DANILO CECCHIN - Fabricant de mobilă, în satul hunedorean Aurel Vlaicu

Catalin Manole
Artă mare, într-un loc mic!

- A venit în România după lemn de cireș și-a uitat să mai plece. Creator de mobilă de artă, și-a deschis o fabrică într-o așezare hunedoreană și și-a luat o nevastă româncă, pentru ca totul să fie perfect. Chiar este! Mobila lui Danilo se exportă în toată lumea -

Perlele bunicii

- Sunteți italian și soția dumneavoastră este româncă. Ce v-a determinat ca în loc să alegeți lar­gul patriei dvs., să vă stabiliți într-un sat din Ardeal?

- Eu sunt producător de mobilă rară, de lux. Când am început să vin în România, era la modă lem­­nul de cireș. Aflasem că cireșul din România are o calitate superioară și am venit să cumpărăm buș­teni, să îi ducem apoi în Italia. În 1999, s-a oprit ex­por­tul de bușteni din România și atunci ne-am gân­dit să facem scândură aici. Apoi am făcut semi­fa­bricatele și tot așa, până am zis: dar de ce să nu fa­cem toată mobila aici? Am cunoscut-o pe so­ția mea, Mariana, care copilărise nu departe de aici, lân­gă cetățile dacice, și așa am decis să facem o fa­brică în zonă, la Aurel Vlaicu. Mulți au spus la în­ceput că e o nebunie și că nu o să ne găsească ni­meni în lo­ca­litatea asta pierdută în Transilvania, când noi țin­team să lucrăm cu marile case de ar­hi­tecți și designeri de interioare din Europa. Astăzi avem peste 70 de angajați și mobila făcută de noi, o spun cu bucurie, ajunge și este apreciată în toată lumea.

- Ce o face așa de specială? Cine o cumpără?

- Soția mea spune că mobila noastră e ca per­lele bunicii, poate să fie lăsată moștenire din ge­nerație în generație, și cred că e o comparație bună. Noi nu producem mobilă în serie, ci doar uni­cate, mobilă personalizată, pentru fiecare cum­părător. Fie­care om are alte gusturi, fiecare casă este mo­bilată altfel, toți căutăm o anume intimitate care ne reprezintă. Până la urmă, o ușă, o noptieră sau o masă, nu sunt doar "mobilă", sunt obiecte pe care le atingi zilnic, îți alcătuiesc universul per­so­nal, sunt poate micile bucurii care fac marea feri­cire. În plus, noi folosim numai lemn de esență no­bilă - nuc, cireș, stejar. Și nu în ultimul rând, avem o echipă de "meșteri mari", care face aceste obiecte cu grijă, până la detaliu și nuanță. Multe dintre se­cretele meșteșugului de a face o mobilă de calitate le-am învățat de la unchiul meu din Italia, care avea o fabrică. Clienți avem din toată lumea și ne mân­drim că mobila din satul Aurel Vlaicu a ajuns și în casa familiei Porsche din Germania, și în cea a patronului Timberland, din Florența, a jucătorilor de la AC Milan sau chiar la micul hotel de vacanță al Împăratului Japoniei. Vindem foarte mult în Rusia și în țările fostei URSS, unde există un gust extrem de rafinat, pentru mobila clasică, din lemn masiv. Vindem destul de bine și în Franța sau țările ara­be. Și, nu în ultimul rând, vindem aici, în Ro­mânia, unde, de la an la an, sunt tot mai mulți oameni care doresc o mobilă de foarte bună cali­ta­te. Ultimul proiect important a fost pentru vila te­renului de golf inaugurat recent, lângă Alba Iulia, în prezența președintelui Ro­mâ­niei.

"Sincer, nu-i înțeleg pe românii care pleacă în străinătate"

- Suntem în plin paradox: mii de români merg să muncească în Italia, în vreme ce un italian vine să ridice o afa­cere în România. Cum vi se pare România fa­ță de țară natală?

