Fiindcă mi-au plăcut mult cărțile lui Montefiore traduse la noi (vi le-am recomandat pe rând aici), am cumpărat de la târgul Gaudeamus și această cărămidă, apărută în original anul trecut și tradusă, într-un admirabil efort al Irinei Negrea și al editurii, în timp record. Nu-i ieftină, dar își merită din plin prețul. Continuă să mă uluiască puterea de muncă a istoricului britanic născut în 1963, căci volumele lui presupun, până la scrierea miilor de pagini pe care le însumează, o uriașă documentare. În plus, el e și profesor la Cambridge, face filme de televiziune în specialitatea lui și scrie și romane (curios lucru: atunci când scrie ficțiuni e mai puțin strălucit decât atunci când povestește ținându-se strâns de documente). "Romanovii" e istoria epică a celei mai mari dinastii rusești, care timp de trei secole a impus și dominat un imperiu cât o șesime din suprafața planetei. Montefiore urmărește într-o narațiune vie, plină de senzațional, modul cum a reușit această familie domnitoare să-și mențină puterea într-un spațiu european și asiatic, amestecând achizițiile civilizației occidentale, impuse uneori cu forța, și despotismul răsăritean absolut. Familia, inițial de boiernași din Rusia prăbușită în haos după domnia sângeroasă a lui Ivan cel Groaznic, a găsit mijloace să mențină un stat ce se pretindea succesorul Bizanțului capturat de turci, să-l extindă, făcând din cucerirea de noi teritorii și supunerea altor etnii un țel permanent, pentru ca în final să se ajungă la implozia din care s-a născut regimul comunist. Autorul și-a conceput cartea ca o succesiune de scene în care intră pe rând cei 20 de țari ai familiei Romanov, cu cohortele lor de rubedenii, slujitori, prieteni și dușmani, nobili și parveniți. Dominând societatea aservită total, acești oameni de la vârf cred în "misiunea dată de Dumnezeu" dar o îndeplinesc cu lipsa de scrupule a Diavolului. De la Mihai I Romanov, ales țar în 1613 de boierii sătui de barbaria luptelor pentru succesiune la tron și de invazia polonezilor catolici ce le amenințau ortodoxia, la "ultimul împărat", Nicolae al II-lea, ucis în 1917, se desfășoară istorisirea în care loviturile de stat, conspirațiile și asasinatele se țin lanț, într-o continuă suspiciune alimentată de impostori și șarlatani. O atmosferă în care excese de toate felurile și cruzimi înfiorătoare alternează cu mesianismul, cum numai la ruși se poate. Fiindcă bogăția Romanovilor nu putea fi menținută decât prin extinderea continuă a imperiului țarist, timp de 300 de ani dinastia a împins Rusia spre expansiune fără limite, turnându-i în gene acea vocație imperială ce se manifestă și azi. O ambiție scăldată în sânge, care n-a ținut cont de nimic. Petru I cel Mare își ucide fiul pentru că îi pune la îndoială reformele. Elisabeta I, fiica lui, își închide pe viață nepotul minor proclamat țar, pentru a-și menține frâiele. Ecaterina cea Mare acceptă uciderea soțului ei, Petru al III-lea, fiindcă subordona Rusia intereselor prusiene. Alexandru I, nepotul ei, e părtaș la asasinarea propriului tată care se apropiase de Napoleon... Istoria Romanovilor cumulează momente de geniu și de nebunie, crime oribile și iubiri extravagante, luxură și pioșenie - toate cu urme adânci în cultura rusă. Povestite atât de bine de Montefiore, încât îți iau piuitul.