Cistitele și incontinențele urinare par inventate de inchiziție, prin durerile lor cumplite. Dar în ciuda chinului pe care îl îndură, numeroși pacienți șovăie îndelung, înainte de a merge la medic. De jenă sau neștiință, își acceptă calvarul, transformându-și viața în iad. Greu de crezut, dar adevărat: una dintre cauzele majore ale bolilor vezicii urinare este... rușinea. Femeile, mai cu seamă, sunt convinse că împotriva incontinenței nu se poate face nimic. O mare eroare, deoarece medicina dispune de o serie întreagă de metode pentru a ține vezica sub control: de la gimnastica specială pentru abdomenul inferior, electrostimulare, biofeedback și tablete, până la intervențiile minore, ambulatorii, ori operațiile mai importante. Lucru valabil atât pentru incontinența de solicitare, la care este suficientă, uneori, o tuse sau un strănut, pentru ca să se declanșeze urinarea, dar și pentru incontinența de presiune, care se caracterizează printr-o nevoie de urinare extremă. Dar atâta vreme cât micul organ concav, situat în spatele pubisului, rămâne un subiect tabu, multe persoane se vor chinui să găsească o rezolvare. Deși vezica urinară este, de fapt, un organ genial. Când e goală, ea seamănă cu un vas, în care - prin canalul urinar - picură permanent urină. Pe măsură ce se umple, vezica se întinde ca un balon, atingând un volum de până la 500 de mililitri.
Dar nevoia de urinare se face simțită mai devreme, astfel că organismul ne dă posibilitatea de a scăpa de "apa uzată" la momentul potrivit. Uneori, însă, în sistem se strecoară erori, de pildă, când la bărbați, prostata nu mai funcționează corect, sau la femei, ligamentele au slăbit prea mult, în urma unor sarcini sau nașteri repetate. Nimeni nu este ferit de asta.
Printre afecțiunile vezicii, cu care se confruntă mai cu seamă femeile, se numără și cistita. Din punct de vedere statistic, fiecare femeie face cistită cel puțin o dată în viață, dar sunt cazuri în care afecțiunea revine tot timpul. Simptomele tipice sunt usturimea dureroasă la urinare, junghiurile ascuțite în partea inferioară a abdomenului, nevoia permanentă de a urina (mai ales noaptea, ocazie cu care somnul este distrus) și urina tulbure.
Nici bărbații nu sunt scutiți de o asemenea infecție, dar anatomia femeilor sporește predispoziția lor la această afecțiune: uretra este mult mai scurtă decât cea a bărbaților, cu circa 4 cm, iar distanța dintre anus și vagin este atât de mică, încât bacteriile nu au nicio problemă să o parcurgă. Pentru ele, uretra este un fel de tunel care duce direct în vezică.
Există, totuși, și "vești" bune: în mod normal, cistita nu e o boală periculoasă, spun experții. Controlul medical este necesar doar dacă apar simptome asemănătoare cu cele ale gripei, febră și dureri puternice în zona rinichilor. În acest caz, amenințarea ar putea fi o eventuală nefrită. Dar, de regulă, boala se tratează simplu, fără intervenția medicului. Pentru a o ține sub control, cei în cauză trebuie să se odihnească, să stea la căldură, gros îmbrăcați și cu ciorapi de lână în picioare, să bea lichide multe și să se trateze cu remedii pe bază de plante. Lichidele sunt foarte importante pentru a elimina bacteriile din vezică și din căile urinare.
Dacă problemele nu se ameliorează sau se agravează, se recomandă consultul medical. Dar, atenție: nu acceptați din capul locului tratamentul cu antibiotice. Zeci de ani, acestea au fost prima opțiune în tratarea cistitelor, dar între timp, această terapie nu mai este justificată în toate cazurile. Adeseori, antibioticele fac mai mult rău decât bine, pentru că produc rezistență și modifică flora intestinală. Efectiv, studiile dovedesc faptul că flora intestinală mai prezintă modificări și după 3 luni de la un tratament de o săptămână cu antibiotice. 80% dintre pacienți se vindecă fără administrarea acestora. Dar, pentru asta este necesară, totuși, și schimbarea modului de a gândi. Mulți le iau doar pentru a reîncepe cât mai repede să funcționeze. Dar o soluție durabilă arată cu totul altfel. Mai ales în cazul infecțiilor care se repetă, este nevoie de multă răbdare. În asemenea cazuri, cea mai indicată este o combinație de diverse tratamente: vaccin, autovaccin, probiotice, creme cu estrogeni și antibacteriene, remedii pe bază de plante și o înlocuire a anticoncepționalelor, de pildă. Spermicidele și spiralele hormonale pot favoriza, și ele, ce-i drept, infecțiile vezicii urinare, dar problema mare o reprezintă, adeseori, pilulele anticoncepționale. De curând, cercetătorii danezi au descoperit faptul că unele bacterii își schimbă forma, pentru a se fixa mai bine pe peretele vezicii, unde sunt "ferite" de antibiotice. Din păcate, oamenii de știință nu știu încă cum se poate contracara, dar presupun că tehnica inteligentă de adaptare a bateriilor ar putea fi cauza infecțiilor repetate.