- România are și ea problemele ei, dar cu toa­te astea, mi se pa­re că pers­pectivele sunt ex­­traor­dinare aici. Ro­mânia are o po­si­bi­li­tate uriașă să se dez­volte, și dacă ar avea o con­du­cere politică și ad­mi­nistrativă mai bu­nă, ar fi de-a dreptul ex­traor­dinar. În compa­ra­ție cu Ita­lia, România are de 10 ori mai mult po­si­bilita­tea să se dez­volte. Sigur, nu există infra­struc­tură, e o mare lip­să a șco­lilor de meserii, țara duce lipsă de spe­cialiști. Cu toate astea, sunt multe de făcut, aici există un potențial enorm, din care Ro­mâ­nia nu cred că folosește nici 30%. 300 de ani de-acum înainte, sunt lucruri de făcut în România. Sin­cer, nu îi înțeleg pe românii care pleacă în străinătate.

"Mulți angajați sunt din sat, unii erau înainte lucrători cu ziua la fermă"

- Mobila pe care o faceți este extrem de fru­moasă. Satisfacția clienților e pe măsură?

- În afacerea noastră nu e vorba numai de bani, pentru că banii vin și pleacă. Cel mai mult ne bucură relația cu clienții noștri, care în proporție de 90% ne devin prieteni. Vă dau un exem­plu. Am făcut mobilă pentru preșe­dintele asociației avo­caților din Italia, care locuiește la Milano. Un om foarte cult și foarte rafinat. Ei bine, în fie­care an, de Crăciun, vine, ne vi­zitează, și aduce cadouri și pentru pro­iectanți. Asta, pentru că i-a plăcut mult mobila noastră, îi place cum arată în casa lui și ne mulțu­mește în felul acesta, în fie­care an. Astfel de le­gă­turi îți dau o sa­tisfacție enormă, e dincolo de câștigul material propriu-zis. Și în România avem clienți, care ne sună și după șase ani, să ne mulțumească, ne ca­ută la târ­guri, cu câte un buchet de flori sau un mic cadou. Apoi, e și satisfacția de a vedea cum cresc oamenii cu care lucrăm. Mulți angajați sunt din sat, unii erau înainte lucrători cu ziua la fermă. I-am trimis la formare în Italia și astăzi sunt spe­cialiști în mobilier, de cea mai înal­tă clasă. Una din­tre fe­te, când am anga­jat-o, pen­tru că venea din­tr-o fa­milie fără mari po­si­bilități, nici nu știa ce este o foiță de aur, iar astăzi es­te spe­cia­listă în apli­carea foiței de aur pe anumite pie­se de mobilier. Ne bucu­răm că alături de noi și-a des­co­pe­rit acest ta­lent. Lucrează, pur și simplu, impre­sio­nant!

"Spiritul de echipă te ține și pe tine, când nu mai poți"

- Ce rol joacă echi­pa în­tr-o afacere de anver­gu­ră?

- Echipa este e­sen­țială! Ca patron, când vezi că mun­­ci­torul ține cu tine și tra­ge cu tine și cu fabrica, vezi că îi pasă și e im­pli­cat, atunci ai și tu altă pu­tere. Spiritul de echi­pă te ține și pe tine sus, atunci când nu mai poți. Ai curaj să te lansezi în proiecte, să faci credite sau investiții costisi­toa­re. La rândul meu, mă străduiesc să îi ajut, le știu poveștile de familie și îi sprijin de câte ori e nevoie, și la nivel uman, dincolo de relația patron-angajat.

- Se pare că și cu frumoasa dvs. soție formați o echipă de șoc...

- Da, Mariana a fost și este foarte importantă pentru mine. Este o persoană foarte specială și cred că Dumnezeu mi-a dat-o în dar. Ea m-a învățat limba română și a fost tot timpul alături de mine, încă de la începutul venirii mele în România. Am încredere totală în ea și asta cred că este esențial, și în familie și în afacere.

- Domiciliul dvs. din România se află într-o zonă extrem de frumoasă, apropiată de munții dacilor. Îi simțiți energia?

- Ca să mă încarc de energie, eu plec pe dea­lurile dinspre Cucuiș, sau pe la Ciungi, unde nu doar locurile sunt de vis, dar și oamenii sunt ex­traor­dinari, sunt mai curați și mai deschiși la dis­cuție. Zona asta, a Munților Orăștiei, e minunată, și câteva ore pe dealuri mă fac să mă simt ca nou! Îmi place foarte mult natura, iar cea din România este extraordinară!