PSIHOLOGIE PRACTICĂ - Dicționar de gesturi

Redactia
- Pentru relațiile interumane, limbajul corpului este mai important decât talentul de a purta o discuție. Gesturile contribuie cu până la 80% la impresia pe care o facem celor din jur -

Pupile dilatate, sprâncene ridicate

Cu cât iluminatul din bar e mai zgârcit, cu atât clienții se sim­pa­ti­zează mai mult între ei. Și nu numai din cauză că flăcăruile plă­pânde ale lu­mâ­nărilor le a­vanta­jează te­nul, ascun­zând imper­fec­țiu­­ni­le, ci și deoa­re­ce clarobscu­rul dilată pupi­lele. Acest sem­­nal al corpului se traduce ast­fel: "Mă simt bine cu tine". Când vorbim despre "ochi stră­lu­citori" sau "privire hipno­tică", ne referim - fă­ră să ne dăm sea­ma - la mărimea pu­pilelor. Ele emit sem­nale ce trădează foarte multe, fiindcă sunt incontrolabile. Cercetătorii au ob­ser­vat că băr­baților li se lărgesc pupi­lele ori de câte ori se ui­tă la imagini por­no­grafice. Și sprâncenele tră­dea­ză sen­timentele noastre de simpatie și anti­pa­tie: numai când salutăm oameni care ne sunt plă­cuți ridicăm din sprân­­­cene. Reflexul lipsește dacă ne întâl­nim cu străini sau cu adversari. Dim­po­trivă, în multe cazuri ne în­crun­­­tăm involuntar.

Cine își arată palmele obține ce vrea

Creierul este mai legat de mână decât de alte părți ale corpului. Totuși, foarte puțini oameni sunt atenți la gesturile pe care le fac cu mâinile. Fa­ceți un test: rugați-vă soțul să vă aducă ceva din piv­ni­ță. Dacă, în timp ce-i vorbiți, îndreptați spre el palmele desfăcute, el va fi gata să răspundă pe loc cererii dvs. Dacă, însă, îi veți arăta dosul mâinilor, se va simți supus la presiuni și va re­ac­ționa bom­bă­nind. Dosul mâinilor simbolizează autori­tate - chiar și la un simplu salut: cine strânge mâna cui­va în așa fel încât dosul mâinii sale să fie întors în sus spune: "Eu sunt șeful!".

Două feluri de zâmbete

Cunoașteți situația? Vă aflați cu mașina în trafic și observați că lângă dvs. a apărut, brusc, un echipaj de po­liție. Imediat vă simțiți nesiguri și vă străduiți să schițați cel mai fermecător zâmbet de care sunteți în stare. În ase­menea împrejurări, se vede că zâm­betul a fost un gest de subordonare. Un simulacru nu va fi de niciun folos, căci surâsul sincer se deosebeș­te ușor de cel mimat: doar un zâmbet firesc produce încrețituri în jurul o­chi­lor. Celălalt, de protocol, modifică numai forma gurii. Aceasta explică de ce nu ne putem suferi, în unele foto­grafii, deși am urmat conștiincios în­demnul fotografului de a-i arăta din­ții zâmbind forțat, căci asta se vede.
Cine vrea să plece își îndreaptă vârful picioarelor spre ieșire
Cu cât o parte a corpului este mai depărtată de creier, cu atât mai puțin sesizăm ce se petrece cu ea. Nu sub­estimați forța de expresie a picioa­relor dvs.! De pildă, în momentul când ne simpatizăm interlocutorul, adu­cem un picior în față, pentru a mic­șora distanța față de el. Când omul nu ne trezește interesul, ducem un picior înapoi sau, dacă suntem așezați, îl tragem sub scaun. Pe scurt: piciorul pe care nu ne sprijinim indică direcția în care am dori să mergem. De exemplu, spre ieșire.


CE TRĂDEAZĂ ACCESORIILE

Și modul în care vă folosiți de unele obiecte permite anumite concluzii. Trei exemple:
* Machiajul ajută o femeie să pară mai si­gură pe sine și mai demnă de încredere, mai ales printre colegii de serviciu. Rujul de culoare des­chisă vă accentuează imaginea unei femei de ca­rieră, cel de un roșu aprins vă dă strălucire.
* Ochelarii - Deprinderea de a apuca între dinți brațul ochelarilor sau de a le curăța des len­tilele denotă ne­siguranță - nevoia instinctivă de a câș­tiga timp. Cine își scoate ochelarii și îi pune deoparte semnalizează: "Dis­cuția s-a încheiat". Ochelarii ridi­cați în creștet seamănă cu doi ochi uriași, cu pupilele lărgite, și vă dau un aer ino­fensiv.
* Țigara - Când unei femei îi pla­ce băr­batul cu care stă de vorbă, ea își ține țigara sus, cu în­cheietura mâinii îndoită pe spate - este un sem­nal de fran­chețe. Cine suflă fumul țigării în sus de­monstrează siguranță de sine.

CUM DESCOPERIȚI UN MINCINOS

Se spune că mințim de circa două sute de ori pe zi - din politețe sau pen­tru a ne proteja. Există gesturi care ne trădează:

* Mâna la gură - Un ordin necon­știentizat, din partea creierului, de a reprima cuvintele min­ci­noase. Copiii care au spus "minciunele" își aco­peră reflex gura cu amândouă mâinile.
* Atingerea nasului - Când min­țim, orga­nis­mul eliberează sub­stanțe biochimice care infla­mează mucoasa nazală. Mâncărimile de­clanșează re­flexul de a ne scărpina.
* Desfăcutul gulerului și trasul de cravată - Minciunile fac să creas­că tensiunea arterială, sim­țim furni­cături în pielea gâtului - și avem senzația că ne strânge gulerul.
* Frecatul la ochi - Nu privi în ochii celui pe care îl minți! Acest mesaj primit de la creier con­duce la gestul respectiv. Pen­tru a-și menaja ma­chiajul, fe­meile se freacă de cele mai multe ori de­desubtul ochilor.
* Scărpinatul gâtului - Cine spune ceva de care nu e convins își duce degetul arătător la gât (sub lobul urechii) și se scarpi­nă, în medie, de cinci ori.

DINA BRAN