Pentru a nu se ajunge acolo, femeile ar trebui să prevină boala: să bea lichide multe, să facă gimnastică specială pentru abdomen, să evite frigul și să respecte igiena potrivită: după folosirea toaletei să se șteargă întotdeauna dinspre vagin înspre anus, pentru a ține la distanță de uretră bacteriile.
Pe de altă parte, n-ar trebui să exagereze nici cu igiena. Loțiunile pentru spălare distrug mediul acid al vaginului, accentuând predispoziția acestuia la infecții. Și încă o recomandare: după contactul sexual, femeile să meargă imediat la toaletă, pentru a elimina bacteriile din uretră. Iar cele care au probleme frecvente, să-și convingă partenerul să meargă la medic pentru analize. Bărbații pot suferi de o infecție nedescoperită a prostatei și de aceea pot transmite bacteriile în timpul contactului sexual. Mediul bazic al spermei mărește - și el - sensibilitatea, iar schimbarea frecventă a partenerilor de sex acutizează problema.
Toate acestea i-au adus cistitei "porecla" de "boală a lunii de miere". Dar neajunsurile nu trebuie să afecteze plăcerea. Cu puțină "pedanterie", boala poate fi ținută, aproape întotdeauna, sub control.
Remedii puternice oferite de natură
Studiile arată că preparatele pe bază de plante au un efect deosebit, atât preventiv, cât și tămăduitor, împotriva cistitei.
Inflamații purulente
Rezultate sigure se obțin cu infuzii preparate din frunzele plantei strugurii-ursului, o plantă înrudită cu afinul, care crește spontan în apropierea pădurilor de brad și pin. Se face o cură din aceste ceaiuri, fie singure, fie în amestec, câte 2-3 părți de plante, din care se folosesc 2 linguri la un sfert de litru de apă. Infuzia se prepară turnând apă clocotită peste plante, se acoperă cu un capac și se strecoară după 10-15 minute. Se utilizează în stare caldă înaintea meselor principale, câte o ceașcă. Durata unei cure este de 15-21 zile, după care se face o pauză de 10 zile, iar la nevoie se poate repeta.
Cistite
* Regim de viață: Repaus la pat, cu evitarea efortului fizic, a frigului și umezelii.
* Dietoterapie: Repaus alimentar 2-3 zile, cu ceaiuri de plante pentru decongestionare și purificare digestivă.
* Apiterapie:
* De 5-10 ori pe zi se țin sub limbă granule de propolis și se sug până la dizolvare.
* Se mestecă ceară de propolis (la interval de 2-3 ore).
* Se iau 3-5 linguri de miere polifloră pe zi, în amestec cu suc de lămâie sau de morcovi.
* Fitoterapie:
* Mătase de porumb și cozi de cireșe, 2 linguri la 250 ml de apă, infuzate 2 minute. Se beau 3 căni pe zi.
* Coada-șoricelului și urzică-moartă (Lamium album), 2 lingurițe amestec la 250 ml apă infuzate 5 minute. Se beau 2 căni pe zi.
* Teci de fasole, decoct din 20 g teci la 1 litru de apă, fiert 15 minute. Se bea fracționat pe parcursul zilei.
* Coada-calului (Equisetum arvense) decoct din 5 g plantă la 300 ml apă, fiert 10 minute. Trei căni de ceai pe zi.
* Împachetări calde (înfășurare parțială într-un prosop fierbinte) cu durata de 10-15 minute.
* Cataplasmă cu semințe de in zdrobite sau cu piure de cartofi (fierbinte) pe zona vezicii și în cea lombară.
* Hidroterapie:
* Băi parțiale (până la mijloc) ascendente, începând de la 35 grade Celsius, urcându-se temperatura apei cât se suportă.
* Pentru copii și bătrâni, băile de șezut cât mai calde au efect imediat. Într-un lighean de 7-8 litri se pun 2 linguri de sare de bucătărie și 50 g ceai amestecat din coada-calului și traista-ciobanului și apoi, peste acest amestec, se toarnă 5 litri de apă fierbinte. Încercați apa cu cotul și când este suportabilă, așezați bolnavul în lighean (numai cu șezutul, nu și cu picioarele). Va sta în această poziție 20-30 minute. Efectul acestei băi poate fi îmbunătățit dacă se consumă 2 cești pe zi de ceai de crețișoară.