce mai fac astăzi oamenii de la țară cu el? Nu-l mai prețuiesc, nu-l mai lucrează, nu-l mai iubesc. Cred că plânge pământul sub picioarele noastre... Ce să mai spun de cei tineri, care nu mai simt istoria nea­mu­lui nos­tru ca altădată, se îndepăr­tea­ză, nu mai învață la școală, nu le mai pasă, nu știu ce se va în­tâmpla...
2. Eu m-am mulțumit în­tot­deauna cu cât mi-a dat bunul Dumnezeu, de aceea, de multe ori am zis că mă consider a fi unul dintre bogații lumii, pen­tru c-am fost aleasă de El pen­tru a alina sufletul româ­nilor mei. Mă mulțumesc cu puțin, nu râvnesc la averea nimănui și îi îndemn pe români să fie mândri că sunt români, să se mulțumească cu ce le-a dat Dum­­nezeu și să-și iubească țara. Îmi place să spun, de fie­care da­tă, că îmi iubesc Țara, așa cum iubesc Viața și așa cum îl iubesc pe Dumnezeu. Ci­tito­rilor revistei "Formula AS" le urez, la început de 2018, să nu uite nicio clipă că sunt ro­mâni!


BEATRICE RANCEA
"Plec la drum cu bateriile încărcate"


1. Am început noul an cu o stare de spirit foarte bună. De fiecare dată, noul an îmi creează o stare de bine, plec la drum cu bateriile încărcate. Tot de fie­care dată, de anul nou, evident că spargem câte ceva, gândindu-ne că spargem ghinioanele și, odată cu obiectul spart, se duce și răul. Eu sunt o per­soană foarte optimistă și toată viața mi-am spus că "tot răul e spre bine", așa încât intru în fiecare an cu o stare foarte bună.
2. Îmi găsesc tot timpul motive de optimism, încerc să mă motivez să fiu mereu optimistă, indiferent ce se întâmplă. Contextul în care se află acum Cultura în România nu știu dacă ne-ar da motive să fim optimiști, dar sper ca cei de care de­pindem din punct de vedere bugetar să-i acorde mai multă atenție, să acorde, evident, mai mulți bani, pentru că indiferent de câte idei bune am avea, câte proiecte ne-am propune - fără susținere financiară nu se poate face Cultură și, în mod spe­cial, Operă (mă raportez la instituția de care am grijă în continuare). Am avut un mandat de un an și opt luni ca interimar la Opera din București, pe care o iubesc foarte mult, pen­tru că acolo am crescut, m-am format, este o instituție pe care de mai bine de 50 de ani am avut-o aproape de sufletul meu. Din 22 decembrie, am re­venit în Iași, unde mai am un mandat de un an și jumătate. De-abia aștept să realizăm pro­iectele pe care ni le-am propus, pe care ni le dorim, dar care depind, în mod evi­dent, de suportul financiar pe care îl primim. Anul care a trecut a fost foarte greu, nu s-au primit la nivel național fondurile de care am fi avut nevoie, de aceea zic să fim optimiști, poate anul acesta vom avea mai mult sprijin. Important este că am început anul sănătoși, alături de cei dragi, de familie, de prieteni. Le doresc tuturor cititorilor revistei dvs. optimismul pe care-l am eu și care ar fi bine să fie molipsitor! Vă urez să vă meargă revista la fel de bine cum v-a mers tot timpul!


ANDI VASLUIANU
"Am o grămadă de proiecte frumoase și sper din suflet să le duc la bun sfârșit"


1. Am intrat în acest an cu o stare de spirit foarte bună. Nu este deocamdată nimic care să mă țină în loc sau să-mi creeze probleme, totul este în regulă. Este mai mult decât bine. Dacă sunt sănătos, nimic nu-mi mai trebuie!
2. Evident că am motive să fiu optimist. Repet, atâta timp cât sunt sănătos - pot rezolva orice, toate problemele au o so­luție. Deocamdată se în­tre­vede ca anul acesta să fie bogat artistic, am o grămadă de pro­iecte frumoase și sper din suflet să le duc la bun sfârșit. Și cum și viața personală este minunată, am toate motivele din lume să încep optimist acest an!


TANA ROȘCA
"Pentru mine, ca astrolog, anul începe pe 21 martie"


1. Pentru mine, Revelionul este o sărbătoare convențională. În plus, fiind vegetariană și nebău­toa­re, nu sunt tocmai sufletul petrecerii, și doar pri­etenii mei apropiați nu se miră dacă plec cu 15 mi­nute înainte de ora 12, ca să mă gân­desc, liniștită, la su­fle­tul meu. Pentru mine, ca astro­log, anul în­cepe odată cu echi­noc­țiul de primăvară, pe 21 mar­tie, atunci începe și anul as­tronomic, și cel natu­ral (pri­­măvara este primul ano­­timp al anului, nici­de­cum iarna).
2. Optimism? În pri­vința si­tuației tării noastre și a contex­tu­lui internațional, sunt mai de­gra­bă sceptică. Motive de optimism mo­derat vom avea, sper, cu toții, du­pă ce, din 21 martie, regenta anu­lui va de­veni planeta Venus, numită și mi­cul benefic. Și nu degeaba, pentru că e maestră în ale diplo­ma­ției și poate netezi și anumite probleme legate de finanțe și resurse, ceea ce ar fi de dorit.
Sunt o fire optimistă de felul meu, dar cea care îmi justifică optimismul este familia, mă refer la fiica mea și la soțul ei, îm­pre­ună cu cei doi băieți ai lor. Apoi, cred că cineva a conspirat să-mi înfrumusețeze viața cu pri­eteni de o calitate ieșită din co­mun. În plus, sunt pasionată de ceea ce fac. Ce să-mi doresc mai mult?

Foto: 123RF, DREAMSTIME