BOALA FICATULUI GRAS

Gilda Fildan
- În țările din Europa, steatoza hepatică se numără printre afecțiunile cele mai frecvente. Suferă de ea peste 40% dintre europeni, iar majoritatea nici măcar nu bănuiesc acest lucru. De vină sunt stilul nostru de viață comod și alimentele procesate industrial -

Jumătate dintre adulții trecuți de 40 de ani au ficatul încărcat de grăsimi

Greutatea corporală se menține în limite oa­recum normale, vinul roșu sau berea sunt con­sumate doar ocazional, iar în meniu, fructele și legumele ocupă un loc mai important decât frip­turile și smântâna. Cine alege o hrană de acest tip și se prezintă la medicul de familie pen­tru un con­trol al ficatului, este con­vins și așteaptă să i se confirme că totul e în bună regulă. Doar știe oricine că organul res­pon­sabil cu dezintoxi­ca­rea are de suferit, în pri­mul rând, de pe urma abuzului de alcool și gră­simi. Dacă îți limitezi rezonabil consumul, fica­tul și metabolismul vor rămâne intacte.
Speranță deșartă! Medicii au constatat că, în ultimii ani, factorii declanșatori clasici ai stea­tozei hepatice (grăsimile și alcoolul) au pierdut teren în fața unui nou inamic al ficatului, până acum subestimat: "Ficatul, centrul de comandă al metabolismului, a devenit locația unei noi boli endemice. Iar alcoolul n-are nimic de-a face cu ea." Specialiștii cred că o treime sau poate chiar jumătate dintre adulții trecuți de 40 de ani au ficatul încărcat de grăsimi. Denumirea medicală a acestei anomalii este "steatoză hepatică non-alcoolică". Actualmente, ea deține statutul de afecțiune de sine stătătoare și nu mai este privită ca un simptom însoțitor al obezității. Căci feno­menul nu apare doar la persoanele corpolente, ci și la 15% dintre femeile și bărbații supli. E drept că, la cei supraponderali, procentul urcă la 70%. "La o examinare cu microscopul se văd, în locul celulelor hepatice sănătoase, aglomerări de lipi­de care se aseamănă cu ochiurile de grăsime din supa de pui", spun specialiștii. Un ficat se con­sideră "gras" atunci când mai mult de jumătate dintre celulele hepatice au sto­cat lipide sau când ponderea grăsimii în ficat depășește 5%.
Dar dacă nu alcoolul e cauza, atunci ce îmbolnăvește ficatul a milioane de oameni? De vină este, înainte de toate, stilul de viață comod, la care se adaugă excesul de carbohidrați din alimentație. Pe lângă "răufăcătorii" îndeobște cunoscuți, ca dulciurile, cola, prăjiturile sau biscuiții, trebuie să menționăm și pâinea, müsli, pastele, orezul și cartofii.

Moartea ficatului - mulți carbohidrați, puțină mișcare

Faptul că ficatul celor sedentari nu se împacă bine cu prăjiturile, pâinea sau orezul se explică astfel: după ingerarea acestor alimente, o mare cantitate de glucoză ajunge mai întâi în sistemul circulator și de acolo merge la locurile unde va fi depozitată: în mușchi și ficat. Ea servește ca o sursă de energie cu disponibilitate rapidă pentru acti­vi­tă­țile musculare intense. Nu poa­te fi consumată decât dacă ne miș­căm, dacă urcăm grăbiți trep­tele, alergăm să prindem autobuzul cu o secundă înainte să plece din stație sau pornim într-o tură de jogging prin parc. Dacă însă ne petre­cem toată ziua între birou, scaunul din mașină și fotoliul din living, nu ne con­su­măm "combustibi­lul", re­zer­vorul de za­hăr nu este golit și, deci, nu mai poa­­te primi alte trans­­por­turi. "Glucoza exce­dentară este depo­zitată sub formă de grăsime, iar ficatul va fi prima ei desti­nație", atrag atenția specialiștii.
De altfel, după exact același princi­piu - mulți carbo­hidrați și puțină miș­care - se încarcă cu grăsime și ficatul gâștelor puse la îngrășat, din care urmează să se prepare un pateu delicios. Pentru ca el să fie adus la greutatea de un kilogram și jumătate în numai câteva săptămâni, bietele păsări sunt forțate să înghită un terci cu 95% mălai. Așadar - nu gră­sime, ci amidon - adică, un carbohidrat.

