RODICA CULCER despre... Politica injustiției

Redactia
- Sfârșitul lui 2017 a adus un val de proteste fără precedent, față de campania PSD de mo­di­ficare a legilor justiției, a legii ANI și a legislației penale. Totuși, PSD, ALDE și UDMR nu țin cont de ni­meni și de nimic și forțează trecerea prin Par­la­ment a acestor legi, pe care magistrații, juriștii și so­cietatea civilă le consideră periculoase. Cine și cum mai poate opri tăvălugul PSD?

- Teoretic, există încă posibilitatea de a bloca mă­celărirea legislației care asigură independența jus­tiției, echilibrul între puterile din stat și inte­gri­ta­tea celor care ocupă funcții publice. Este de aș­teptat ca președintele Iohannis să retrimită legile în Parlament în termen de 20 de zile, dar PSD-ALDE-UDMR vor convoca la rândul lor o sesiune specială în ianuarie pentru a le retrimite la Cotroceni, pro­ba­bil neschimbate. Ultima posibilitate rămâne atunci contestarea la CCR de către președinte, opo­ziție și Procurorul general. Dar CCR, condusă de un po­litruc apropiat de Ion Iliescu, s-a dovedit deja un or­ganism politizat, iar discuția amicală, surprinsă de un fotograf între Florin Iordache și judecătorul CCR Daniel Morar au trezit temeri privind o po­si­bilă com­plicitate între unii membri ai CCR și PSD, mai ales că parlamentarii majorității se pregă­tesc să vo­teze o superimunitate pentru membrii CCR. Rea­list vorbind, nu prea putem spera că majori­ta­tea care decide la CCR va salva statul de drept, anti­co­rupția și siguranța cetățeanului de zelul de­mo­lator al PSD, ALDE și UDMR, chiar dacă aceste par­tide pro­pun modificări ale Codurilor penale, care vor face aproape imposibilă identificarea și pedep­sirea tutu­ror infractorilor, inclusiv a celor de drept comun, pe care i-a revărsat deja asupra populației, deschi­zând larg porțile penitenciarelor. UE și SUA vor exercita probabil presiuni asupra guvernanților, dar șansele lor de succes sunt relative, atâta vreme cât aleșii PSD, ALDE și UDMR urmăresc să anu­leze dosarele penale ale lor și ale colegilor lor de partid. Miza este prea mare pentru ei ca să cedeze, in­di­ferent cine ar protesta. Mai rămâne deci arma pro­testelor masive de stradă, singurele care pot îm­piedica un dezastru, adică o restaurație. Așadar, exact ca în 1989, nu ne pu­tem asigura "rația de li­ber­tate" decât ieșind în stra­dă cu sutele de mii, nu doar cu zecile de mii, ca până acum, și aceasta pen­tru că instituțiile menite să apere democrația, ca Parla­mentul și CCR, de fapt au trădat-o.

- În plin sezon de comemorare a eveni­mentelor din decembrie 1989, Parchetul Militar a emis un co­municat bizar, care acreditează ideea unei lo­vi­turi de stat pregătită cu sprijinul armatei. Ce putem înțelege din acest demers?

- Demersul este într-adevăr bizar, pentru că Par­chetului Militar nu a prezentat un document juridic. Rolul Parchetului este să instrumenteze dosare și să întocmească rechizitorii pe care apoi să le trimită în instanță, ceea ce nu s-a întâmplat în acest caz. În schimb, s-a reluat teoria loviturii de stat, susținută ani de zile de Corneliu Vadim Tudor. Este o teorie cu implicații politice serioase, care aruncă în deri­zo­riu revolta populară și exonerează Securitatea lui Ceaușescu de orice răspundere pentru victimele din decembrie, pentru că, spun procurorii, diversiunea menită să creeze panică în rândul populației, în­ce­pând cu ziua de 21 decembrie, ar fi fost opera ar­ma­tei. Această teorie a fost respinsă, cu argumente, de fos­tul procuror militar Dan Voinea, care susține că abia după 22 decembrie poate fi vorba de o di­ver­siune menită să creeze panică în rândul popu­lației. Nu putem deci să evaluăm veridicitatea afir­ma­țiilor din comunicatul Parchetului Militar, pentru că ele nu conțin nici o probă și nici un element con­cret. Pu­tem însă să ne întrebăm de ce am așteptat 28 de ani pen­tru a primi doar un comunicat fără va­loare juri­dică. Putem ghici și un răspuns: de­mer­sul Parche­tu­lui este de fapt o încercare inabilă de a masca lipsa de voință și de putință de a-i inculpa pe cei res­pon­sa­bili pentru morții din decembrie. Vom afla, pro­ba­bil, ade­vărul după ce ei vor părăsi această lume, cu condiția să nu fie divinizați de urmașii pe care ni i-au lăsat plocon, așa cum s-a întâmplat cu fostul șef al Secu­­rității, Iulian Vlad, decedat de curând și trans­format de unele televiziuni din călău al națiunii în erou na­țional. Desigur, vechea gardă comunistă și susți­nă­torii lor din actuala putere au tot interesul să-i con­vingă pe români că nu și-au dobândit libertatea ie­șind în stradă, ci au primit-o în "dar" de la eșalonul doi al nomenklaturii și de la conspi­raționiștii (KGB-iști?) din armată. Diversio­niștii anului 2017 uită însă că românii și-au luat libertatea în serios, indiferent cum au primit-o, și nu vor s-o "înapoieze" noii no­men­klaturi. Lupta pentru libertate și dreptate nu s-a terminat.