De la steatoză la ciroză, un pas!

Când ficatul nostru se face "durduliu", meta­bolismul lui devine mai lent. Apar oboseala cro­nică, senzația de epuizare, tulburările digestive și migrenele, dar prea puțini sunt cei ce înțeleg că toate acestea înseamnă niște strigăte de ajutor ale ficatului. Nici chiar analizele de laborator nu arată întotdeauna un nivel crescut al enzimelor hepatice în sânge.
Cu cât ficatul acumulează mai multe lipide, cu atât mai greu își îndeplinește rolul de auto­ritate centrală a metabolismului. Valorile glice­miei și trigliceridelor se abat de la normal, cân­tarul semnalează un surplus tot mai mare de ki­lo­grame, crește riscul de hipertensiune, diabet și ateroscleroză. Ficatul gras își mărește volumul (în cazurile foarte grave, chiar și de trei ori), se inflamează, apoi inflamația se cronicizează, iar steatoza hepatică trece în stadiul următor, de steatohepatită - care, netratată, va evolua până la ciroză. Aceasta se știe de mult. Ceea ce au des­coperit nou cercetătorii este faptul că steatoza hepatică non-alcoolică poate provoca diabet și afecțiuni cardiovasculare.
Există însă și o veste bună: la început, ficatul cu depuneri adipoase nu este "bătut în cuie", ci doar împănat cu grăsime. Deci are capacitatea de a se regenera. Cu condiția ca persoana în cauză să-și modifice stilul de viață: să facă mai multă mișcare și să se hrănească altfel decât până atunci, respectiv - să acorde o pondere sporită în alimentația sa legumelor, alimentelor bogate în pro­teine vegetale (leguminoase) și anumitor gră­simi (e vorba de uleiul de măsline și de acizii grași Omega-3). Dar și unele extracte de plante sau consumul de cafea contribuie la refacerea ficatului. "Într-adevăr, situația se poate remedia fără dificultate", ne încredințează oa­menii de știință. În orice caz, problema nu poate fi rezol­vată cu ajutorul unui tratament medica­mentos. Pur și simplu, nici un medicament nu dă rezultate aici.

Ficatul gras nu doare

Medicul de familie și gastroenterologul sunt cei în măsură să stabilească dacă ficatul are sau nu probleme. De regulă, pacienții nu le sesi­zează, fiindcă steatoza hepatică nu se manifestă prin du­reri. "Adesea, se ajunge cu totul întâm­plător la acest diagnostic, în urma unor analize ce pun în evidență valori hepatice mărite sau a unei eco­grafii efectuate în cadrul unui control me­dical de rutină", subliniază specialiștii.
O metodă ușoară și rapidă de diagnosticare a steatozei hepatice non-alcoolice constă în calcu­larea indicelui de încărcare grasă a ficatului (FLI - Fatty Liver Index) pe baza câtorva date: cir­cumferința taliei, indicele de masă corporală (BMI), nivelul trigliceridelor (măsurat pe sto­macul gol) și cel al enzimei specifice GGT. Un FLI mai mic de 20 ne asigură că ficatul e sănătos. Dacă indicele depășește 60, proba­bilitatea de a suferi de steatoză hepatică este deja foarte mare. A sosit momentul să punem ficatul la regim.

FICATUL - motorul energiei

Cântărind nu mai puțin de 1,5 kg, ficatul este motorul performant al balanței noas­tre energetice. O porțiune de țesut conjunctiv îl împarte în­tr-un lob stâng și unul drept, mai mare. Locul de intrare în ficat se găsește pe fața lui inferioară, unde converg prin­cipalele vase de sânge care îl alimentează. Vena por­­tă aduce în ficat toate sub­­stanțele preluate de sis­temul circulator din intestin - nu numai nutrienții, ci și me­dicamentele și otrăvurile.